Braničevo (Golubăț)

Braničevo este un sat din comuna Golubăț, Districtul Braničevo, Serbia. A fost o cetate bizantină care a ocupat o poziție strategică între Belgrad și Niș. Conform recensământului din 2002, satul a avut o populație de 942 de persoane.^[2] Se află pe râul Pek.

Coordonate: 44°42′18″N 21°32′18″E ({{PAGENAME}}) / 44.705°N 21.53833333°E
Braničevo (Golubăț)
— *așezare umană și katastarska opština Srbije[][[katastarska opština Srbije \|]]^[1]** —
Braničevo (Golubăț) (Serbia) Poziția geografică în Serbia

Țară	Serbia
District	Braničevo
Comună[*]	Opština Golubac[*][[Opština Golubac \|]]
Sat	Golubăț

Altitudine	79 m.d.m.

Fus orar	UTC+1
Cod poștal	12222

Prezență online
GeoNames
Modifică date / text

Istorie

Braničevo se află lângă ruinele orașului roman Viminacium, care a fost abandonat în jurul anului 600. În Evul Mediu, a fost sediul unei episcopii ortodoxe și locul unei cetăți bizantine. A ocupat o poziție strategică de-a lungul Via Militaris între Belgrad și Niș. În limba greacă medievală, cetatea a fost cunoscută sub numele de Branitzoba (Βρανίτζοβα) sau Branița (Βρανίτζα).

Până în secolul al XII-lea, Braničevo era centrul unui doukaton (ducat) guvernat de un doux (duc). În timpul războiului bizantin din 1127–1129 împotriva Ungariei, ungurii au distrus orașul. A fost restaurat și repopulat de bizantini în 1166. Potrivit cronicarului bizantin Niketas Choniates, Războiul Bizantino–Maghiar (1127–1129) a început după ce cetățenii orașului bizantin Braničevo „au atacat și au jefuit ungurii veniți în Imperiul Bizantin pentru a face comerț, săvârșind cele mai grave crime împotriva lor”.^[3]

Béla al III-lea al Ungariei l-a ocupat în 1182, dar l-a dat ca parte a zestrei fiicei sale atunci când aceasta a fost logodită cu împăratul Isaac al II-lea Angelos în 1185.

În iulie 1189, împăratul german Frederick Barbarossa a trecut prin Braničevo cu a treia cruciadă pe care el a organizat-o. Surse occidentale l-au acuzat pe ducele de Braničevo (dux de Brandicz) de trădare.^[4]

Odată cu ascensiunea celui de-al Doilea Țarat Bulgar și a Regatului Serbiei, i-a fost greu Imperiului Bizantin să apere orașul Braničevo și să-l mențină sub control imperial. Se pare că a scăpat definitiv de sub controlul bizantin în 1198. Ulterior s-au dar lupte frecvent între bulgari, sârbi și maghiari pentru controlul asupra orașului.

Prințul Lazăr al Serbiei l-a cucerit în 1378 sau 1379, dar a căzut în mâinile Imperiului Otoman în 1459.

Referințe

^ , Republicki geodetski zavod[*] http://www.rgz.gov.rs/upload/web/Spisak%20KO-20150521.zip Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ Popis stanovništva, domaćinstava i Stanova 2002. Knjiga 1: Nacionalna ili etnička pripadnost po naseljima. Republika Srbija, Republički zavod za statistiku Beograd 2003. ISBN: 86-84433-00-9
^ Fine, John Van Antwerp Jr. (1991). The Early Medieval Balkans: A Critical Survey from the Sixth to the Late Twelfth Century. Michigan: The University of Michigan Press. ISBN 0-472-08149-7.
^ John B. Freed (2016), Frederick Barbarossa: The Prince and the Myth, Yale University Press , pp. 490–491.

[40194bbee23acefd045bb11fb461ee9a-1] , Republicki geodetski zavod[*] http://www.rgz.gov.rs/upload/web/Spisak%20KO-20150521.zip Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[2] Popis stanovništva, domaćinstava i Stanova 2002. Knjiga 1: Nacionalna ili etnička pripadnost po naseljima. Republika Srbija, Republički zavod za statistiku Beograd 2003. ISBN: 86-84433-00-9

[3] Fine, John Van Antwerp Jr. (1991). The Early Medieval Balkans: A Critical Survey from the Sixth to the Late Twelfth Century. Michigan: The University of Michigan Press. ISBN 0-472-08149-7.

[4] John B. Freed (2016), Frederick Barbarossa: The Prince and the Myth, Yale University Press , pp. 490–491.

[2]

[1]

[3]

[4]