Ceas solar

Cadranul solar sau ceasul solar este un mijloc de măsurare a timpului în funcție de poziția Soarelui. Modelele obișnuite cum ar fi cadranul solar orizontal, este format dintr-o tijă indicatoare denumită gnomon și o suprafață gradată cu mai multe linii ce indică orele zilei. În funcție de mișcarea Soarelui, umbra gnomonului se aliniază progresiv cu liniile marcate, indicând astfel momentele din zi. Gnomonul este de obicei aliniat cu axa de rotație a Pământului. Prin urmare, el trebuie să indice spre Nordul geografic și unghiul dintre acul indicator și planul orizontal trebuie să fie egal cu latitudinea geografică a locului unde se află cadranul solar. Totuși, multe cadrane solare nu respectă această descriere și funcționează după principii diferite.

Vedere de sus a unui ceas solar ecuatorial

Ceasul solar al Bisericii romanice din Mănăstireni

Un ceas solar ecuatorial din Orașul Interzis, Beijing, China

Cadran solar pe o casă din Pontarlier (Franța), cu analemă de corectare a timpului.

În România

Cel mai vechi ceas solar din România expus în aer liber se află pe Biserica Romano-Catolică Calvaria din Cluj-Napoca. În anul 1813 a fost instalat un ceas solar pe Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Iași.

Bibliografie

Bibliografie în limba română

• Uza, Dan: „Cadrane solare din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș" Arhivat în 21 ianuarie 2021, la Wayback Machine., Cluj-Napoca, 2014, ISBN 978-973-0-17698-8
• Uza, Dan: „Cadrane solare din județul Cluj”, Cluj-Napoca, 2020, ISBN 978-606-95123-0-2

Bibliografie în limba engleză

• Daniel, Christopher St.J.H. (2004). Sundials. Shire Album. 176 (ed. 2nd revised). Shire Publications. ISBN 978-0747805588. 
• Earle AM (1971). Sundials and Roses of Yesterday. Rutland, VT: Charles E. Tuttle. ISBN 0-8048-0968-2. LCCN 74142763.  Reprint of the 1902 book published by Macmillan (New York).
• Heilbron, J. L.: The sun in the church: cathedrals as solar observatories, Harvard University Press, 2001 ISBN: 978-0-674-00536-5.
• Uza, Dan: „Sundials from Cluj County, Romania”, Cluj-Napoca, 2020, ISBN 978-973-0-32878-3

Bibliografie în limba franceză

• Les Cadrans solaires, Denis Savoie, Éd. Belin, coll. «Pour la Science», 2003.
• Cadrans solaires: histoire, théorie, pratique, René R. J. Rohr, Éd. Oberlin, Strasbourg, 1986.
• Recherches sur les cadrans solaires, D. Savoie, Éd. Brepols, 2014, ISBN: 978-2-503-55298-9.

Bibliografie în limba germană

• Ernst Zinner: Deutsche und niederländische astronomische Instrumente des 11.–18. Jahrhunderts, Beck’sche Verlagsbuchhandlung, München 1956; unveränderter Nachdruck 1979, ISBN 3-406-03301-6.
• René R. J. Rohr: Die Sonnenuhr. Geschichte, Theorie, Funktion, Callwey, München 1982, ISBN 3-7667-0610-1 (umfassende und bebilderte Darstellung).
• Wolfgang Zäck: Sonnenuhren in der Eifel: Typologie und raumzeitliche Differenzierung. 1987, DNB 212982559 (Dissertation A Universität Bonn, Mathematisch-naturwissenschaftliche Fakultät, 1987, 203 Seiten).
• Hugo Philipp, Daniel Roth, Willy Bachmann: Sonnenuhren – Deutschland und Schweiz. Deutsche Gesellschaft für Chronometrie, Stuttgart 1994, ISBN 3-923422-12-1 (Verzeichnis der ortsfesten Sonnenuhren in Deutschland und in der Schweiz).

Bibliografie în limba italiană

• Nicola Ulivieri, I segreti degli orologi solari, Youcanprint 2015 ISBN 978-88-9114-852-0
• Carlo Burin, L'orologio solare moderno a quadrante piano, come funziona come si calcola, Aracne editrice S.r.l., Roma 2010 ISBN 978-88-548-3526-9

Note

Materiale media legate de ceas solar la Wikimedia Commons