Centrul istoric din Chișinău
Centrul istoric al Chișinăului reprezintă zona centrală a capitalei Republicii Moldova, care concentrează cca. 1000 edificii de importanță istorică locală și națională, ridicate în mare partea în intervalul: a doua jumătate a secolului al XIX – prima jumătate a secolului al XX-lea, aranjate după principiul cartierelor închise, biserici vechi, monumente de arhitectură, etc.
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/dd/Nucleul_Chi%C8%99in%C4%83ului._Foto_2.jpg/350px-Nucleul_Chi%C8%99in%C4%83ului._Foto_2.jpg)
Centrul istoric este amplasat în limitele teritoriului administrativ al sectoarelor Buiucani, Centru și Râșcani și este situat în perimetrul străzilor: A. Mateevici – C. Stere – Sf. Andrei – I. Zaikin – Albișoara – Ismail – Ștefan cel Mare și Sfânt – Ciuflea – București – L. Tolstoi – Ismail,[1] cu o suprafață totală de 619 ha.[2]
În total, 977 de monumente amplasate în intravilanul urban al orașului sunt incluse în „Registrul monumentelor de importanță națională și municipală” aprobat de Primăria Municipiului Chișinău în anul 1995.[3]
Caracteristici
modificarePartea „de sus” a centrului și partea istorică a „orașului de jos” este ocupată aproape integral cu construcții cu 1-3 nivele. Construcțiile cu 3-5 nivele realizate în anii postbelici sunt concentrate preponderent de-a lungul axelor de planificare principale – bd. Ștefan cel Mare și bd. G. Vieru. Construcțiile multietajate se amplasează în complexele rezidențiale R1 și R12. Majoritatea fondului construit are gradul de uzură până la 30%.[3] În ultimii ani în zona istorică a orașului avansează construcția clădirilor multietajate cu diversă destinație: de locuit, afaceri, comerț.[4]
Galerie
modificare-
Planul Chișinăului la 1887, în mare parte centrul istoric de azi.
-
Chişinăul „de jos”, 1889.
-
Colina Măzărache, cu biserica omonimă, la sf. secolului al XIX-lea.
-
Fosta curte de zemstvă
Clădiri și structuri care nu s-au păstrat
modificare-
Gara, aruncată în aer în timpul retragerii sovietice din 1941.
-
Clădirea clubului nobililor (Adunarea Nobililor).
-
Monumentul împăratului Alexandru al II-lea.
-
Castelul-închisoare (în prezent Penitenciarul Nr. 13). Parțial distrus de cutremurul din 1940 și din cauza că începuse războiul, nu a mai putut fi restaurat.
-
Sinagoga corală. După 1945 a fost parțial demolată, apoi, integrând părțile rămase, s-a construit actualul Teatru Dramatic Rus „A. P. Cehov”.
-
Biserica luterană, demolată în 1960, la dispoziția autorităților comuniste.
-
Sediul Sfatului Țării, edificiul s-a păstrat, dar cu un aspect puternic modificat (în prezent Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice).
-
Edificiul s-a păstrat, dar cu un aspect modificat (sediul OTP Bank din spatele scuarului Eminescu).
Vezi și
modificareReferințe
modificare- ^ „Ședința Comisiei pentru construcții, arhitectură și relații funciare: Decizia Consiliului Municipal Chișinău cu privire la securizarea și dezvoltarea zonei Centru – Nucleul istoric”. chisinau.md. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Centrul Istoric al Chișinăului”, Monument.sit.md/, accesat în
- ^ a b Prezentare: Planul urbanistic zonal. Centrul orașului Chișinău Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ Centrul istoric al Chișinăului, sub lama buldozerelor 07.01.2011, Ziarul de gardă
Legături externe
modificare- „Centrul istoric al Chișinăului” Lista monumentelor de arhitectură din Centrul Istoric al Chișinăului. Monument.sit.md
- Planul urbanistic general al municipiului Chișinău Arhivat în , la Wayback Machine. Primăria Municipiului Chișinău
- Prezentare: Planul urbanistic zonal. Centrul orașului Chișinău Arhivat în , la Wayback Machine.
- Vechiul Chișinău aproape că nu mai există: Ce a mai rămas din centrul istoric Arhivat în , la Wayback Machine. 04.02.2018, Sputnik.md
- Ce este centrul istoric al Chișinăului? 13.01.2012, Locals.md
- (FOTO) Fotografii istorice ale Chișinăului vechi
- Plane și scheme istorice ale Chișinăului vechi