Biușa, Sălaj
| Biușa | |
| Bősháza | |
| — sat — | |
  Biușa Biușa (România) | |
| Coordonate: 47°25′23″N 23°14′42″E / 47.42306°N 23.24500°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Regiune de dezvoltare | Regiunea de dezvoltare Nord-Vest |
| Județ |  Sălaj |
| Comună |  Benesat |
| Atestare documentară | 1387 |
| Altitudine[2] | 209 m.d.m. |
| Populație (2021) | |
| - Total | 431 locuitori |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | 457037 |
| Prefix telefonic | +40 x60[1] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Biușa (în maghiară: Bősháza) este un sat în comuna Benesat din județul Sălaj, Transilvania, România.
Istorie modificare
Prima mențiune documentară a localității Biușa este în anul 1387 când această localitate este menționată ca localitate maghiară „villae hungaricalis” aparținând cetății Cheud din Comitatul Solnoc-Dăbâca.
La 1388 localitatea este menționată sub numele Beushaza, numele ei evoluând în diferite perioade ale istoriei după cum urmează: 1388 -Beushaza, 1423 - Beoshaza, 1433 - Bewshaza, 1450- Bwshaza, 1487 - Beushaza, 1549 - Beősshaza, 1580 - Beoshaza, 1733 - Biusza, 1750 - Bőlcshaza, 1850 - Bőshaza-Binzse, 1854 - Bőshaza-Binje.
Cea mai utilizată denumire este Bősháza, denumire care provine de la ungurul "Böős", cel care a fost fondatorul localității. Sermnificația numelui Böős este „șeful națiunii”, probabil a satului. Acest lucru este explicabil deoarece, însăși autoritățile timpului numeau satele după numele întemeietorului sau stăpânului, din anumite interese social-economice: asigurarea dărilor prin întemeietor sau stăpân, întrucât satul devenea prin aceasta „persoană juridică”. În sat s-au așezat și câțiva bogomili veniți din sudul Dunării, care până la urmă au trecut la ortodoxie. Mărturie sunt crucile inelate de lângă cimitirul ortodox.
Note modificare
- ^ x indică operatorul telefonic; 2 pentru Romtelecom; 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
- ^ Google Earth
Bibliografie modificare
- Petri Mór, Szilágy varmegye monographiája, vol III, Budapesta, 1902, p.163.
- Ștefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol.II, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 458.
- Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, vol I (A-N), Ed. Academiei R.S.R., București, 1967, p.81.
- Ibidem, p 82.
- Ibidem, p. 100.
- Szilagyagi magyarok,Kriterion kőnyvkiadar, Bukarest-Kolozvar, p. 348.
- Ștefan Pascu, Op. cit, p.476.