Caliban (satelit)

satelit al Uranus
Caliban

Imaginea de descoperire a lui Caliban făcută Telescopul Hale în septembrie 1997
Descoperire[1]
Descoperit de
Loc descoperireHale Telescope at Palomar Obs.
Dată descoperire6 septembrie 1997
Denumiri
Denumire MPCUranus XVI
Pronunție/ka.li'ban/
Denumit după
Caliban⁠(d)
Nume alternative
S/1997 U 2
AtributeCalibanian /ka.li.ba.ni'an/
Caracteristicile orbitei[3]
Epocă 27 iunie 2015 (JD 2457200.5)
Arc de observare17,96 ani (6.559 z)
7.163.810 km (0,0478871 UA)
Excentricitate0,0771431
Perioadă orbitală
1,59 ani (579,26 z)
294,66253°
0° 37m 17.345s / zi
Înclinație139,90814° (față de ecliptică)
140,878° (față de planul Laplace local)[2]
175,21248°
342,53671°
SatelițiUranus
Caracteristici fizice
Diametrul mediu
42+20
−12
 km
[4]
Masă~2,5×1017 kg (estimare)[5]
Densitate medie
~1,3 g/cm3 (prespusă)[5]
9.948±0.019 ore (două vârfuri)[4]
2.66±0.04 ore (un vârf)[6]
Albedo0.22+0.20
−0.12
[4]
Temperatură~65 K (estimare medie)
Magnitudinea aparentă
22,0 (V)[4]
Magnitudinea absolută (H)
9.160±0.016[4]
9.0[3]

Caliban /ka.li'ban/ este al doilea cel mai mare satelit retrograd neregulat al lui Uranus.[7] A fost descoperit pe 6 septembrie 1997 de Brett J. Gladman⁠(d), Philip D. Nicholson⁠(d), Joseph A. Burns⁠(d) și John J. Kavelaars⁠(d) folosind telescopul Hale de 200 de inci împreună cu Sycorax și a primit denumirea temporară S/1997 U 1.[1]

Desemnat Uranus XVI, a fost numit după personajul monstru din piesa lui William Shakespeare Furtuna.

 
Animație a orbitei lui Caliban în jurul lui Uranus.
  Uranus ·   Sycorax ·   Francisco ·   Caliban ·   Stephano ·   Trinculo

Caliban urmează o orbită îndepărtată, de peste 10 ori mai departe de Uranus decât cel mai îndepărtat satelit regulat Oberon.[1] Orbita sa este retrogradă, moderat înclinată și ușor excentrică. Parametrii orbitali sugerează că ar putea aparține aceluiași grup dinamic ca Stephano și Francisco, sugerând o origine comună.[8]

 
Sateliții neregulați retrograzi ai lui Uranus

Diagrama ilustrează parametrii orbitali ai sateliților neregulați retrograzi ai lui Uranus (în coordonate polare) cu excentricitatea orbitelor reprezentată de segmentele care se extind de la pericentru la apocentru.

Caracteristici fizice

modificare

Diametrul lui Caliban este estimat la aproximativ 42 km, pe baza măsurătorilor termice efectuate de Observatorul Spațial Herschel. Albedo-ul său este estimat la aproximativ 0,22, ceea ce este neobișnuit de mare în comparație cu cel al altor sateliți neregulați uranieni. Cel mai mare satelit neregulat al lui Neptun, Nereid, are un albedo la fel de mare ca Caliban.

Rapoarte oarecum inconsecvente îl plasează pe Caliban în categoria roșu-deschis (B–V = 0.83 V–R = 0.52, [9] B–V = 0.84 ± 0.03 V–R = 0.57 ± 0.03 [8]), mai roșu decât Himalia, dar tot mai puțin roșu decât majoritatea obiectelor centurii Kuiper. Caliban poate fi puțin mai roșu decât Sycorax. De asemenea, absoarbe lumina la 0,7 μm, iar un grup de astronomi consideră că acesta poate fi rezultatul apei lichide care a modificat suprafața.

Măsurătorile curbei de lumină a lui Caliban cu telescopul spațial Kepler indică faptul că perioada de rotație a acestuia este de aproximativ 9,9 ore.

Se presupune că Caliban este un obiect capturat: nu s-a format în discul acreționar care a existat în jurul lui Uranus imediat după formarea sa. Mecanismul exact de captare nu este cunoscut, dar capturarea unui satelit necesită disiparea energiei. Procesele posibile de captare includ: rezistența gazului în discul protoplanetar, interacțiuni dintre multe corpului și captarea în timpul creșterii rapide a masei lui Uranus (așa-numitul „pull-down”). [7] [8]

Vezi și

modificare

Note de subsol

modificare

Referințe

modificare
  1. ^ a b c Gladman Nicholson et al. 1998.
  2. ^ Brozovic, M.; Jacobson, R. A. (). „Planetary Satellite Mean Orbital Parameters”. The Orbits of the Outer Uranian Satellites, Astronomical Journal, 137, 3834. JPL/NASA. Accesat în . 
  3. ^ a b „M.P.C. 95215” (PDF). Minor Planet Circular. Minor Planet Center. . 
  4. ^ a b c d e Farkas-Takács, A.; Kiss, Cs.; Pál, A.; Molnár, L.; Szabó, Gy. M.; Hanyecz, O.; et al. (septembrie 2017). „Properties of the Irregular Satellite System around Uranus Inferred from K2, Herschel, and Spitzer Observations”. The Astronomical Journal. 154 (3): 13. arXiv:1706.06837 . Bibcode:2017AJ....154..119F. doi:10.3847/1538-3881/aa8365. 119. 
  5. ^ a b „Planetary Satellite Physical Parameters”. JPL (Solar System Dynamics). . Accesat în . 
  6. ^ Maris, Michele; Carraro, Giovanni; Cremonese, Gabrielle; Fulle, Marco (mai 2001). „Multicolor Photometry of the Uranus Irregular Satellites Sycorax and Caliban”. The Astronomical Journal. 121 (5): 2800–2803. arXiv:astro-ph/0101493 . Bibcode:2001AJ....121.2800M. doi:10.1086/320378. 
  7. ^ a b Sheppard, Jewitt & Kleyna 2005.
  8. ^ a b c Grav, Holman & Fraser 2004.
  9. ^ Rettig, Walsh & Consolmagno 2001.

Legături externe

modificare