Rinocerul negru (Diceros bicornis) face parte din familia Rhinocerotidae și este una din cele două specii de rinoceri din Africa de vest, cealaltă fiind rinocerul alb. Acesta din urmă a fost salvat de la dispariție în urmă cu câțiva ani prin fundații de ocrotire a speciei. Nu același noroc l-a avut și rinocerul negru care este într-un grad critic de dispariție din cauza braconajului.

Rinocer negru[1]
La zoo din Zurich
Stare de conservare

Critic  (IUCN 3.1)[2]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Infraclasă: Eutheria
Ordin: Perissodactyla
Familie: Rhinocerotidae
Gen: Diceros
Gray, 18211
Specie: D. bicornis
Nume binomial
Diceros bicornis
(Linnaeus, 1758)
Subspecii

Diceros bicornis bicornis
Diceros bicornis brucii
Diceros bicornis chobiensis
Diceros bicornis ladoensis
Diceros bicornis longipes
Diceros bicornis michaeli
Diceros bicornis minor
Diceros bicornis occidentalis


Caracteristici

modificare

Rinocerul negru are o greutate între 680 kg și 1360 kg și o lungime între 1.6 m și 3 m, fiind mai mic decât Rinocerul alb. Cornul este făcut din cheratină.

Mod de viață

modificare

Rinocerul negru este răspândit în zonele centrale și de Sud ale Africii în savanele din parcurile naționale. Acesta se hrănește cu arbuști față de vărul său, Rinocerul alb, care mănâncă doar iarbă. Rinocerul negru nu are dușmani naturali în afară de om, fiind atacat și de lei și de hiene. Este al treilea cel mai mare animal terestru după Rinocerul alb și Elefantul african.

Reproducere

modificare

Masculul stă cu femela doar câteva zile în perioada de rut. Femela naște după o gestație de 15 luni un pui de 40 kg. Puiul nu mai bea lapte după câteva săptămâni și este independent la doi ani. Femela fată toată viața, odată la doi ani de când este activă sexual. Masculii au cornul mai mic de cât femelele din cauza luptelor pentru transmiterea genelor.

Cauze ale braconajului

modificare

Rinocerul negru este vânat pentru cornul său valoros care costă mai bine de greutatea lui în aur. Cornul este folosit la diverse lucruri făcute manual, dar și pentru unele proprietăți anti-cancer care le susțin asiaticii deși nu sunt dovedite medical. Numărul rinocerilor negri este estimat la aproximativ 5.000 de indivizi, iar cel al rinocerilor albi la 17.000. Numărul rinocerilor albi este mai mare pentru că le-a fost tăiat cornul pentru a nu mai reprezenta interes pentru braconieri. În 2014 au fost uciși cei mai mulți rinoceri negri: în total 1215 animale.

  1. ^ Grubb, P. (). „Order Perissodactyla”. În Wilson, D. E.; Reeder, D. M. Mammal Species of the World (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. pp. 635–636. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  2. ^ Emslie, R. (). Diceros bicornis. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 2012.1. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. Accesat în .