Caton Sorescu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Ploiești, România[2] Modificați la Wikidata
Decedat (47 de ani)[3] Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatDrobeta-Turnu Severin Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul României Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Gradulcolonel
general de brigadă  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Mihai Viteazul ()  Modificați la Wikidata

Caton G. Sorescu (n. , Ploiești, România – d. , Iași, România) a fost un colonel român care a comandat un regiment pe frontul antisovietic din cel de-al Doilea Război Mondial și a căzut eroic în Bătălia de la Odesa. A fost înaintat post-mortem la gradul de general de brigadă.

Cariera militară

modificare

Colonelul Sorescu a comandat Regimentul 8 Vânători „Vodă Grigore Ghica”[4] pe frontul antisovietic în cel de-al Doilea Război Mondial și a fost rănit mortal pe 2 septembrie 1941 în luptele de la Neu Freudental (în rusă Marinovo) din cadrul Bătăliei de la Odesa.[5] Trupul neînsuflețit a fost transportat la Turnu Severin, unde a fost înmormântat la 10 septembrie 1941.[6]

A fost decorat post-mortem pe 7 ianuarie 1942 cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl. III-a „pentru bravura și priceperea cu care și-a comandat regimentul în luptele dela Freudenthal și creasta cu cota 80, între 27 August-2 Septemvrie 1941. Deși cu un efectiv redus, cu ocazia atacurilor date de ruși cu care de luptă la 31 August și 1 Septemvrie 1941 a reușit să recucerească și să mențină vechile poziții, rezistând apoi cu îndârjire până în ziua de 2 Septemvrie 1941, când în cursul unui contraatac dat de trupele sovietice, ce reușiseră să se infiltreze până în apropiere P. C., cade rănit mortal, după ce restabilise situația”.[4][5]

A fost înaintat post-mortem la gradul de general de brigadă.

Decorații

modificare
  1. ^ Caton Sorescu 
  2. ^ General de brigadă Caton Sorescu 
  3. ^ The Generals of WWII (în engleză) 
  4. ^ a b Cornel I. Scafeș, Armata Română 1941-1945, Editura RAI, București, 1996, p. 278.
  5. ^ a b c Decretul Regal nr. 40 din 7 ianuarie 1942 pentru conferirea Ordinului Militar Mihai Viteazul cl. III, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 12 din 15 ianuarie 1942, partea I-a, p. 214.
  6. ^ Alesandru Duțu, Florica Dobre, Eroi români pe frontul de răsărit (1941-1944), vol. 1, Editura Eminescu, București, 1995, p. 161.
  7. ^ Decretul Regal nr. 1.905 din 8 iunie 1940 pentru numiri de membri ai ordinului „Steaua României”, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.784.

Legături externe

modificare