Carol Albert al Sardiniei

Carol Albert
Date personale
Nume la naștere	Carlo Alberto Amedeo di Savoia
Născut	2 octombrie 1798(1798-10-02) Palatul Carignano, Piemont
Decedat	28 iulie 1849 (50 de ani) Porto, Portugalia
Înmormântat	basilica di Superga[*][[basilica di Superga (church in the vicinity of Turin, Italy)|​]]
Cauza decesului	boală
Părinți	Carol Emanuel, Prinț de Carignano Maria Cristina de Saxonia
Frați și surori	Prințesa Elisabeta de Savoia
Căsătorit cu	Maria Theresa de Austria
Copii	Victor Emmanuel al II-lea al Italiei Ferdinand, Duce de Genova
Cetățenie	Franța Kingdom of Sardinia[*][[Kingdom of Sardinia (kingdom from 1720 to 1861)|​]]
Ocupație	Regent suveran[*]​
Limbi vorbite	limba italiană
Apartenență nobiliară
Titluri	duce maison de Savoie-Carignan[*][[maison de Savoie-Carignan (noble family; cadet branch of the House of Savoy)|​]] (1800–1831)
Familie nobiliară	Casa de Savoia
Rege al Sardiniei
Domnie	27 aprilie 1831 – 23 martie 1849
Predecesor	Carol Felix
Succesor	Victor Emmanuel II

Carol Albert (Carlo Alberto Amedeo), (n. 2 octombrie 1798, Torino, Regatul Sardiniei – d. 28 iulie 1849, Porto, Portugalia) a fost rege al Piemontului-Sardiniei din 1831 până în 1849. I-a succedat vărului său îndepărtat Carol Felix al Sardiniei și numele său este legat de Primul Război de Independență italian. A abdicat după ce forțele sale au fost înfrânte de armata austriacă în bătălia de la Novara (1849) și a murit în exil la scurt timp.

Biografie

S-a născut la Torino în 1798 ca fiul cel mare al lui Carol Emanuel, Prinț de Carignano și a Mariei Cristina de Saxonia. Deoarece niciunul dintre fiii regelui Victor Amadeus al III-lea nu avea moștenitori pe linie masculină, Carol Albert a fost cunoscut întreaga sa viață drept moștenitorul tronului Sardiniei.

Regele Carol Albert, 1841.

A fost educat în atmosfera intelectual liberală și francofilă de la Geneva, apoi la Paris în timpul Primului Imperiu Francez. Napoleon l-a numit locotenent de dragoni în 1814. După căderea lui Napoleon, Carol Albert s-a întors la Torino. Doi mentori au avut misiunea de a combate ideile periculoase despre eliberarea națională pe care Carol le-a învățat în Franța. Cu toate acestea, el a continuat să afișeze unele simpatii față de liberali.

În 1821, ca regent al regatului în absența noului rege, Carol Felix (atunci în Modena), el a admis o constituție care a fost dezavuată de rege. Regele l-a trimis pe Carol Albert să se alăture armatei franceze în Spania pentru a reprima revoluția liberală și pentru restabilirea regelui Ferdinand al VII-lea. El s-a distins în bătălia de la Trocadero, în 1823, care a anihilat speranțele unei monarhii constituționale pentru Spania.