Carlo Emilio Gadda
| Acest articol (sau secțiunea de mai jos) conține greșeli de ortografie sau de punctuație. Puteți consulta manualul de stil și contribui prin corectarea greșelilor. |
| Carlo Emilio Gadda | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4][5]  Milano, Regatul Italiei[6][7] |
| Decedat | (79 de ani)[1][2][8][9][10] Roma, Italia[11] |
| Înmormântat | cimitero acattolico di Roma[*][9] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Italia (–).svg){kind=small} Regatul Italiei (–) |
| Ocupație | poet scriitor inginer politician prozator[*] |
| Locul desfășurării activității | Paris[12] |
| Limbi vorbite | limba italiană[13][14] |
| Activitate | |
| Alma mater | Politehnica din Milano[*] |
| Premii | Premiul Viareggio () Premiul Bagutta () premiul Feltrinelli[*] Premio Formentor de las Letras[*] () |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Carlo Emilio Gadda (n. 14 noiembrie 1893 - d. 21 mai 1973) a fost un scriitor italian. A introdus elemente de jargon și dialectale îmbogățind limba literară italiană până la un nivel baroc. Opera sa polemică și protestatară dezvăluie adevărul despre fascism, utilizând în acest scop alegoria și grotescul.
Biografie
modificareMama originară din Ungaria. La vârsta de șaisprezece ani și-a pierdut tatăl. Familia s-a aflat într-o situație grea, mama s-a străduit să păstreze aspectul bunăstării (un element care a fost folosit mai târziu în proza scriitorului). A studiat la Universitatea Politehnică din Milano. A fost membru al primului război mondial, a fost capturat, s-a aflat într-o tabără din apropiere de Hanovra. A revenit în patria sa în 1919, unde a absolvit universitatea. În perioada 1920-1935 a lucrat ca inginer electric (inclusiv trei ani în Argentina). Din anii 1940, el se ocupa de literatură, a activat la radio.
Opera
modificare- 1931: Madonna filozofilor ("La Madonna dei filosofi")
- 1934: Castelul din Udine ("Il castello di Udine")
- 1939: Minunile Italiei ("Le meraviglie d'Italia")
- 1943: Anii ("Gli anni")
- 1944: Adalgisa, povestiri scurte ("L'Adalgisa")
- 1952: Prima carte de fabule ("Il primo libro delle favole")
- 1953: Nuvele din ducatul în flăcări ("Novelle dal ducato in fiamme")
- 1955: Jurnal de război și închisore ("Giornale di guerra e di prigionia"); Vise și fulgere ("I sogni e la folgore")
- 1957: Încurcătura blestemată din strada Merulana ("Quer pasticciaccio brutto de via Merulana")[15]
- 1958: Călătoriile, moartea ("I viaggi, la morte")
- 1963: Cunoașterea durerii ("La cognizione del dolore")
- 1964: Louis al Franței ("I Luigi di Francia")
- 1967: Eros și Priapus ("Eros e Priapo")
- 1970: Mecanica ("La meccanica")
Distincții
modificareA câștigat Premiul Bagutta în 1934 cu scrierea Il castello di Udine, iar în 1953 Premiul Viareggio cu Novelle dal ducato in fiamme.
Adaptări
modificare- 1959 Încurcătură blestemată (Un maledetto imbroglio), film în regia lui Pietro Germi
Note
modificare- ^ a b The Fine Art Archive, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Carlo Emilio Gadda, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ „Carlo Emilio Gadda”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Carlo Emilio Gadda, SNAC, accesat în
- ^ Гадда Карло Эмилио, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ „Carlo Emilio Gadda”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ BeWeB, accesat în
- ^ a b Find a Grave, accesat în
- ^ Dizionario Biografico degli Italiani, accesat în
- ^ „Carlo Emilio Gadda”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ RKDartists, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Gadda, Carlo Emilio, Încurcătura blestemată din strada Merulana, București, 1969: Editura pentru Literatură Universală, Colecția Romanul Secolului XX, p. 295
 | Acest articol biografic despre un scriitor italian este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |