Carl Jacob Löwig
chimist german
Carl Jacob Löwig | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] Bad Kreuznach, Renania-Palatinat, Germania |
Decedat | (87 de ani)[1] Breslau, Regatul Prusiei, Imperiul German |
Cetățenie | Regatul Prusiei |
Ocupație | chimist cadru didactic universitar[*] farmacist |
Locul desfășurării activității | Heidelberg Zürich |
Limbi vorbite | limba germană |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea din Heidelberg |
Organizație | Universitatea din Heidelberg Universitatea din Zürich Universitatea din Wrocław |
Modifică date / text |
Carl Jacob Löwig (n.17 martie 1803, Bad Kreuznach – d.27 martie 1890, Breslau) a fost un chimist german care a descoperit, independent de Antoine Jérôme Balard, elementul chimic brom.
Carl Jacob Löwig a obținut titlul de doctor la Universitatea din Heidelberg, pentru munca sa în colaborare cu Leopold Gmelin. În timpul cercetărilor sale asupra unor săruri minerale, în anul 1825, a descoperit elementul chimic brom, pe care l-a descris ca pe un gaz brun eliberat la tratarea sării cu clor.[2][3][4]
După activitatea sa de la Universitatea din Heidelberg și Universitatea din Zürich, a devenit succesorul lui Robert Wilhelm Bunsen la catedra acestuia de la Universitatea din Breslau; a trăit și activat până la decesul său la Breslau.
Referințe
modificare- ^ a b Carl Jacob Löwig, SNAC, accesat în
- ^ Carl Löwig (1827) "Über Brombereitung und eine auffallende Zersetzung des Aethers durch Chlor" (On the preparation of bromine and a striking decomposition of ether by chlorine), Magazine für Pharmacie, vol. 21, pages 31-36.
- ^ Carl Löwig (1828) "Über einige Bromverbindungen und über Bromdarstellung" (On some bromine compounds and on the production of bromine), Poggendorff's Annalen der Physik und Chemie, vol. 14, pages 485-499 (Modern citation: Annalen der Physik, vol. 90, no. 11, pages 485-499).
- ^ Carl Löwig, Das Brom und seine chemischen Verhältnisse (Bromine and its chemical relationships) (Heidelberg: Carl Winter, 1829).
- Hans Heinrich Landolt (). „Nekrolog: Carl Löwig”. Berichte der deutschen chemischen Gesellschaft. 23 (3): 905–909. doi:10.1002/cber.18900230395.