CTA 102
Data descoperirii (Epoca J2000)
ConstelațiaPegas
Ascensiune dreaptă22h 32m 36.4s[1]
Declinație+11° 43′ 51s″[1]
Deplasare spre roșu1,037[1]
Alte denumiri
CTA-102 , Q2230+11 , QSR B2230+114 , QSO J2232+1143 , 4C +11.69 ,
Vezi și: Quasar, Listă de quasari


În astronomie, CTA 102, de asemenea, cunoscut după coordonatele sale B1950 ca 2230+114 (QSR B2230+114) și după coordonatele J2000 ca J2232+1143 (QSO J2232+1143) este un quasar descoperit la începutul anilor 1960 ca urmare a unei supravegheri radio efectuată de către Institutul de Tehnologie din California.[2] Acesta a fost observat de către o gamă largă de instrumente de la descoperirea sa, inclusiv WMAP, EGRET, GALEX, VSOP și Parkes[1] și a fost fotografiat în mod regulat de către Very Long Baseline Array din 1995.[3] De asemenea a fost studiat în raze gamma, o emisie de raze gama fiind detectate dinspre acest quasar.[4]

În 1963, Nicolai Kardașev a propus ca sursa radio neidentificată în acel moment ar putea fi dovada unei civilizații extraterestre de tipul II sau III pe scara Kardașev.[2] Continuând aceste observații, în 1965 Ghenadie Șolomitschii a constatat că emisia radio a obiectului era variabilă;[5] un anunț public al acestor rezultate a creat senzație la nivel mondial. Ideea că emisia a fost cauzată de o către o civilizație extraterestră a fost respinsă atunci când sursa radio a fost identificată mai târziu cu unul din multele tipuri de quasari.[2]

CTA-102 este una dintre cele două mari alarme false din istoria SETI, cealaltă fiind descoperirea pulsarilor, în special a obiectului PSR B1919+21. (Pulsarul este o stea neutronică foarte magnetizată care se rotește).

Opinia că acest quasar este un semn al inteligenței extraterestre apare în cântecul lui Byrds din 1967, C.T.A. 102.

  1. ^ a b c d „CTA 102 in the NASA Extragalactic Database”. Accesat în . 
  2. ^ a b c „CTA-102”. Internet Encyclopedia of Space; David Darling. Accesat în . 
  3. ^ „MOJAVE Sample: 2230+114”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „Fermi LAT detection of a GeV flare from blazar CTA 102”. Astronomers Telegram. . Accesat în . 
  5. ^ Sholomitsky, G. B. (). „Variability of the Radio Source CTA-102”. Information Bulletin on Variable Stars. 83: 1. Bibcode:1965IBVS...83....1S. 

Legături externe

modificare