Cacareco
São Paulo Zoo 2018 046.jpg
Craniul lui Cacareco expus în Parcul Zoologic din São Paulo
Specierinocer negru (Diceros bicornis)
Sexfeminin
Naștere14 februarie 1954
Rio de Janeiro
Deces (8 ani)
Porto Alegre
Cauza decesuluinefrită acută
ȚarăBrazilia Brazilia

Cacareco (14 februarie 195427 noiembrie 1962) a fost o femelă de rinocer negru născută și crescută în captivitate în grădinile zoologice din Brazilia. Ea a devenit faimoasă datorită numărului mare de voturi obținute la alegerile municipale din 4 octombrie 1959 din São Paulo, unde candidatura ei a fost propusă ca formă de protest împotriva corupției.[1]

Termenul „voto Cacareco” este folosit până azi în Brazilia ca sinonim pentru a desemna un vot de protest.[2] Succesul animalului a inspirat un cântec de carnaval foarte popular în 1960.[3] După moartea sa, în Canada a fost creat un partid contestatar care se considera descendent spiritual și continuator al lui Cacareco (Partidul Rinocer).[2]

ViațaModificare

 
Un exemplar de rinocer negru

Cacareco a fost primul exemplar de rinocer care s-a născut în Brazilia, la grădina zoologică din Rio de Janeiro.[4] Părinții săi au fost Britador și Teresinha, un cuplu de rinoceri proveniți din Kenya.[5] Deși era femelă, puiul lor a primit un nume masculin.[4] În limba portugheză, „cacareco” înseamnă „goz, mizerie, gunoi” și amintește de aspectul oarecum lipsit de formă pe care l-a avut animalul la naștere.[6]

În 1958, era o tânără arătoasă[6] în vârstă de patru ani și cântărea deja 900 de kilograme.[7] La solicitarea expresă a guvernatorului statului São Paulo,[4] grădina zoologică din Rio de Janeiro a acceptat să o împrumute pe Cacareco orașului-capitală a acestuia, în vederea inaugurării propriului său parc zoologic la 16 martie 1958.[7] Un an mai târziu, proprietara animalului a făcut demersuri pentru restituirea lui, dar autoritățile din São Paulo au obținut prelungirea împrumutului pentru alte câteva luni.

Dintre cele 300 de animale expuse în parcul zoologic recent înființat, Cacareco a devenit cel mai popular și îndrăgit de către vizitatori. Fabrica de jucării Estrela a lansat chiar o păpușă în onoarea ei.[8] Locuitorii din São Paulo și-ar fi dorit ca rinocerul să rămână pentru totdeauna în orașul lor. În toamna anului 1959, ei au organizat o campanie de mobilizare a opiniei publice sub sloganul „Cacareco é nosso” („Cacareco e al nostru”).[9]

Secretarul de stat al agriculturii din guvernul local a propus cumpărarea rinocerului, însă oferta sa nu a fost acceptată.[1] Astfel, municipalitatea a fost nevoită să retrocedeze animalul grădinii zoologice de domiciliu din Rio de Janeiro. Cacareco a părăsit orașul São Paulo la 1 octombrie 1959, cu doar câteva zile înainte de alegerile care au făcut-o celebră.[4] Mii de oameni au salutat-o în semn de rămas bun, ca și cum ar fi plecat în exil.[10]

AlegerileModificare

În preajma alegerilor administrative din 1959, orașul São Paulo număra în jur de 3,5 milioane de locuitori, fiind cea mai mare metropolă din Brazilia. Populația sa se confrunta cu numeroase probleme: starea proastă a sistemului subteran de canalizare, prețurile ridicate ale bunurilor de consum și lipsurile serioase de pe piața alimentară (mai ales penuria de carne și fasole).[6]

În schimb, orașul nu ducea lipsă de candidați: 540 de persoane revendicau cele 45 de locuri din consiliul municipal.[8] Printre ele se aflau și câteva personaje anecdotice. Un candidat obez, în greutate de 230 de kilograme, avea drept slogan electoral „vale quanto pesa” („valorează cât cântărește”). Un altul, inspirat de un caracter comic din benzile desenate (O Amigo da Onça), se plimba pe străzile orașului cu un jaguar și își îndemna astfel concitadinii: „alegătorule inteligent, votează-l pe amicul jaguarului!”[11]

Sentimentul de insatisfacție al populației față de politicieni în general era foarte pronunțat.[12] Calitatea slabă a candidaturilor individuale venea să se adauge problemelor administrative acumulate și fenomenelor de corupție.[2] Suburbia Osasco, care aparținea atunci municipiului, a încercat să obțină autonomia politică și administrativă, dar solicitarea a fost respinsă de Tribunalul Suprem Federal sporind nemulțumirea locuitorilor săi.[1]

 
Buletine de vot tipărite cu numele lui Cacareco

Procedura de votare utilizată în perioada respectivă se baza pe urne, buletine de vot și plicuri din hârtie. În plicul primit la secția de votare, alegătorul introducea propriul său buletin pe care era înscris numele unui candidat, oricare ar fi fost acela.[11] Această tehnică de votare permitea și introducerea unor candidați fictivi, practică des utilizată la alegerile din Brazilia ca formă de protest.[13]

Ideea de a propune candidatura rinocerului Cacareco pentru funcția de consilier municipal i-a aparținut jurnalistului Itaboraí Martins.[12] El a fost sprijinit de un grup de colegi de la ziarul local O Estado de S. Paulo unde lucra și de câțiva studenți de la Facultatea de Drept din Largo de São Francisco. Nu era pentru prima dată, însă, când un animal a fost propus pentru o funcție publică în Brazilia. În 1955, alegătorii din Jaboatão au votat un țap pe nume „Cheiroso” („Puturosul”).[1]

Popularitatea lui Cacareco era deja asigurată dinainte. Impresionat de succesul la public al animalului, viitorul președinte al Braziliei Jânio Quadros, pe atunci un politician în plină ascensiune, afirmase în glumă că rinocerul „ar fi un candidat puternic pentru Campos Elíseos” (sediul guvernatorului statului São Paulo).[4] Protestatarii s-au hotărât să ia în serios ideea și să o pună în aplicare la alegerile municipale din 4 octombrie 1959.

Grupul informal de inițiativă a desfășurat o adevărată campanie electorală în favoarea „candidatului” pahiderm.[10] Graffiti cu inscripția „Votează Cacareco” au apărut în parcul zoologic și în piața din fața stadionului Pacaembu. Au fost cazuri izolate, dar presa le-a adus în atenția opiniei publice.[13] Fluturași electorali („santinhos”) cu numele rinocerului au fost imprimați în număr mare și distribuiți pe străzile orașului pentru a fi folosiți ca buletine de vot.[14]

„Cansados de tanto sofrer
E de levar peteleco
Vamos agora responder
Votando no Cacareco”


(„Obosiți să tot suferim
Și să-ncasăm bobârnace
Haideți acum să răspundem
Votându-l pe Cacareco!”)

Catren electoral din 1959[14]

În ziua alegerilor s-au prezentat la urne 934.794 de alegători, absenteismul fiind de peste 16,5%. La numărarea voturilor, în fiecare urnă au fost găsite cel puțin 20-30 de buletine de vot cu numele lui Cacareco, în toate cartierele municipiului, fără excepție. Într-o secție de votare din Marília, din cele 300 de buletine depuse într-o urnă, 102 erau voturi în favoarea rinocerului! Toate aceste voturi au fost declarate nule de către Tribunalul Regional Electoral. Numărul total de voturi nule raportate a fost de 105.892. Nu se cunoaște exact câte dintre acestea au fost voturi în favoarea lui Cacareco, pentru că nu a fost divulgat conținutul lor. Se estimează, însă, că rinocerul a obținut în jur de 100.000 de voturi.[1]

Ultimii ani și posteritateaModificare

Cărți dedicate lui Cacareco:

  • Antonio F. Costella, Cacareco, o vereador, Editura Mantiqueira, 1996.
  • Frans Hopp, O rinoceronte, Editura Ática, 1993.
  • João Bergman (Jotabê), Cacareco o mais votado, Editura Tchê!, 1985.

NoteModificare

  1. ^ a b c d e Ribeiro, Antônio Sérgio (). „Sua excelência, "vereador" Cacareco”. Assembleia Legislativa de São Paulo (în portugheză). Accesat în . 
  2. ^ a b c „Cacareco the Rhinoceros”. Museum of Hoaxes (în engleză). Accesat în . 
  3. ^ „Risadinha - Cacareco é o Maior (1960 Music Video) | #100 Brazil Song”. Playback.fm (în engleză). Accesat în . 
  4. ^ a b c d e Entini, Carlos Eduardo. „O lançamento da candidatura de Cacareco”. Acervo (în portugheză). Accesat în . 
  5. ^ Rookmaaker, L. C.; Jones, Marvin L. (). The Rhinoceros in Captivity: A List of 2439 Rhinoceroses Kept from Roman Times to 1994 (în engleză). Kugler Publications. p. 224. ISBN 978-90-5103-134-8. 
  6. ^ a b c de Carvalho, George (). Rhino horns in on a Brazilian election (în engleză). LIFE. p. 54. 
  7. ^ a b „Folha de S.Paulo - Há 50 anos - 17/02/2008”. www1.folha.uol.com.br (în portugheză). Accesat în . 
  8. ^ a b „Em 1959, um protesto popular 'elegeu' um rinoceronte para a Câmara de Vereadores”. Veja SP (în portugheză). . Accesat în . 
  9. ^ „Cacareco é nosso”. O Estado de S. Paulo (în portugheză). . p. 6. Accesat în . 
  10. ^ a b „Para vereador, vote em Cacareco”. Memorial da Democracia (în portugheză). Accesat în . 
  11. ^ a b „Quando São Paulo elegeu um rinoceronte - Esquisitices - R7”. noticias.r7.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ a b „A Eleição do Cacareco”. Rádio Cultura FM (în portugheză). . Accesat în . 
  13. ^ a b Nery, André Luís (). „Antes da urna eletrônica, Tião e Cacareco foram bem votados”. G1.globo.com (în portugheză). Accesat în . 
  14. ^ a b de Oliveira, Abrahão (). 'Eleição' da rinoceronte Cacareco para a Câmara Municipal de SP completa 60 anos”. G1.globo.com (în portugheză). Accesat în . 

Lectură suplimentarăModificare

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Cacareco