Breșa Basarabeană
Breșa Basarabeană (în engleză Bessarabian Gap) este din perspectivă geostrategică(en)[traduceți] un punct cheie de acces și de transport înspre și dinspre Câmpia Rusă, aflat la nord-est de Câmpia Română. Include câmpiile dintre sfârșitul arcului carpatic nordic și partea de nord-est a Mării Negre.
Ocolind Munții Carpați, reprezintă o zonă tradițională cu rol de coridor de invazie bidirecțională între Rusia și statele balcanice și oferă astfel acces spre Europa Centrală și Europa de Sud.
În istorie, a reprezentat sediul geografic al unui mare număr de conflicte între puterile europene, Imperiul Otoman și Rusia.
Rol modificare
Este, din perspectivă geostrategică, un punct cheie de acces în Câmpia Rusă[1] și reprezintă o rută de transport cheie între Europa și Rusia, care, ocolește Munții Carpați.[2] Aceasta determină ca Federația Rusă să fie interesată în controlul militar al acestei zone.[1]
Este de remarcat că, prin controlul tuturor punctelor de acces în Câmpia Rusă (Breșa Tien-Altay, Coridorul Asiei Centrale, cele două zone de coastă din Caucaz, Crimeea, Breșa Basarabeană, Breșa Poloneză, coasta Mării Baltice și coasta Mării Albe), Rusia ar avea capacitatea de a-și concetra în mod strategic forțele, folosindu-se de particularitățile geografice ca apărare împotriva potențialelor invazii.[1]
Se află, de asemenea în apropierea portului strategic de la Odesa și a peninsulei Crimeea, unde se află sediul Flotei Ruse a Mării Negre și este locația unui coridor al rețelei energetice situat dintre Rusia, Europa și Turcia.[3]
Istoric modificare
Breșa Basarabeană a reprezentat sediul geografic al unui mare număr de conflicte între puterile europene, Imperiul Otoman și Rusia,[4] reprezentând o rută tradițională de invazie, atât [a Rusiei] dinspre sud-vest, cât și a statelor balcanice [dinspre nord-est].[5] Combinația dintre locația care permitea concentrare propriilor forțe, astfel încât să poată fi reținută orice altă forță care ar fi putut veni direct din stepele Eurasiei, natura defensivă de Deltei Dunării și puterea navală proprie, a determinat ca arealul respectiv să reprezinte o poziție defensivă extrem de valoroasă, pentru Imperiul Otoman.[6]
Controlul tuturor celor 9 puncte cheie consemnate mai sus a fost anterior deținut de către Uniunea Sovietică, doar două dintre acestea rămânând în 1992 sub controlul Federației Ruse, după disoluția statului sovietic. În spațiul postsovietic, Breșa Basarabeană a fost locul unde Rusia a lansat una dintre primele sale misiuni militare de după 1992, asigurându-și controlul Republicii Moldova prin intermediul susținerii independenței Transnistriei și prin staționarea unei garnizoane militare în regiune. [1]
În anul 2014, anexarea Crimeei a readus sub control încă una dintre respectivele zone. Conform expertului în geopolitică și studii strategice Peter Zeihan(en)[traduceți], Cucerirea Ucrainei de către Rusia, în prezent, este doar o etapă în obținerea de către Rusia a controlului asupra altor puncte de acces, precum Breșa Poloneză și Breșa Basarabeană,[1] deoarece Ucraina se află în calea acesteia spre cele două zone critice.[4] Pentru a controla în integralitatea ei Breșa Basarabeană, Rusia are nevoie să controleze și zona moldovenească (de nord-est) a României, pe unde, frecvent în trecut au avut loc invazii turcești.[7]
Structură modificare
Aflată la nord-est de Câmpia Română,[2] Breșa Basarabeană include câmpiile dintre sfârșitul arcului carpatic nordic și partea de nord-est a Mării Negre[8] (chiar la nord de Delta Dunării, practic locul în care Marea Neagră aproape că se întâlnește cu Carpații).[6] Cele două rute care ocolesc acest arc montan sunt de mult timp ruta nordică, de-a lungul Mării Baltice prin Câmpia Europei de Nord și traseul basarabean, pe la Marea Neagră. Controlul spațiului situat în zona sudică asigură controlul rutei sud-estice [spre Câmpia Rusă][8] și respectiv sensul de deplasare al armatelor prin acest coridor de mobilitate militară(en)[traduceți].[4]
Împreună cu Câmpia Europei de Nord reprezintă singurele coridoare de transport est-vest, din Europa.[9]
Odată intrat în breșă, unui eventual inamic din Asia, odată ce trece de Poarta Focșanilor, i se deschid în față Europa Centrală și cea de Sud.[10]
Vezi și articolul: [[]]Vezi și articolele [[]] și [[]]Vezi și articolele Istmul ponto-baltic, Zona de Operații Est (România) și Flancul Estic al NATOVezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].Referințe modificare
- ^ a b c d e Bâtcă, Marius; O victorie rusă în Ucraina va pune în pericol întreaga Europă; Agenția Media a Armatei, 13 decembrie 2023; acccesat la 13 ianuarie 2024
- ^ a b en Stratfor; Is Bulgaria Tilting From Moscow To Washington?; Forbes, June 14, 2010; accesat la 14 ianuarie 2024
- ^ Dilemele Republicii Moldova; Archiva Moldaviae, vol. IV, 2012, p. 112; accesat la 14 ianuarie 2024
- ^ a b c en Zeihan, Peter(en)[traduceți], Moldova will be next to fall if Russia wins Ukraine War; February 15, 2023; accesat la 13 ianuarie 2024
- ^ en Musteață, Sergiu; The Republic of Moldova between its Soviet Legacy and State Building in Musteață, Sergiu (editor); Two Decades of Development in Post-Soviet States: Successesand Failures; Institutul European; Iași; 2014; ISBN 978-606-24-0073-6; p. 237; accesat la 14 ianuarie 2024
- ^ a b en Stratfor; The Geopolitics of Turkey: Searching for More; Nova srpska politička misao(en)[traduceți], August 12; 2010; accesat la 15 ianuarie 2024
- ^ en Zeihan, Peter; Why the World Should Care About Ukraine; The Jordan Harbinger Show, March 22, 2022; accesat la 13 ianuarie 2024
- ^ a b en Marshall, Tim; The Power of Geography: Ten Maps That Reveal the Future of Our World; Scribner; 2022; ISBN: 9781982178635; p. 142; accesat la 13 ianuarie 2023
- ^ en RANE Worldwiew; Geopolitical Significance[nefuncțională – arhivă]; Stratfor, November 10, 2010; accesat la 13 ianuarie 2024
- ^ Mateiu, Sandu Valentin; Aliați și inamici ai României, cei dintotdeauna și cei de acum; Monitorul Apărării și Securității, 1 decembrie 2020; accesat la 13 ianuarie 2024