Canalul Main–Dunăre

Canalul Main–Dunăre (numit în germană Main-Donau-Kanal, Canalul Rin–Main–Dunăre, Canalul-RMD sau Canalul Europei) cu o lungime de 171 km, leagă începând din anul 1992 râul Main cu Dunărea de la Bamberg prin Nürnberg la Kelheim.

Grafica de relief al Canalului Main–Dunăre

Canalul face parte din traseul maritim între Rotterdam și Constanța, care este legătura navigabilă cea mai scurtă între Marea Nordului și Marea Neagră, pe râurile Rin, Main, Canalul Main–Dunăre, Dunărea și Canalul Dunăre–Marea Neagră.

Istorie

Planul unei legături între râurile Rin respectiv Main și Dunărea exista din jurul anului 793, când Carol cel Mare a ordonat construirea unui canal între râul Schwäbische Rezat și Altmühl pe lângă actuala localitate Treuchtlingen, numindu-se Fossa Carolina sau Karlsgraben („Canalul Carol”).^[1]^[2] Se presupune că, acesta avea o lungime de aproximativ 3000 m, și scopul lucrării era îmbunătățirea traficului pentru comercianți care luau calea cu navele lor pe Rin și Main la Weißenburg. S-a putut dovedi că, pentru furnizarea secțiunii de nord al canalului cu apă, a fost mutată albia râului Rezat.^[3]

Ludwigskanal („Canalul-Ludwig”) construit între anii 1836 – 1846 între Bamberg și Kelheim și stricat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost abandonat definitiv în anul 1950. La scurt timp după terminarea construcției, importanța canalului a scăzut. Motivul era traseul dificil cu multe ecluze, lipsa de apă în pozițiile de vârf și lățimea canalului. Progresarea rapidă, în special al rețelei căi ferate în sudul Germaniei, a făcut canalul să nu devină rentabil.

Primele planuri concrete pentru o nouă cale navigabilă au fost create în anul 1938, când a fost planificat canalul în sudul Nürnbergului, așa-numita Mindorfer Linie („Linia Mindorfer”).^[4] În anul 1939 în Pyras (Thalmässing) și Mindorf (Hilpoltstein) au început primele măsurători, după care la scurt timp s-a început cu construcția canalului.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial (1942), lucrările au fost complet abandonate. După război aceste planuri nu au mai fost urmărite, dar în schimb în anii ‘50 au fost preluate planificările ale canalului de azi.

Reluarea construcției

Lucrările canalului între Bamberg și Nürnberg au început în anul 1960 și terminate în 1972.
În anul 1962 au fost terminate lucrările de amenajare al canalului pe râul Main pînă la Bamberg.
Ultima secțiune între Kelheim și Nürnberg, în anii ‘70 și ‘80, a fost politic controversat pentru aceea sectiune de 34 km care trec prin Valea Altmühl. În data de 25 septembrie 1992 și această ultimă bucată de canal a fost dată în funcție.

Volumul de transport de pe Canalul Main–Dunăre a fost în anul 2007 cu 6,5% mai mare față de anul precedent.^[5]

Ruperea barajului la Katzwang, 1979

Placă memorială în amintirea accidentuli din 26 martie 1979

La lucrările de construcție al canalului, în data de 26 martie 1979 se petrecuse un accident grav. La Katzwang, o circumscripție al Nürnbergului, s-a rupt terasamentul canalului care se mai afla încă în construcție, dar era deja inundat cu apă. Prin porțiunea de 15 m din terasamentul rupt, s-au scurs aproximativ 350 de milioane de litri de apă și a inundat o mare parte din Katzwangul vechi.

Puterea apei a fost atât de mare, încât a făcut o groapă de până la zece metri și a dus automobile, oameni și case. Mai multe persoane au fost salvate de elicoptere cu trolii de pe acoperișurile caselor. O fată de 12 ani, a murit la încercarea de a fi salvată. Valoarea pagubelor materiale se ridica la aproximativ 12 milioane Euro.

Urmările asupra ecologiei

Construirea canalului implică totodată și pericole pentru ecologie. Canalul Main–Dunăre face de asemenea posibil ca animalele să se răspândească din vestul Europei spre est sau invers. Acestea sunt așa-numitele specii invazive, care de multe ori produc dificultăți speciilor indigene în sistemul ecologic regional: concurența cu specii care trăiesc deja acolo, lipsa de specii răpitoare locale care să regleze echilibrul etc. Aceste specii invazive nu se adaptează în sistemul ecologic existent, ci îl dezechilibrează. Deci nu sunt o îmbogățire pentru fauna locală, ci duc la dispariția acesteia. Așa s-a întâmplat cu specii marine răpitoare și vorace, aduse din marile sudului pe carena vapoarele transoceanice în porturile nordului, afectate in special porturile Rotterdam și Amsterdam și canalele fluviale legate de acestea, Rinul fiind masiv infestat.

Foarte discutabil este și viitorul circuitului apei în natură. Faptul că, în scopul de a menține nivelurile de apă navigabile, în principal valea Regnitz și Rednitz, trebuie să fie transferată apă prin intermediul râului Altmühl din lacul Großer Brombachsee. Prin aceasta este străpunsă cumpăna apelor naturală în bazinului hidrografic între Dunăre și Rin. Mulți specialiști in hidrologie, agronomie și mediu trag semnale de alarmă alaturinde meteorologi, că acest dezechilibru hidric ar accelera ireversibil procesul de deșertificare al granarului Rinului început în urmă cu de 75 ani.

Caracteristică specială

Distanța de înot al concursului de triatlon, al evenimentului sportiv Challenge Roth, se desfășoară pe Canalul Main–Dunăre la Hilpoltstein. Distanța de 14 km se desfășoară de la ecluza Leerstetten la Hilpoltstein pe traseul de circulație al canalului. În perioada desfășurării acestuia, traficul ambarcațiunilor este oprită.

Galerie de imagini

„Canalul Europei Rin–Main–Dunăre, o cale navigabilă de legătură între popoare”
Canalul Main–Dunăre la Fürth, pe lîngă EuromedClinic și hotelul Hotelpyramide.
Comuna Möhrendorf, văzută de pe podul peste Canalul Main–Dunăre.
Ecluză la Kelheim pe râul Altmühl, care de la Riedenburg aparține de canal.
Ecluza Kriegenbrunn la Erlangen
Canalul Main–Dunăre (parțial în jgheab metalic), văzut din Fürth spre Nürnberg.
Șlep pe Canalul Main–Dunăre, vedere spre ecluza la Eibach.
O croazieră pe Canalul Main–Dunăre la Nürnberg (Neukatzwang).
Canotori pe Canalul Main–Dunăre în apropierea Nürnbergului (Neukatzwang), spre ecluza Eibach.
Canalul Main–Dunăre în apropierea Nürnbergului.

Ecluzele canalului

Localitatea	Anul dării în folosință	Ecluză economă	Poziția ecluzei pe lungimea canalului	Lungimea apei până la ecluză în km	Altitudinea	Diferență de nivel în km	Lungimea ecluzei în m	Lățimea ecluzei în m	Ambarcațiuni trecute prin ecluză (2007)
Bamberg	1967	da	7,42	5,87	241,80	10,94	190,00	12,00	6625
Strullendorf	1967	da	13,29	12,60	249,21	7,41	190,00	12,00	6774
Forchheim	1964	nu	25,89	6,97	254,50	5,29	190,00	12,00	6582
Hausen	1968	da	32,86	8,19	266,50	12,00	190,00	12,00	6663
Erlangen	1970	da	41,05	7,61	284,80	18,30	190,00	12,00	6664
Kriegenbrunn	1970	da	48,66	20,43	303,10	18,30	190,00	12,00	6614
Nürnberg	1971	da	69,09	3,73	312,50	9,40	190,00	12,00	6671
Eibach	1978	da	72,82	11,50	331,99	19,49	190,00	12,00	6261
Leerstetten	1980	da	84,32	10,62	356,66	24,67	190,00	12,00	6257
Eckersmühlen	1985	da	94,94	4,05	381,33	24,67	190,00	12,00	6273
Hilpoltstein	1989	da	98,99	16,47	406,00	24,67	190,00	12,00	6275
Bachhausen	1989	da	115,46	16,47	406,00	17,00	190,00	12,00	6259
Berching	1991	da	122,51	7,05	389,00	17,00	190,00	12,00	6963
Dietfurt	1984	da	135,26	12,75	372,00	17,00	190,00	12,00	6441
Riedenburg	1982	nu	150,83	15,57	355,00	8,40	190,00	12,00	6820
Kelheim	1981	nu	166,06	15,23	346,60	8,40	190,00	12,00	7180

Note

^ de Ingoldesstat und die Fossa Carolina Karls des Großen, de Kurt Scheuerer – www.ingolstadt.de
^ Ralf Molkenthin: Straßen aus Wasser, Technische, wirtschaftliche und militärische Aspekte der Binnenschiffahrt im Mitteleuropa des frühen und hohen Mittelalters. LIT Verlag, Münster 2006, ISBN: 3-8258-9003-1, p. 54–81
^ Robert Koch: „Fossa Carolina”. Neue Erkenntnisse zum Schifffahrtskanal Karls des Großen. În: Konrad Elmshäuser: Häfen, Schiffe, Wasserwege. Zur Schiffahrt des Mittelalters. Bremerhaven 2002, p. 54–70
^ MINDORF LINIE, imagini al canalului planificat
^ de Verkehr auf den Bundeswasserstraßen Main, Main-Donau-Kanal und Donau im Jahr 2007 – www.elwis.de Arhivat în 24 aprilie 2009, la Wayback Machine. („Traficul maritim pe Main, Canalul Main–Dunăre și Dunăre, în anul 2007”)

Legături externe

Materiale media legate de Canalul Main-Dunăre la Wikimedia Commons
de Site privat cu multe imagini și despre Canalul Main–Dunăre - www.hansgruener.de
de Geschichte des Main-Donau Kanals, de Wilhelm Doni(„Istoria canalului”) Arhivat în 12 decembrie 2007, la Wayback Machine.
Berceanu: Ford ar putea transporta pe Dunăre mașinile destinate exportului – www.mediafax.ro Arhivat în 25 martie 2009, la Wayback Machine. 22.03.2009
«Autostrada navigabilă» costă peste 250 de milioane de euro - www.capital.ro Arhivat în 5 iunie 2009, la Wayback Machine. 25.05.2009
de THE ROLE OF THE DANUBE RIVER AS THE MAIN WATERWAY OF CENTRAL AND SOUTH EASTERN EUROPE. GEOPOLITICAL AND ECONOMIC ASPECTS (446,5 KB) „Rolul Dunării că principală cale navigabilă din centrul și sud-estul Europei. Aspectele economice și geopolitice.” Adrian-Aurel BALTĂLUNGĂ, Daniela DUMITRESCU
de Date despre ecluze Arhivat în 25 septembrie 2007, la Wayback Machine.
Vedere aeriană al canalului Main-Dunăre la Nürnberg - www.nuernbergluftbild.de

[1] Ingoldesstat und die Fossa Carolina Karls des Großen, de Kurt Scheuerer – www.ingolstadt.de

[2] Ralf Molkenthin: Straßen aus Wasser, Technische, wirtschaftliche und militärische Aspekte der Binnenschiffahrt im Mitteleuropa des frühen und hohen Mittelalters. LIT Verlag, Münster 2006, ISBN: 3-8258-9003-1, p. 54–81

[3] Robert Koch: „Fossa Carolina”. Neue Erkenntnisse zum Schifffahrtskanal Karls des Großen. În: Konrad Elmshäuser: Häfen, Schiffe, Wasserwege. Zur Schiffahrt des Mittelalters. Bremerhaven 2002, p. 54–70

[4] MINDORF LINIE, imagini al canalului planificat

[5] Verkehr auf den Bundeswasserstraßen Main, Main-Donau-Kanal und Donau im Jahr 2007 – www.elwis.de Arhivat în 24 aprilie 2009, la Wayback Machine. („Traficul maritim pe Main, Canalul Main–Dunăre și Dunăre, în anul 2007”)

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]