Carla Gravina

Date personale
Carla Gravina

Născută	5 august 1941 (83 de ani)^[1] Gemona del Friuli, Friuli-Veneția Giulia, Italia
Cetățenie	Italia
Ocupație	actriță de film actriță de teatru
Locul desfășurării activității	Roma
Limbi vorbite	limba italiană^[2]
Activitate
Ani de activitate	1957 – 1998
Debut	Guendalina (1957)
Modifică date / text

Carla Gravina (n. 5 august 1941, Gemona del Friuli, Friuli-Veneția Giulia, Italia) este o actriță și politiciană italiană. A primit un premiu al Festivalului de Film de la Cannes pentru cea mai bună actriță pentru rolul din Terasa (1980). Celelalte roluri notabile ale ei au fost în Dragoste și pălăvrăgeli (1957), Esterina (1959) și Il lungo silenzio (1993). Gravina a fost membru al Camerei Deputaților din Italia.

Biografie

Fiica unui colonel de armată originar din Montagano, în Molise, a debutat în film la vârsta de cincisprezece ani în Guendalina de Alberto Lattuada (1957) și de atunci, a început o lungă carieră care o va conduce să devină una dintre cele mai mari interprete a cinematografiei și teatrului italian. Încă adolescentă, în 1958, figurează printre interpreții din Tați și fii, o dramă de televiziune regizată de Guglielmo Morandi^⁠(d), și în filmul cult I soliti ignoti de Mario Monicelli. În 1959 a fost valet în programul de televiziune Il Musichiere, condus de Mario Riva, făcând echipă cu Patrizia Della Rovere. Alte roluri notabile includ partizana din Jovanka e gli altri, o evreică în Cu toții acasă și o femeie stăpânită de demoni din filmul de groază L'anticristo.

În anii 1960 a început să lucreze în teatru. A debutat în 1960 jucând Julieta la Verona în cadrul Festivalului Shakespearean, alături de Gian Maria Volonté, care i-a devenit partener de viață timp de mulți ani și cu care împărtășește și un puternic angajament politic. După ani de angajament teatral, în 1967 s-a întors în cinema cu roluri mai mature, jucând Cei șapte frați cerbi de Gianni Puccini și, în anul următor, Banditi a Milano de Carlo Lizzani alături de Volonté. Însă în 1974, contractul a fost rupt de clientul Egidio Perfetti, când a descoperit că Gravina a apărut goală într-un film.^[3] În 1971 a jucat, alături de Jean-Louis Trintignant și Dominique Sanda, în filmul lui Philippe Labro Senza movente, un thriller psihologic cu acțiunea plasată la Nisa.

Din 23 octombrie 1980 până în 11 iulie 1983, Gravina a fost membru al Camerei Deputaților din Italia în calitate de membră a Partidului Comunist Italian^⁠(d). După aceea, s-a concentrat aproape exclusiv pe cariera ei de teatru, pe care a urmat-o din 1960 (unul dintre primele sale roluri a fost cel din Julieta lui Shakespeare) și a fost văzută doar rar în film și televiziune. Din 1994, Gravina nu a mai fost activă artistic.^[4]

Are o fiică, Giovanna, cu Gian Maria Volonté.

Filmografie selectivă

Cinema

1957 Guendalina, regia Alberto Lattuada
1957 Dragoste și pălăvrăgeli (Amore e chiacchiere), regia Alessandro Blasetti
1958 Anche l'inferno trema, regia Piero Regnoli
1958 Veșnicii necunoscuți (I soliti ignoti), regia Mario Monicelli
1959 Primo amore, regia Mario Camerini
1959 Policarp, maestru caligraf (Policarpo, ufficiale di scrittura), regia Mario Soldati
1959 Esterina, regia Carlo Lizzani
1960 Cu toții acasă (Tutti a casa), regia Luigi Comencini
1960 Jovanka e le altre, regia Martin Ritt
1961 Scano Boa, regia Renato Dall'Ara
1961 O zi ca leii (Un giorno da leoni), regia Nanni Loy
1966 Un glonte pentru general (Quién sabe?), regia Damiano Damiani
1968 I sette fratelli Cervi, regia Gianni Puccini
1968 Banditi a Milano, regia Carlo Lizzani
1969 La donna invisibile, regia Paolo Spinola
1969 Cuore di mamma, regia Salvatore Samperi
1969 Călugărița din Monza (La monaca di Monza), regia Eriprando Visconti
1971 Senza movente (Sans mobile apparent), regia Philippe Labro
1972 Alfredo, Alfredo (Alfredo Alfredo), regia Pietro Germi
1972 L'erede (L'Héritier), regia Philippe Labro
1973 Tony Arzenta, regia Duccio Tessari
1973 L'idolo della città (Salut l'artiste), regia Yves Robert
1974 L'anticristo, regia Alberto De Martino
1974 Tutta una vita (Toute une vie), regia Claude Lelouch
1976 Bumeragul (Comme un boomerang), regia José Giovanni
1980 Terasa (La terrazza), regia Ettore Scola
1988 I giorni del commissario Ambrosio, regia Sergio Corbucci
1993 Il lungo silenzio, regia Margarethe von Trotta

Filme de televiziune

1958 Padri e figli, regia Guglielmo Morandi – miniserie TV
1965 Il giocatore, regia Edmo Fenoglio – miniserie TV
1965 Scaramouche, regia Daniele D'Anza – miniserie TV
1969 I fratelli Karamazov – miniserie TV
1971 Il segno del comando, regia Daniele D'Anza – miniserie TV
1978 Madame Bovary, regia Daniele D'Anza – miniserie TV
1998 Come quando fuori piove, regia Bruno Gaburro – film TV

Premii și nominalizări

Festivalul de film Locarno
- 1958 – Vela d'argento pentru cea mai bună interpretare feminină pentrua Dragoste și pălăvrăgeli

Festivalul din Cannes
- 1980 – Cea mai bună actriță într-un rol secundar pentru Terasa

Festivalul de Film de la Montreal
- 1993 – Cea mai bună actriță pentru filmul Il lungo silenzio

Note

^ „Carla Gravina”, Internet Movie Database, accesat în 14 august 2015
^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ it Marco Giusti (1996). Sperling & Kupfer Editori, ed. Il grande libro di Carosello. E adesso tutti a nanna.. (ed. 3ª edizione). pp. 186–187. ISBN 88-200-2080-7.
^ it GRAVINA, Carla la treccani.it

Vezi și

Listă de filme străine până în 1989

Legături externe

Carla Gravina la Internet Movie Database

Materiale media legate de Carla Gravina la Wikimedia Commons

[3ff70dbcc4ff995b8f14be36cbcfdcda-1] „Carla Gravina”, Internet Movie Database, accesat în 14 august 2015

[7b57188bc0d7f319161273f241f2c260-2] CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[marcogiusti-3] t Marco Giusti (1996). Sperling & Kupfer Editori, ed. Il grande libro di Carosello. E adesso tutti a nanna.. (ed. 3ª edizione). pp. 186–187. ISBN 88-200-2080-7.

[4] t GRAVINA, Carla la treccani.it

[1]

[2]

[3]

[4]