Cenaclul de la Neuilly
Cenaclul de la Neuilly (cunoscut și sub denumirea de Cenaclul „Caietele Inorogului”[1]) a fost o grupare literară românească din Neuilly-sur-Seine, Franța, inițiată și condusă de L. M. Arcade,[2] care a avut drept scop principal promovarea lucrărilor scritorilor români în exil și publicarea acestora în limba română.
Istoric modificare
_-_2021-08-20_-_2.jpg)
Ședința fondatoare a Cenaclului de la Neuilly a avut loc în luna mai 1963.[3] Ideea unui astfel de cenaclu al scriitorilor români exilați a pornit în 1953, de la Mircea Eliade,[4] care a reunit atunci o grupare literară românească pe rue Ribéra, din care făceau parte Leonid Mămăligă (L. M. Arcade) și alți 15 români. În acest timp, membrii grupului au editat revista literară Anotimpuri.[5] După ce majoritatea membrilor au plecat din Franța și acest prim cenaclu s-a desființat, în 1958 Leonid Mămăligă a organizat noi reuniuni literare în apartamentul său din Neuilly, care aveau să evolueze ulterior în acest cenaclu.[6] Ședința fondatoare a Cenaclului de la Neuilly este considerată a fi cea din mai 1963. Cenaclul a fost structurat pe două direcții: căutarea de noi forme de expresie literară și editarea de cărți.[1]
Membri modificare
Coordonați de L.M. Arcade, alți membri reprezentativi ai cenaclului au fost: Basarab Nicolescu, Nicu Caranica, Theodor Cazaban, Ioan Cușa, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Paul Miron.[7] Acestora li s-au alăturat numeroși membri invitați, printre care: Mircea Eliade, Vintilă Horia, Stéphane Lupasco, Horia Stamatu, Neagu Djuvara,[8] Ana Blandiana, Ștefan Bănulescu, Nicolae Manolescu.[9]
Caracteristici modificare
Cenaclul de la Neuilly a promovat scrierea în limba română. Ședințele au avut loc de 4-5 ori pe an, timp de 30 de ani.[10] De Cenaclul de la Neuilly este legată și înființarea Editurii „Caietele inorogului”, unde s-au publicat două cărți semnate de L. M. Arcade, una de Horia Stamatu și două de Mircea Eliade. În anii de existență în Franța, Cenaclul a însumat peste 130 de reuniuni, 3000 de pagini citite și cele cinci cărți editate în colecția „Caietele inorogului”.[1]
Alături de scriitori și filosofi, la reuniunile de la Neuilly au participat și pictori, sculptori, cineaști, fizicieni, medici și ingineri, pentru a populariza eforturile de căutare a unor noi forme de expresie literară și editare de carte.
Un alt moment important a fost înființarea, tot de către L. M. Arcade, a Centrului de promovare a cărții românești în exil „Hyperion”, care a organizat un colocviu „Ștefan Lupașcu” în 1981, la Sorbona, iar în 1987 a organizat un congres internațional dedicat lui Mircea Eliade. Asociația „Hyperion” a contribuit la răspândirea cărților semnate de scriitori români în exil și la extinderea evenimentelor culturale românești din Franța.[11]
Note modificare
- ^ a b c „Figuri reprezentative ale exilului românesc. L.M. Arcade – Tribuna Magazine” (în engleză). Accesat în .
- ^ „Îmbăiere clandestină – Romania literara”. Accesat în .
- ^ Arcade, L. M. (). Cenaclul de la Neuilly: necesitate și loc de întâlnire cu scriitori români din exilul interior. p. 20.
- ^ Godja, Dani (). „Basarab Nicolescu, cercetătorul român care a revoluționat fizica prin conceptul Odderon”. Elita Romaniei. Accesat în .
- ^ Nicolescu, Basarab (2010). „L. M. Arcade și Cenaclul de la Neuilly”, în Contemporanul.
- ^ Sasu, Aurel (). Dicționar biografic al literaturii române. vol. I (A-L). București: Editura Paralela 45. p. 65.
- ^ Dicționarul general al literaturii române. vol. II. București: Editura Muzeul Literaturii Române. . p. 269.
- ^ Djuvara, Neagu (). Amintiri din pribegie. București: Editura Humanitas. p. 436.
- ^ Eretescu, Constantin (2019). „Amintiri despre Leonid Mămăligă”, în Antilethe, anul II, nr. 2 (5), p. 13.
- ^ Revnic, Ioana Revnic (2009). „Interviu cu Ilie Constantin”, în România literară, nr. 13/2009.
- ^ „Comunicat de presă / Arhivele lui Leonid Mămăligă au ajuns la Biblioteca Aman”. Cuvântul Libertății. . Accesat în .