Wikipedia

Calmodulină

(Redirecționat de la Calmodulina)

Calmodulina (CaM) (abreviere pentru proteina calciu-modulată) este o proteină mesager multifuncțională ce leagă ionii de calciu, exprimată în toate celulele eucariote. [1] Este o țintă intracelulară a mesagerului de ordin II Ca2+, legarea acestuia fiind necesară pentru activarea calmodulinei. Odată legată de Ca2+, calmodulina acționează ca parte a unei căi de transducție a semnalului calciului prin modificarea interacțiunilor acestuia cu diverse proteine țintă, precum kinazele sau fosfatazele. [2] [3] [4]

Structura helix-buclă-helix a motivului EF de legare a calciului

Structura

modificare

Calmodulina este o proteină mică, foarte bine conservată genetic, alcătuită din 148 de aminoacizi (16,7 kDa). Proteina conține două domenii globulare aproximativ simetrice (domeniile N și C), fiecare conținând o pereche de motive EF (numite și motive mână EF).[5] Cele două domenii (N și C) sunt separate printr-o buclă flexibilă, oferind astfel, în total, patru situri de legare pentru Ca2+, câte două în fiecare domeniu globular.[6] În starea nesaturată (fără Ca2+ legat), helixurile celor patru motive EF sunt colabate, într-o orientare antiparalelă (de fapt, domeniul C adoptă o poziție semi-deschisă);[7] [8] în starea saturată, helixurile EF adoptă o orientare deschisă, devenind aproape reciproc perpendiculare, iar bucla flexibilă (ce separă cele două domenii) formează un helix alfa în structura cristalină, dar rămâne dezordonată în soluție. [9] Domeniul C are o afinitate de legare mai mare pentru Ca2+ decât domeniul N. [10] [11]

Calmodulina este similară din punct de vedere structural cu troponina C, o altă proteină care leagă Ca2+, conținând tot patru motive EF. [5] [12] Cu toate acestea, troponina C mai conține un alfa-helix suplimentar la capătul său N-terminal, și este legată constitutiv de ținta sa, troponina I. Prin urmare, nu prezintă aceeași diversitate de recunoaștere a țintei precum calmodulina.

Importanța flexibilității calmodulinei

modificare

Capacitatea calmodulinei de a recunoaște o gamă largă de proteine țintă se datorează, în mare parte, flexibilității sale structurale. [13] În plus față de flexibilitatea buclei de legătură dintre cele două domenii N și C, acestea suferă și tranziții conformaționale de tip deschis-închis, în urma legării Ca2+.[9] [14] [15] [16] Mai mult, natura predominant hidrofobă a legăturii dintre calmodulină și majoritatea țintelor sale permite recunoașterea unei game largi de secvențe proteice țintă. [17] Împreună, aceste caracteristici permit calmodulinei să recunoască aproximativ 300 de proteine țintă, [18] ce prezintă o varietate de motive secvențiale care leagă CaM de acestea.

Mecanism

modificare
 
Această imagine arată modificarea conformațională a calmodulinei, din poziția "închis", în poziția "deschis". Astfel, în stânga este calmodulina lipsită de calciu (i.e. conformația "închisă"), iar în dreapta este calmodulina după legarea de calciu (i.e. conformația "deschisă"). Siturile care leagă proteinele țintă sunt indicate de asteriscuri roșii.

Legarea Ca2+ de către motivele EF face ca fiecare dintre domeniile N și C să-și schimbe conformația în "deschis", expunând astfel suprafețele hidrofobe utilizate pentru legarea țintelor. [6] Aceste suprafețe interacționează cu segmente nepolare complementare de pe proteinele țintă, constând de obicei dintr-o secvență de aminoacizi hidrofobi voluminoși, separată de 10-16 aminoacizi polari și/sau bazici. [18] [14] Flexibilitatea calmodulinei permite acesteia să se înfășoare în jurul țintei sale (de exemplu, în jurul domeniului de legare al kinazei lanțului ușor al miozinei), deși există și moduri alternative de legare. Țintele „canonice” ale calmodulinei, cum ar fi kinaza lanțului ușor al miozinei și CaMKII (protein-kinaza II calmodulin-dependentă), se leagă numai de CaM-Ca2+, pe când alte proteine, precum canalele NaV și proteinele cu motiv IQ, se leagă de apo-CaM (i.e. calmodulina fără Ca2+). Legarea calmodulinei induce schimbări conformaționale în proteina țintă, [19] ducând la modificări ale funcției acesteia.

Legarea calciului la calmodulină prezintă o cooperare semnificativă, [5] [11] făcând din calmodulină un exemplu neobișnuit de proteină monomerică (cu un singur lanț) ce prezintă o astfel de proprietate. Mai mult, legarea proteinei țintă modifică și ea afinitatea de legare a calmodulinei față de ionii Ca2+ [20] [21] [22] ceea ce permite o interacțiune alosterică complexă între Ca 2+ și proteina țintă. [23] Se crede că această alosterie permite activarea de către Ca2+ a proteinelor țintă legate, cum ar fi în cazul canalelor de potasiu (SK) de conductanță mică activate de Ca2+.[24]

Deși calmodulina funcționează în principal ca proteină de legare a Ca2+, ea poate lega coordinativ și alți ioni metalici. De exemplu, în prezența concentrațiilor intracelulare normale de Mg2+ (0,5-1,0 mM) și a concentrațiilor în repaus de Ca2+ (100 nM), situsurile de legare ale calmodulinei sunt, cel puțin parțial, saturate de Mg2+.[25] Acest Mg2+ este dislocat din CaM de concentrațiile mai mari de Ca2+ generate de potențialele de acțiune. În mod similar, Ca2+ poate fi el însuși dislocat din CaM de alți ioni metalici, cum ar fi lantanidele trivalente, care se asociază cu siturile de legare ale calmodulinei chiar mai puternic decât se asociază Ca2+. [26] [27] Deși astfel de ioni (precum lantanidele) distorsionează structura calmodulinei[28] [29] și nu sunt, în general, relevante fiziologic din cauza concentrațiilor lor foarte mici in vitro, totuși se folosesc în știință pentru examinarea structurii și funcției calmodulinei. [30] [31]

Rolul în animale

modificare

Calmodulina mediază multe procese cruciale, precum: inflamația, metabolismul, apoptoza, contracția musculaturii netede, mișcarea intracelulară, memoria pe termen scurt și lung, și răspunsul imun. [32] [33] Calciul participă într-un sistem de semnalizare intracelular, acționând ca mesager de ordin II difuzibil. Astfel, ajunge să se lege de diferite proteine țintă, precum enzime, canale ionice, acvaporine și altele.[4] Calmodulina este exprimată în multe tipuri de celule și poate avea locații subcelulare diferite, inclusiv citoplasma, în organite sau asociată cu membranele celulare sau organelice. Prin urmare, ea se găsește exclusiv intracelular. Multe dintre proteinele țintă ale calmodulinei nu sunt capabile să lege singure calciul, folosind în schimb calmodulina ca senzor și traductor de semnal al acestuia. Calmodulina poate utiliza depozitele de calciu din reticulul endoplasmatic și reticulul sarcoplasmatic. Calmodulina poate suferi modificări post-translaționale, precum: fosforilarea, acetilarea, metilarea și clivajul proteolitic, fiecare având potențial modulator.

Rolul în contracția musculaturii netede

modificare
 
Calmodulina legată de o peptidă a MLC kinazei (PDB:2LV6)

Calmodulina joacă un rol important în cuplajul excitație-contracție și inițierea ciclurilor atașare-detașare a punților de miozină, făcând posibilă contracția mușchiului neted.[34] Pentru a permite contracția mușchiului neted, capul lanțului ușor al miozinei trebuie fosforilat. Această fosforilare se face de către kinaza lanțului ușor miozinic (MLC). Această kinază MLC este activată de calmodulina legată de calciu, făcând astfel contracția musculaturii netede dependentă de prezența calciului.

O altă modalitate prin care calmodulina afectează contracția musculară este prin controlul mișcării Ca2+ atât la nivelul membranei sarcomerului, cât și la nivelul membranei reticulului sarcoplasmatic. Canalele de Ca2+, cum ar fi receptorul de ryanodină al reticulului sarcoplasmatic, pot fi inhibate de calmodulina legată de calciu, afectând astfel nivelurile citoplasmatice de calciu.[35]

Aceasta funcție crucială a calmodulinei joacă indirect un rol în fiecare proces fiziologic în care contracția musculaturii netede este parte componentă, cum ar fi digestia și contracția arterelor (care ajută la distribuirea sângelui și la reglarea presiunii arteriale). [36]

Rolul în metabolism

modificare

Calmodulina joacă un rol important în activarea fosforilazei kinazei, care la rândul său activează glicogen-fosforilaza, care scindează glucoza-1-fosfat din glicogen. [37]

Aparent, calmodulina joacă un rol important în metabolismul lipidic, prin intermediul calcitoninei pe care o activează. [37] Într-un experiment efectuat asupra șoarecilor, s-a constatat că peptida asociată genei calcitoninei (obținută prin modificare post-translațională) duce la scăderea ratei de acumulare a lipidelor la nivelul adipocitelor și hepatocitelor, scăderea lipidelor circulante din sânge, și creșterea nivelului de adiponectină care are ca efecte reducerea rezistenței la insulină si promovarea lipolizei.[38]

Rolul în memoria pe termen scurt și lung

modificare

Protein-kinaza II calmodulin-dependentă (CaMKII) joacă un rol crucial într-un tip de plasticitate sinaptică cunoscută sub numele potențializare pe termen lung (LTP) care necesită prezența calciului/calmodulinei. CaMKII contribuie la fosforilarea unui receptor AMPA care crește sensibilitatea receptorilor AMPA. [39] Mai mult, cercetările arată că inhibarea CaMKII interferează cu potențializarea pe termen lung.

Rolul în plante

modificare
 
Sorgul conține gene care răspund la variațiile de temperatură. Aceste gene ajută planta să se adapteze în condiții meteorologice extreme, cum ar fi căldura mare și umiditatea mică.

În timp ce drojdiile au o singură genă pentru CaM, plantele și vertebratele conțin mai multe gene pentru CaM (i.e. o familie de gene), având în comun și o genă conservată evolutiv la cele două regnuri. Față de animale, plantele conțin o familie extinsă de CaM (izoforme și proteine similare CaM - i.e. CaM-like) pe lângă forma conservată evolutiv. [40] Calmodulinele joacă un rol esențial în dezvoltarea plantelor și adaptarea lor la mediu.

Calciul joacă un rol cheie în integritatea structurală a peretelui celular și a sistemului membranar al celulei. Cu toate acestea, nivelurile ridicate de calciu pot fi toxice pentru metabolismul celular al plantei și, prin urmare, concentrația de Ca2+ din citosol este menținută la un nivel submicromolar prin îndepărtarea Ca2+ citosolic fie către apoplast, fie către lumenul organelor intracelulare. Impulsurile create de influxul/efluxul de Ca2+ acționează ca semnale celulare declanșate de stimuli externi, precum: hormoni, lumină, gravitație, factori de stres abiotici și diverse interacțiuni cu agenții patogeni.

Creșterea și dezvoltarea plantelor

modificare

În Arabidopsis, proteina DWF1 are rol enzimatic în biosinteza brassinosteroizilor - hormoni specifici plantelor care sunt necesari pentru creștere (și alte procese importante pentru plantă). Interacțiunea existentă între CaM și DWF1,[necesită clarificare] face ca acesta din urmă să fie incapabil a-și îndeplini funcțiile normale dacă nu leagă anterior CaM.

Proteinele care leagă CaM sunt, de asemenea, cunoscute pentru a regla procesul reproducerii plantelor. De exemplu, în tutun, protein-kinaza care leagă CaM acționează pentru inhibarea înfloririi. Cu toate acestea, aceste protein-kinaze care leagă CaM sunt prezente și în meristemul apical al tutunului, o concentrație ridicată a acestor kinaze în meristem determinând tranziția întârziată la înflorire.

Receptor kinaza locus-S (SRK) este o altă proteină care interacționează cu CaM. SRK este implicată în răspunsurile de auto-incompatibilitate implicate în interacțiunile polen-pistil din Brassica .

Țintele CaM din Arabidopsis sunt, de asemenea, implicate în dezvoltarea și fertilizarea polenului. Transportorii de Ca2+ sunt esențiali pentru creșterea tubului polinic. Prin urmare, un gradient constant de Ca2+ este menținut la nivelul apexului tubului de polen pentru alungirea din timpul procesului de fertilizare, precum și pentru direcționarea acesteia.

Interacțiunea cu microbii

modificare

Formarea nodulilor

modificare

Ca2+ joacă un rol semnificativ în formarea nodulilor la leguminoase. Azotul este un element esențial, necesar plantelor și multor leguminoase, care, incapabile să fixeze azotul în mod independent, se împerechează simbiotic cu bacterii fixatoare de azot care reduc azotul la amoniac. Bacteria Rhizobium produce factorul Nod prin intermediul căruia se stabilește interacțiunea legumă-Rhizobium. Factorul Nod este recunoscut de celulele păroase de la nivelul rădăcinii care sunt implicate în formarea nodulilor din leguminoase. Ionul de Ca2+ este implicat, prin mecanisme variate, în recunoașterea factorului Nod. Există un flux de Ca2+ la nivelul vârfului prelungirilor păroase ale celulelor epidermale de la rădăcină, urmat de oscilații periodice a Ca2+ în citosol și în jurul nucleului. Se pare că DMI3, o genă esențială pentru transducția semnalurilor Nod, reacționează la variațiile Ca2+. În cazul genurilor de plante Medicago și Lotus, genele CaM și CML (i.e. proteine similare CaM) sunt exprimate în noduli.

Apărarea împotriva agenților patogeni

modificare

Printre diferitele strategii de apărare pe care plantele le utilizează împotriva agenților patogeni, semnalizarea Ca2+ este una dintre cele mai frecvent întâlnite. Nivelurile de Ca2+ liber din citoplasmă cresc ca răspuns la infecțiile patogene. Transducția semnalelor de această natură induc, de obicei, genele cu rol defensiv și apoptoza. CaM, CML (i.e. proteine similare CaM) și proteinele de legare a CaM sunt câteva dintre elementele identificate recent ale căilor de semnalizare defensive ale plantelor. Mai multe gene CML din tutun, fasole și roșii răspund la agenții patogeni. CML43 este o proteină strâns înrudită cu CaM care, izolată din gena APR134 din frunzele ce au dobândit imunitate aparținând plantei Arabidopsis, este rapid sintetizată atunci când acestea sunt inoculate cu patogenul Pseudomonas syringae. CML43 se leagă in vitro de ionii de Ca2+, sugerând că proteina face parte din transducția dependentă de Ca2+ ce acționează în timpul răspunsului imun al plantei la agenții patogeni. [41] Expresia genei CML9 din Arabidopsis thaliana este rapid indusă de bacterii fitopatogene, flagelină și acid salicilic. [42] Expresia genelor SCaM4 și SCaM5 (specifice soiei) în tutunul și Arabidopsis transgenice, determină activarea genelor legate de rezistența la agenții patogeni și, de asemenea, duce la creșterea generală a imunității. Nu același lucru este valabil pentru genele SCaM1 și SCaM2 care sunt izoforme CaM foarte bine conservate. Proteina AtBAG6 este o proteină care leagă CaM numai în absența Ca2+. AtBAG6 este responsabil pentru răspunsul hipersensibil apoptotic celular, care previne răspândirea infecției cu agenți patogeni sau restricționează multiplicarea acestuia. Mutațiile proteinelor care leagă CaM pot duce la defecte severe în răspunsul de apărare al plantelor la infecțiile cu agenți patogeni.

Răspunsul la stresul abiotic

modificare

Modificarea nivelurilor intracelulare de Ca2+ apare ca indicație pentru răspunsuri diverse la stimuli mecanici și osmotici, precum și pentru și pentru șocurile termice. Diferitele tipuri de celule radiculare (i.e. de la nivelul rădăcinii plantei) prezintă răspunsuri diferite ale Ca2+ la stresul osmotic, iar acest lucru implică existența specificităților celulare în privința mecanismelor Ca2+. Ca răspuns la stresul extern, CaM activează glutamat decarboxilaza (GAD) care catalizează conversia L-glutamatului în GABA. Controlul strict asupra sintezei GABA este important pentru dezvoltarea plantelor și, prin urmare, nivelurile crescute de GABA pot afecta dezvoltarea acestora.  

Familia de proteine CaM

modificare
  • Calmodulina 1 (CALM1)
  • Calmodulina 2 (CALM2)
  • Calmodulina 3 (CALM3)
  • Pseudogena 1 calmodulina 1 (CALM1P1)
  • Proteina similară calmodulinei 3 (CALML3)
  • Proteina similară calmodulinei 4 (CALML4)
  • Proteina similară calmoduline 5 (CALML5)
  • Proteina similară calmodulinei 6 (CALML6)

Alte proteine care leagă calciul

modificare

Calmodulina aparține unuia dintre cele două grupuri principale de proteine care leagă calciul, numit grupul proteinelor cu motiv EF. Celălalt grup, numit grupul anexinelor, leagă calciu și fosfolipide. Multe alte proteine pot lega calciul, deși legarea calciului nu constituie funcția principală a lor.

Referințe

modificare

 

  1. ^ „Calmodulin: an introduction”. Canadian Journal of Biochemistry and Cell Biology = Revue Canadienne De Biochimie Et Biologie Cellulaire. 61 (8): 906–10. august 1983. doi:10.1139/o83-115. PMID 6313166. 
  2. ^ „Calmodulin: a prototypical calcium sensor”. Trends in Cell Biology. 10 (8): 322–8. august 2000. doi:10.1016/S0962-8924(00)01800-6. PMID 10884684. 
  3. ^ Neuroscience. Massachusetts: Sinauer Associates. . pp. 95, 147, 148. ISBN 9780878936953. 
  4. ^ a b „CALM1 – Calmodulin – Homo sapiens (Human) – CALM1 gene & protein”. www.uniprot.org. Accesat în . 
  5. ^ a b c „Structures and metal-ion-binding properties of the Ca2+-binding helix-loop-helix EF-hand motifs”. The Biochemical Journal. 405 (2): 199–221. iulie 2007. doi:10.1042/BJ20070255. PMID 17590154. 
  6. ^ a b „Calmodulin: a prototypical calcium sensor”. Trends in Cell Biology. 10 (8): 322–8. august 2000. doi:10.1016/s0962-8924(00)01800-6. PMID 10884684. 
  7. ^ „Solution structure of calcium-free calmodulin”. Nature Structural Biology. 2 (9): 768–76. septembrie 1995. doi:10.1038/nsb0995-768. PMID 7552748. 
  8. ^ „Calcium-induced conformational transition revealed by the solution structure of apo calmodulin”. Nature Structural Biology. 2 (9): 758–67. septembrie 1995. doi:10.1038/nsb0995-758. PMID 7552747. 
  9. ^ a b „Solution structure of Ca(2+)-calmodulin reveals flexible hand-like properties of its domains”. Nature Structural Biology. 8 (11): 990–7. noiembrie 2001. doi:10.1038/nsb1101-990. PMID 11685248. 
  10. ^ „Obtaining site-specific calcium-binding affinities of calmodulin”. Protein and Peptide Letters. 10 (4): 331–45. august 2003. doi:10.2174/0929866033478852. PMID 14529487. 
  11. ^ a b „Calcium binding to calmodulin and its globular domains”. The Journal of Biological Chemistry. 266 (13): 8050–4. mai 1991. PMID 1902469. 
  12. ^ „Structures of four Ca2+-bound troponin C at 2.0 A resolution: further insights into the Ca2+-switch in the calmodulin superfamily”. Structure. 5 (12): 1695–711. decembrie 1997. doi:10.1016/s0969-2126(97)00315-8. PMID 9438870. 
  13. ^ „Calmodulin's flexibility allows for promiscuity in its interactions with target proteins and peptides”. Molecular Biotechnology. 27 (1): 33–57. mai 2004. doi:10.1385/MB:27:1:33. PMID 15122046. 
  14. ^ a b „Structural diversity of calmodulin binding to its target sites”. The FEBS Journal. 280 (21): 5551–65. noiembrie 2013. doi:10.1111/febs.12296. PMID 23601118. 
  15. ^ „Conformational entropy in molecular recognition by proteins”. Nature. 448 (7151): 325–9. iulie 2007. Bibcode:2007Natur.448..325F. doi:10.1038/nature05959. PMC 4156320  . PMID 17637663. 
  16. ^ „A coupled equilibrium shift mechanism in calmodulin-mediated signal transduction”. Structure. 16 (5): 736–46. mai 2008. doi:10.1016/j.str.2008.02.017. PMC 2428103  . PMID 18462678. 
  17. ^ „Protein-peptide interaction studies demonstrate the versatility of calmodulin target protein binding”. Protein and Peptide Letters. 13 (5): 455–65. . doi:10.2174/092986606776819600. PMID 16800798. 
  18. ^ a b „Calmodulin Target Database”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ „Protein recognition and selection through conformational and mutually induced fit”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America. 110 (51): 20545–50. decembrie 2013. Bibcode:2013PNAS..11020545W. doi:10.1073/pnas.1312788110. PMC 3870683  . PMID 24297894. 
  20. ^ „Effects of myosin light chain kinase and peptides on Ca2+ exchange with the N- and C-terminal Ca2+ binding sites of calmodulin”. The Journal of Biological Chemistry. 271 (2): 761–7. ianuarie 1996. doi:10.1074/jbc.271.2.761. PMID 8557684. 
  21. ^ „Target recognition by calmodulin: dissecting the kinetics and affinity of interaction using short peptide sequences”. Protein Science. 5 (7): 1215–28. iulie 1996. doi:10.1002/pro.5560050701. PMC 2143466  . PMID 8819155. 
  22. ^ „The neuronal voltage-dependent sodium channel type II IQ motif lowers the calcium affinity of the C-domain of calmodulin”. Biochemistry. 47 (1): 112–23. ianuarie 2008. doi:10.1021/bi7013129. PMID 18067319. 
  23. ^ „An allosteric model of calmodulin explains differential activation of PP2B and CaMKII”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America. 105 (31): 10768–73. august 2008. Bibcode:2008PNAS..10510768S. doi:10.1073/pnas.0804672105. PMC 2504824  . PMID 18669651. 
  24. ^ „Structural basis for calmodulin as a dynamic calcium sensor”. Structure. 20 (5): 911–23. mai 2012. doi:10.1016/j.str.2012.03.019. PMC 3372094  . PMID 22579256. 
  25. ^ „Insights into modulation of calcium signaling by magnesium in calmodulin, troponin C and related EF-hand proteins”. Biochimica et Biophysica Acta. 1813 (5): 913–21. mai 2011. doi:10.1016/j.bbamcr.2011.01.017. PMC 3078997  . PMID 21262274. 
  26. ^ „Terbium (III) emission as a probe of calcium(II) binding sites in proteins”. Journal of the American Chemical Society. 98 (25): 8255–60. decembrie 1976. doi:10.1021/ja00441a060. PMID 993525. 
  27. ^ „Terbium as luminescent probe of calmodulin calcium-binding sites; domains I and II contain the high-affinity sites”. FEBS Letters. 116 (2): 269–72. iulie 1980. doi:10.1016/0014-5793(80)80660-0. PMID 7409149. 
  28. ^ „Coordination to lanthanide ions distorts binding site conformation in calmodulin”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America. 115 (14): E3126–E3134. aprilie 2018. doi:10.1073/pnas.1722042115. PMC 5889669  . PMID 29545272. 
  29. ^ „Activation of calmodulin by various metal cations as a function of ionic radius”. Molecular Pharmacology. 26 (1): 75–82. iulie 1984. PMID 6087119. 
  30. ^ „Lanthanide ion luminescence probes of the structure of biological macromolecules”. Accounts of Chemical Research. 14 (12): 384–392. . doi:10.1021/ar00072a004. ISSN 0001-4842. 
  31. ^ „Characterization of lanthanide (III) ion binding to calmodulin using luminescence spectroscopy”. Biochemistry. 24 (23): 6639–45. noiembrie 1985. doi:10.1021/bi00344a051. PMID 4084548. 
  32. ^ „Home Page for Calmodulin”. structbio.vanderbilt.edu. Accesat în . 
  33. ^ „Calmodulin”. InterPro Protein Archive. Accesat în . 
  34. ^ „Ca(2+)-dependent phosphorylation of myosin light chain kinase decreases the Ca2+ sensitivity of light chain phosphorylation within smooth muscle cells”. The Journal of Biological Chemistry. 269 (13): 9912–20. aprilie 1994. PMID 8144585. 
  35. ^ „Calmodulin and the regulation of smooth muscle contraction”. Molecular and Cellular Biochemistry. 135 (1): 21–41. iunie 1994. doi:10.1007/bf00925958. PMID 7816054. 
  36. ^ „Regulation of calcium channels in smooth muscle: new insights into the role of myosin light chain kinase”. Channels. 8 (5): 402–13. . doi:10.4161/19336950.2014.950537. PMC 4594426  . PMID 25483583. 
  37. ^ a b „Calcium/calmodulin-mediated action of calcitonin on lipid metabolism in rats”. The Journal of Clinical Investigation. 82 (4): 1165–72. octombrie 1988. doi:10.1172/jci113713. PMC 442666  . PMID 2844851. 
  38. ^ Nakamura, Misa; Nomura, Sachiko; Yamakawa, Tadashi; Kono, Ryohei; Maeno, Akihiro; Ozaki, Takashi; Ito, Akitoshi; Uzawa, Toyonobu; Utsunomiya, Hirotoshi (), „Endogenous calcitonin regulates lipid and glucose metabolism in diet-induced obesity mice”, Scientific Reports, 8, doi:10.1038/s41598-018-35369-5, ISSN 2045-2322, PMID 30451912, accesat în  
  39. ^ „Calcium/calmodulin-dependent kinase II and long-term potentiation enhance synaptic transmission by the same mechanism”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America. 92 (24): 11175–9. noiembrie 1995. Bibcode:1995PNAS...9211175L. doi:10.1073/pnas.92.24.11175. PMC 40594  . PMID 7479960. 
  40. ^ „Plant calmodulins and calmodulin-related proteins: multifaceted relays to decode calcium signals”. Plant Signaling & Behavior. 1 (3): 96–104. mai 2006. doi:10.4161/psb.1.3.2998. PMC 2635005  . PMID 19521489. 
  41. ^ „Calmodulin-like proteins from Arabidopsis and tomato are involved in host defense against Pseudomonas syringae pv. tomato”. Plant Molecular Biology. 58 (6): 887–897. august 2005. doi:10.1007/s11103-005-8395-x. PMID 16240180. 
  42. ^ „CML9, an Arabidopsis calmodulin-like protein, contributes to plant innate immunity through a flagellin-dependent signalling pathway”. The Plant Journal. 71 (6): 976–89. septembrie 2012. doi:10.1111/j.1365-313x.2012.05045.x. PMID 22563930. 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Calmodulină&oldid=16222612