Carloman I
| Carloman I | |
| Rege al francilor | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 751 d.Hr.[2][3]  Soissons, Hauts-de-France, Franța |
| Decedat | (20 de ani)[2][3] Samoussy, Hauts-de-France, Franța[2] |
| Înmormântat | Catedrala din Saint-Denis |
| Părinți | Pepin cel Scurt[3] Bertrada de Laon[*][2] |
| Frați și surori | Gisela[*][2] Chrothais[*][4] Adelais[*][4] Carol cel Mare[5][3] Pepin[*][4] |
| Căsătorit cu | Gerberga[2] |
| Copii | Pepin[*][6] Cunigunde de Austrasia[*] Ida de Herzfeld[*][7] |
| Ocupație | suveran[*] monarh |
| Limbi vorbite | limba franceză |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | rege al francilor (–)[1] |
| Familie nobiliară | Dinastia Carolingiană[2] |
| Rege al francilor | |
| Domnie | – |
| Predecesor | Pepin cel Scurt |
| Succesor | Carol cel Mare |
Modifică date / text  | |
Carloman I (în germană Karlmann I; n. 751 d.Hr., Soissons, Hauts-de-France, Franța – d. , Samoussy, Hauts-de-France, Franța), aparținând Dinastiei Carolingiene, a fost rege al francilor între anii 768 și 771.[8]
Biografie
modificare
Carloman a fost fiul regelui Pepin cel Scurt și al soției sale, Bertrada de Laon. De asemenea, a fost fratele mai mic al regelui francilor, Carol cel Mare.
Carloman a fost uns rege în anul 754 de papa Ștefan al II-lea în Abația Saint-Denis împreună cu tatăl său, Pepin cel Scurt, și cu fratele său, Carol.
După moartea tatălui, în timp ce fratele său Carol a fost încoronat rege al francilor la Noyon la 9 octombrie 768, el a fost uns în aceeași zi la Soissons, care a devenit capitala regatului său.
Împărțirea regatului între Carloman și Carol cel Mare, relatată totuși foarte diferit de istorici, după dorința lui Pepin, a fost pusă sub semnul întrebării la o adunare a marilor feudali ale regatului:
- Carol cel Mare a primit fosta porțiune a tatălui său: Neustria, Burgundia și Aquitania;
- Carloman a primit ceea ce fusese dat unchiului său Carloman (fratele lui Pepin) și anume Austrasia, Alemania, Turingia și țările tributare.[9]
Carloman și Carol au fost aparent rivali încă de la început între ei existând întotdeauna anumite tensiuni. Relația lor s-a deteriorat și mai mult în anul 769 când Carloman a refuzat să-i acorde ajutor militar fratelui său, Carol, în timpul unei revolte în Aquitania.
Mama lor, Bertrade, a intervenit în politică, pentru a rezolva diferendele dintre cei doi frați, făcând o alianță cu ducele Tassilo al III-lea de Bavaria și cu Desiderius, regele longobarzilor. În 770 cei doi frați s-au împăcat.[10]
Carloman s-a căsătorit cu Gerberga, fiica regelui Desiderius. Ei au avut doi copii dintre care doar Pepin este menționat documentar în anul 770. Istoricul Eduard Hlawitschka suține că cel de-al doilea copil trebuie să fi fost Ida de Herzfeld (venerată ca sfântă de Biserica catolică în Germania).[11]
După moartea neașteptată a lui Carloman în 771, Gerberga și cei doi copii s-au refugiat în Regatul Longobarzilor unde s-a plasat sub protecția tatălui ei, regele Desiderius. După ce Carol cel Mare a cucerit Regatul Longobarzilor în 773/774,[12] copiii nu mai apar în sursele documentare. Probabil au fost îndepărtați sau chiar închiși, iar unchiul lor a obținut controlul total asupra întregului Imperiu Franc.
Carloman a fost înmormântat în Biserica Saint-Remi în Reims. În secolul al XIII-lea rămășițele sale au fost mutate în Catedrala din Saint-Denis.
Note
modificare- ^ La Préhistoire des Capétiens[*], p. 203 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b c d e f g La Préhistoire des Capétiens[*], p. 185-186 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b c d IeSBE / Karloman[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b c La Préhistoire des Capétiens[*], p. 187 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ La Préhistoire des Capétiens[*], p. 191-197 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ La Préhistoire des Capétiens[*], p. 186 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ The Peerage
- ^ Biographie, Deutsche. „Karlmann - Deutsche Biographie” (în germană). www.deutsche-biographie.de. Accesat în .
- ^ Veit Valentin: Knaurs Weltgeschichte, Editura Droemer, München, 1959, p. 178.
- ^ Veit Valentin: Knaurs Weltgeschichte, Editura Droemer, München, 1959, p. 179.
- ^ Eduard Hlawitschka: Die Ahnen der hochmittelalterlichen deutschen Könige, Kaiser und ihrer Gemahlinnen, Editura Harrassowitz, Hannover 2006, ISBN 978-3447171069, pp. 49-50, 64.
- ^ Veit Valentin: Knaurs Weltgeschichte, Editura Droemer, München, 1959. p. 1060.
Bibliografie
modificare- Veit Valentin: Knaurs Weltgeschichte, Editura Droemer, München, 1959.
- Eduard Hlawitschka: Die Ahnen der hochmittelalterlichen deutschen Könige, Kaiser und ihrer Gemahlinnen, Editura Harrassowitz, Hannover 2006, ISBN: 978-3447171069.