Wikipedia

Bogusław Kierc

actor polonez
Bogusław Kierc
Date personale
Născut (81 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Bielsko-Biała, Polonia[2] Modificați la Wikidata
Cetățenie Polonia Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
critic literar[*]​
regizor de teatru
poet Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba poloneză[3] Modificați la Wikidata
Alma materAkademia Sztuk Teatralnych im. Stanisława Wyspiańskiego w Krakowie[*][[Akademia Sztuk Teatralnych im. Stanisława Wyspiańskiego w Krakowie |​]]
Alte premii
Srebrny Medal „Zasłużony Kulturze Gloria Artis”[*][[Srebrny Medal „Zasłużony Kulturze Gloria Artis” |​]] Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Boguslaw Kierc (n. , Bielsko-Biała, Polonia) este un actor, regizor de teatru, poet și eseist polonez.

Biografie

modificare

Kierc s-a născut pe 22 ianuarie 1943 în orașul Bielsko-Biała din Polonia[4][5][6] și a urmat cursurile Liceului Tehnic din localitatea natală. În anul 1961 a debutat în plan literar cu poezia Narodziny Wenus („Nașterea ui Venus”), care a fost publicată în Kronika Beskidzka și s-a alăturat grupului literar Skarabeusz, al cărui membru a fost până în 1963.[6]

După absolvirea liceului în 1963, a început să studieze actoria la Școala Națională Superioară de Teatru (Państwowa Wyższa Szkoła Teatralna) din Cracovia (1963-1967).[4][5][6] În anul 1965, când era student în anul II, a interpretat rolul Krzysztof Cedro (unul dintre cele două roluri principale) din filmul Cenușa al lui Andrzej Wajda.[5][6][7] S-a concentrat apoi pe activitatea teatrală.[7] A fost angajat în 1967 la Teatrul Contemporan „Edmund Wierciński” din Wrocław, unde a debutat ca actor pe 15 octombrie 1967 în rolul pompierului din piesa Ploșnița de Vladimir Maiakovski, pusă în scenă de regizorul Jerzy Jarocki și unde a jucat până în 1973.[4][6] După câțiva ani petrecuți la teatre din orașe mai mici: la Teatrul „Wanda Siemaszkowa” din Rzeszów (1973-1974) și apoi la Teatrul Lubuski Kruczkowski din Zielona Góra (1974-1976), a revenit în 1976 la Teatrul Contemporan din Wrocław, unde a rămas până în 1981.[4][6] A jucat multe roluri ca actor, interpretându-l, printre altele, pe Maestrul Fior în Operetka de Witold Gombrowicz, Głodomor în Odejście głodomora de Tadeusz Różewicz, Gustaw în Dziady de Adam Mickiewicz și Franz în Pułapka de Tadeusz Różewicz.[5]

În sezonul 1982-1983 a fost director artistic la Teatrul de Păpuși din Wałbrzych, unde a lucrat ca regizor până în 1986.[6] A fost, de asemenea, actor la Teatrul Contemporan „Edmund Wierciński” din Wrocław (1983-1984) și la Teatrul Dramatic „Jerzy Szaniawski” din Wałbrzych.[4] A jucat în mai multe spectacole regizate de Jerzy Jarocki, Andrzej Witkowski, Anna Augustynowicz, Krystyna Meissner și Paweł Passini.[7] În anii 1983–1987 a fost unul din fondatorii Teatrului NST (Nie Samym Teatrem) din Wrocław, care a funcționat în afara cenzurii.[6] Reprezentația piesei Epitafium Świętego Kazimierza a primit Premiul cultural al sindicatului „Solidaritatea” în 1985.[6] Kierc a fost distins cu premiul Fundației POLCUL de la Sydney (1986) și cu premiul Jan Dorman acordat de centrul polonez ASSITEJ (1994).[5][6]

În perioada 1990-1992 a fost director general și artistic al Teatrului Contemporan din Szczecin.[4][6][7] A lucrat apoi ca actor la Teatrul Polonez din Wrocław (1992-2000) și din nou la Teatrul Contemporan din Wrocław (2000-2008).[6][7] În perioada cât a locuit la Wrocław, a predat timp de mai mulți ani cursuri de poezie și de tehnică actoricească la Școala Superioară de Teatru „Ludwik Solski”.[6][7]

În paralel cu activitatea actoricească, Bogusław Kierc a desfășurat o vastă activitate literară. A publicat poezii în revistele culturale Odra, Poezja, Nowy Wyraz și Scena[6] și a debutat editorial cu volumul Nagość stokrotna (1971). [5][6] În perioada 1970-1972 a făcut parte din grupul literar Ugrupowanie 66.[8] A publicat 19 volume de poezii (printre care Nagość stokrotna, Ciemny chleb, Rezurekcja, Widzialne Niewidzialne, Szewski poniedziałek, Zaskroniec, Plankton),[5] cinci cărți de critică (mai ales despre poeții uitați Julian Przyboś și Rafał Wojaczek), trei eseuri critice, precum și eseuri despre pictură (Tadeusz Boruta).[6][7]

Creația lirică a lui Bogusław Kierc este inspirată de sensibilitatea lui Julian Przyboś față de armonia sonoră a versului și de valoarea senzuală a cuvântului.[7] Autorul cultivă atât o formă rigidă, cât și o formă liberă.[7] Tema principală a liricii sale o constituie misticismul ascuns în experiențele erotice, făcând ca poeziile lui Kierc să fie, după opinia criticului Piotr Matywiecki, „o continuare a versurilor mistice și erotice din Cântarea Cântărilor”.[7]

Are un frate: actorul Andrzej Kierc.[5]

Activitate teatrală

modificare

Actor

modificare

Regizor

modificare

Filmografie

modificare

Scrieri

modificare

Volume de versuri

modificare
  • Nagość stokrotna, Zakład Narodowy im. Ossolińskich, Wrocław, 1971
  • Ciemny chleb, Zakład Narodowy im. Ossolińskich, Wrocław, 1973
  • Coraz weselsza coraz mniej, Zakład Narodowy im. Ossolińskich, Wrocław, 1979
  • Ktokolwiek, Zakład Narodowy im. Ossolińskich, Wrocław, 1980
  • Niewinność, Zakład Narodowy im. Ossolińskich, Wrocław, 1981
  • Rezurekcja, Zakład Narodowy im. Ossolińskich, Wrocław, 1982
  • Łagodny, miły: (wiersze i mała proza), Feniks, Wrocław, 1986
  • Dla radości, Książnica Szczecińska, Szczecin, 1992
  • Boże cielę albo dziurka wesołości, Barbara, Szczecin, 1994
  • Raz na zawsze, Okis, Wrocław, 1997
  • Tyber z piaskiem: wybór z książek dawnych i nowych, Wydawnictwo Dolnośląskie, Wrocław, 1997
  • Zaskroniec, Biuro Literackie Port Legnica, Legnica, 2003
  • Szewski poniedziałek, Biuro Literackie, Wrocław, 2005
  • Plankton, Biuro Literackie, Wrocław, 2006
  • Cło, Biuro Literackie, Wrocław, 2008
  • Rtęć, Biuro Literackie, Wrocław, 2010
  • Manatki, Biuro Literackie, Wrocław, 2013

Eseuri

modificare
  • Przyboś, Zakład Narodowy im. Ossolińskich, Wrocław, 1976
  • Teatr daremny, Zakład Narodowy im. Ossolińskich, Wrocław, 1980
  • Wzniosły upadek anioła, Wydawnictwo Dolnośląskie, Wrocław, 1992
  • Moje kochanki, Wydawnictwo Dolnośląskie, Wrocław, 2001
  • Cel sfer, Lew-Leopold Wróblewski, Trzebnica; na zlecenie SPP, Wrocław, 2003
  • Ciało z mojego ciała: szkice o obrazach Tadeusza Boruty, Jedność, Kielce, 2005
  • Bazgroły dla składacza modeli latających, Forma, 2010

Non-ficțiune

modificare
  • Wiosny dziejowe Juliana Przybosia, Ludowa Spółdzielnia Wydawnicza, Varșovia, 1969
  • Rafał Wojaczek: prawdziwe życie bohatera, Wydawnictwo W.A.B., Varșovia, 2007

Premii și alte distincții

modificare

Decorații

modificare

Premii (selecție)

modificare
  • Premiul Fundației POLCUL de la Sydney (1986)[5][6]
  • Premiul Jan Dorman acordat de centrul polonez ASSITEJ pentru întreaga carieră teatrală (1994)[5][6]
  • Medalia Anna Kamieńska[5]
  • Premiul pentru actorie al Societății Prietenilor Teatrului din Wrocław (2003)[6]
  • Premiul „Masca de aur” pentru cel mai bun actor pentru rolul poetului din spectacolul Dziady de la Teatrul de Păpuși și Actori din Opole (2016)[4][6]
  • nominalizare la premiul pentru poezie Orfeusz pentru volumul Jatentamten (2018)[10]
  • nominalizare la premiul pentru poezie Orfeusz pentru volumul Notespropera (2019)[11]

Note

modificare
  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ „Bogusław Kierc”, Freebase Data Dumps[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b c d e f g h i pl Bogusław Kierc în baza de date filmpolski.pl
  5. ^ a b c d e f g h i j k l pl Bogusław Kierc în baza de date filmweb.pl
  6. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t „Bogusław Kierc”, Encyklopedia teatru polskiego, accesat în  
  7. ^ a b c d e f g h i j k Piotr Matywiecki (decembrie 2016), „Bogusław Kierc”, Culture.pl, accesat în  
  8. ^ Gazda (2009).
  9. ^ „Glorie Artis z okazji Światowego Dnia Lalkarstwa”. mkidn.gov.pl. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „Znamy nominacje do Nagrody Orfeusza” (în poloneză). wirtualnywydawca.pl. . Accesat în . 
  11. ^ „Orfeusz - Nagroda Poetycka im. K. I. Gałczyńskiego - NOMINOWANI”. www.orfeusz-nagroda.pl. Accesat în . 

Bibliografie

modificare
  • Bartelski M., Lesław. Polscy pisarze współcześni, 1939-1991: Leksykon. PWN. ISBN 83-01-11593-9. 
  • Gazda, Grzegorz (). Słownik europejskich kierunków i grup literackich XX wieku. Varșovia: Wydawnictwo Naukowe PWN. p. 701. ISBN 978-83-01-15724-1. 
  • Encyklopedia Szczecina, vol. 1 A-O (redactor Tadeusza Białeckiego, autorul notei Ryszard Markow), Szczecin, 1999, p. 426

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Bogusław_Kierc&oldid=16307035