Cecilia Cuțescu-Storck

pictoriță română
Cecilia Cuțescu-Storck

Portret de Frederic Storck
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Câineni, România Modificați la Wikidata
Decedată (90 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
PărințiNatalia și Ion Brăneanu
Frați și suroriFulvia Brăneanu
Ortansa Brăneanu
Căsătorită cuRomulus Kunzer, Frederic Storck
CopiiRomeo Kunzer Storck, Gabriela Storck, Cecilia (Lita) Botez
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepictoriță
muralist[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiAcademia de Arte Frumoase din München, Academia Julian  Modificați la Wikidata
PregătireJean-Paul Laurens, Jean-Joseph Benjamin-Constant[*], Ferdinand Humbert[*]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruMicaela Eleutheriade  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăTinerimea artistică, Societatea Arta, Sindicatul Artelor Frumoase  Modificați la Wikidata
Premii1. Maestru Emerit al Artei
2. Cavaler al Legiunii de Onoare

Cecilia Cuțescu-Storck (n. , Câineni, Vâlcea, România – d. , București, România) a fost artistă vizuală română, pictoriță cu o puternică influență în viața culturală din perioada interbelică.[1]

Cecilia Cuțescu-Storck (1909) - Portret de Frederic Storck expus la Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck

Date biografice

modificare

Cecilia Cuțescu s-a născut la Râul Vadului, în Comuna Câineni, așezare de pe malul Oltului, nu departe de trifurcarea drumurilor din trei județe : Argeș, Vîlcea și Sibiu, ca fiică a unui umil slujbaș poștal, tatăl său fiind diriginte al agenției poștale locale.[2] Este adoptată de bunicii materni, de la care ia numele de familie Cuțescu. Rămâne însă foarte apropiată de părinți, Natalia și Ion Brăneanu, și de surorile sale, Fulvia – care moare în adolescență – și Ortansa – care devine o importantă activistă pentru drepturile femeilor în România.

 
Artista Cecilia Cuțescu-Storck, portret realizat de Frederic Storck

Împreună cu bunicii, Cecilia Cuțescu se mută la București pentru a frecventa prestigioasa Școala Centrală de Fete. Pasionată de artă de la o vârstă fragedă, se ascunde în timpul orelor de școală pentru a picta. La terminarea școlii, familia Cuțescu cere sfatul pictorului polonez Tadeusz Ajdukiewicz, o personalitate cu renume la vremea aceea, care confirmă talentul Ceciliei. Artista este trimisă la München în 1897 unde studiază la Damenakademie cu profesorii Fehr și Schmidt, iar în 1899 se mută la Paris unde frecventează Académie Julien sub tutela lui Jean Paul Laurens si Benjamin Constant. În acest timp expune constant în Franța și în România. La Paris lucrările îi sunt acceptate la Salonul de Toamnă, iar în 1906 are prima expoziție personală la Galerie Hesséle pe Rue Lafitte. La București este co-optată in gruparea Tinerimea artistică, iar lucrările ei au fost expuse alături de cele ale lui Constantin Brâncuși.

În timpul șederii la Paris, în 1903, se căsătorește cu violonistul Romulus Kunzer, cu care are un fiu, Romeo, devenit și el pictor important,[3] sub numele de Romeo Storck. Căsătoria însa nu durează mult. În 1906 artista revine în țară definitiv și se stabilește la București, iar trei ani mai târziu se căsătorește cu sculptorul Frederic (Fritz) Storck. Împreună au două fiice: Gabriela Storck, devenită arhitect, și Cecilia (Lita) Botez, ceramistă.

După întoarcerea în țară, devine tot mai interesată de artele decorative și pictura murală monumentală. În 1916, devine profesoară la catedra de arte decorative a Academiei de Arte Frumoase din București, fiind prima femeie profesor la o universitate de artă de stat din Europa. Împreună cu Nina Arbore și Olga Greceanu fondează prima organizație artistică feminină din România, Asociația Femeilor Pictore și Sculptore, având-o ca președintă de onoare pe Regina Maria.[4] Creează numeroase picturi murale în clădiri publice din București, dintre care cea mai importantă este marea frescă "Istoria Negoțului Românesc", realizată în 1933 în aula Academiei de Studii Economice. Continuă să expună în țară (la Tinerimea artistică, în saloanele oficiale și la expoziții de stat) și peste hotare, iar în anii 1924 și 1928 reprezintă România la Bienala de la Veneția. În 1937, este aleasă președintă a Sindicatului de Arte Frumoase.

În 1943 artista publică o carte autobiografică intitulată Fresca unei vieți, iar in 1966 volumul este întregit și revizuit sub titlul O viață dăruită artei. Cecilia Cuțescu-Storck s-a stins din viață în 1969 la București.

Casa Storck

modificare

După căsătorie, Cecilia și Frederic Storck construiesc în colaborare cu arhitectul Alexandru Clavel imobilul de pe Str. Vasile Alecsandri, nr.16, care devine căminul familiei. Construcția este încheiată în 1911, iar între 1913 și 1917 artista decorează interiorul cu numeroase picturi murale de inspirație simbolistă având ca subiect figuri feminine și o vegetație luxuriantă. Alege să picteze în encaustică, nu în tradiționala frescă, deoarece culorile obținute sunt mai calde și vibrante.

Cuțescu-Storck își creează în această casă un impresionant atelier a cărui intrare este străjuită de un stâlp de marmură verde, replică a unui element arhitectural din Bazilica San Marco din Veneția. Pe peretele opus se află două mari panouri decorative intitulate "Dragostea pământească și Dragostea spirituală", pictate de artistă în perioada 1912-1915. Panourile sunt despărțite de o fântână sculptată în piatră de către Fritz Storck, modelată după ușa bisericii Colțea. Acest diptic evocă convingerea artistei că femeile beneficiază de importante resurse intelectuale și spirituale. În 1918 în incinta atelierului, chiar în fata acestor panouri decorative, se formează "Asociația pentru emanciparea civilă si politică a femeii române".

În 1948 operele de arta ale soților Storck au fost declarate de utilitate publica, iar în 1951 atelierele celor doi artiști au fost deschise ca muzeu de arta, familia a păstrând spațiul de locuit. În prezent imobilul poate fi vizitat si adăpostește Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck.

Cariera artistică

modificare

Arta Ceciliei Cuțescu-Storck se poate împărți în mai multe epoci: prima, în care afirmarea ei apare ca o glorificare a naturii, a doua, epopeea țigăncilor, în care este surprinsă toată grația, pasiunea dureroasă și tragismul omului rătăcitor și a treia, cristalizarea ideilor filozofice și sociale în pictură de șevalet sau în pictură monumentală.[5]

Decorațiunile murale din propria casă au dovedit talentul Ceciliei Cuțescu-Storck și i-au asigurat mai multe comenzi importante. Prima a fost pictura "Agricultura, Industria și Comerțul" (1916) aflată în holul de onoare al Băncii Marmorosch-Blank,[6][7] clădire situată pe strada Doamnei și proiectată de arhitectul Petre Antonescu. A urmat "Istoria Negoțului Românesc" (1933) în Aula Magna a Academiei de Studii Economice,[6][8] cu o suprafață de peste 100 m2. Aceasta conține peste o sută de personaje în mărime naturală, dispuse în șase registre care se succed, ilustrând comerțul românesc de-a lungul timpului.

În aceeași perioadă artista primește o altă comandă prestigioasă, anume plafonul din Sala Tronului a Palatului Regal, astăzi Muzeul National de Artă al României.[9] Compoziția alegorică în format tondo se intitulează "Apologia artelor românești". În 1937 este invitată să participe la decorarea Pavilionului Românesc la Expoziția Internațională de la Paris cu compoziția "Petru Cercel și curtea sa".[10]

În afară de compoziții murale, Cuțescu-Storck a creat compoziții de factură simbolistă și peisaje pe pânză, în ulei și în pastel. Un exemplu important este tripticul "Țigăncile", intitulat si "Bucuria vieții". Pictat în 1911, însă din păcate distrus în timpul războiului, tripticul măsura aproape 3 x 7 metri și înfățișa personaje feminine înconjurate de o natură luxuriantă. După cum remarca Petru Comarnescu, deși "chipurile sunt frământate de neliniște, încercări, suferinți, sugerându-ne aceste stări sufletești, trupurile țigăncilor par asemenea fructelor și florilor care nu întâmplător se află în preajma lor. Trupurile acestea, care nu au nimic din senzualismul vulgar, ci sunt pline de frumusețe, curățenie, sănătate, poarta căldura și aspirațiile vieții." Alte compoziții de concepție asemănătoare sunt "Adam si Eva" (1912), "Maternitate” (1913) sau "Înțelept indian” (1932). Cuțescu-Storck este de asemenea o talentată graficiană, cu o bogată operă peisagistică in tuș si sepia, care poate fi admirată în prezent la Muzeul Storck.

Activitatea artistică a Ceciliei Cuțescu-Storck s-a împletit in permanență cu convingerile sale feministe. În 1916, alături de Olga Greceanu și Nina Arbore, artista a înființat „Asociația femeilor pictore și sculptore”, cele trei formând așa numitul „Grup al celor trei doamne”.[11] Datorita saloanelor organizate periodic de asociație, numeroase artiste au reușit să-și expună public lucrările în perioada interbelică. Tot în 1916, Cuțescu-Storck a obținut catedra de arte decorative de la Academia de Arte Frumoase din București, fiind prima femeie din Europa care a predat la o astfel de instituție.

Distincții

modificare
  • Medalia de aur si Marele premiu la Expoziția Internațională de la Barcelona (1929)
  • Cavaler al Ordinul Meritul Civil, Spania (1930)
  • Cavaler al Legiunii de Onoare, Franța (1933)
  • Medalia de aur la Expoziția Internațională de la Paris (1937)[12]
  • Ordinul Muncii clasa a II-a (7 martie 1956) „cu prilejul zilei de 8 Martie, Ziua Internațională a Femeii și pentru merite deosebite în muncă”[13]
  • titlul de Maestru emerit al artei din Republica Populară Romînă (15 mai 1957) „pentru merite deosebite în activitatea artistică, pedagogică, precum și în munca din alte domenii ale culturii”[14]
  • Ordinul „Meritul Cultural” clasa I (1968) „pentru activitate deosebită în domeniul artelor plastice”[15]

Scrieri proprii

modificare
  • Fresca unei vieți, Bucovina, Editura Torouțiu, 1943[16]
  • O viață dăruită artei, Editura Meridiane, 1966
  • Fresca unei vieți, Editura Vremea, București, 2006

In memoriam

modificare

În iunie 2010, din inițiativa rectorului Academiei de Studii Economice din București, Gheorghe Roșca, și a primarului Ion Nicolae, din Câineni, a fost amplasată, în cătunul Râul Vadului, o placă de comemorare în cinstea reputatei pictorițe Cecilia Cuțescu-Storck.[17]

La expoziția creată cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la recâștigarea Independenței Poloniei și a Anului Drepturilor Femeii, precum și a Marii Uniri a României, Institutul Polonez din București a publicat povestea a 34 de femei remarcabile din cele două țări si o serie de filme de animație despre aceste poloneze și românce.[18]

  1. ^ Țarălungă, Ecaterina (). Enciclopedia identității românești. Personalități. Litera. p. 735. 
  2. ^ Ştefan, I.M.; Firoiu, V. (). Sub semnul Minervei femei de seamă din trecutul românesc. Politică. p. 180. 
  3. ^ „Evocare Cecilia Cutescu Storck”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Rosetti, Adina (). Nesupusele: 100 de femei pentru 100 de ani de Românie Modernă. 1. Univers. p. 86. 
  5. ^ Bruckner 1992, p. 8.
  6. ^ a b Vrancea, Angela (). Cecilia Cuţescu-Stork. Bucureşti: Editura de Stat pentru Literatură şi Artă. p. 24. 
  7. ^ Bruckner 1992, pp. 22-24.
  8. ^ Bruckner 1992, pp. 24-26.
  9. ^ Bruckner 1992, pp. 26-29.
  10. ^ Bruckner 1992, pp. 29-30.
  11. ^ „Nina Arbore (1889-1942)”. ZF.ro. Accesat în . 
  12. ^ O listă completă se află în monograful Cecilia Cuțescu-Storck de Marin Mihalache (Editura Meridiane, București, 1969)
  13. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 135 din 7 martie 1956 pentru conferirea „Ordinului Muncii”, a „Medaliei Muncii” și a medaliei „Eliberarea de sub jugul fascist” unor tovarășe, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul V, nr. 14, 28 aprilie 1956, p. 89.
  14. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 205 din 15 mai 1957 pentru conferirea titlurilor de „Artist al poporului din Republica Populară Romînă”, „Maestru emerit al artei din Republica Populară Romînă”, „Artist emerit al Republicii Populare Romîne”, precum și conferirea „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor oameni de artă și altor lucrători din domeniul culturii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VI, nr. 16, 19 iunie 1957, p. 115.
  15. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 640 din 1968 privind conferirea de ordine și medalii unor membri ai Uniunii artiștilor plastici din Republica Socialistă România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul IV, nr. 140, Partea I, luni 4 noiembrie 1968, p. 1264.
  16. ^ Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 168. 
  17. ^ „Pictorița Cecilia Cuțescu-Storck, comemorată la Câineni”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ „Poloneze și românce care au schimbat lumea – Cecilia Cuțescu-Storck”. 

Bibliografie

modificare
  • Storck, Gabriela; Comărnescu, Petre (). Cecilia Cuțescu-Storck: Expozitie Retrospectivă, Uniunea Artiștilor Plastici. 
  • Mihalache, Marin (), Cecilia Cuțescu-Storck, București: Editura Meridiane 
  • Vârban, Liliana; Ioniță, Ionel; Vasiliu, Dan (). Casa Storck - Muzeul Storck. Muzeul Municipiului București. 
  • Kallestrup, Shona (). Art and Design in Romania 1866-1945. Columbia, Eastern European Monographs. 
  • Ţarălungă, Ecaterina (), Enciclopedia identității românești. Personalităţi, Bucureşti: Litera Internaţional, ISBN 978-606-600-246-2 
  • Thevenin, Leon (). Cecile Coutesco-Storck, sa vie et son oevre. Quatre Chemins. 
  • Vrancea, Angela (). Cecilia Cuțescu-Storck. Editura de Stat pentru Literatură și Artă. 
  • Bruckner, Serafina (). Cecilia Cuțescu-Storck: monografie. București: Anima. 
  • Howard, Jeremy (). East European Art. Oxford University Press. 
  • Liiceanu, Aurora (). Patru femei, patru povești. Editura Polirom. 

Legături externe

modificare