Dama mesopotamica
Dama mesopotamica, cunoscută uneori și sub numele de cerb lopătar persan sau cerb din Mesopotamia, este o cervidă pe cale de dispariție care se găsește numai în provincia Khuzestan din sud-vestul Iranului. A fost reintrodusă în Israel și ăn 2008 a fost inclusă pe lista roșie a IUCN ca specie pe cale de dispariție.[1] În urma unui program de creștere în captivitate, populația s-a refăcut de la doar o mână de căprioare în anii 1960 la peste o mie de exemplare.
| Cerb lopătar persan | |
|---|---|
| |
| Femele Dama mesopotamica | |
| Stare de conservare | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Mammalia |
| Ordin: | Artiodactyla |
| Familie: | Cervidae |
| Subfamilie: | Cervinae |
| Gen: | Dama |
| Specie: | D. mesopotamica |
| Nume binomial | |
| Dama mesopotamica (Brooke, 1875) | |
| |
| Sinonime | |
|
Dama dama mesopotamica | |
Modifică text  |
|
Definită inițial ca o specie foarte apropiată de cerbul lopătar european (Dama dama), aceasta este considerată în prezent o subspecie estică numită Dama dama mesopotamica.
Taxonomie
modificareCervus (Dama) mesopotamicus a fost descris de naturalistul Victor Brooke în 1875 după un cerb împușcată pe râul Karun din Iran.[3] Statutul său taxonomic este contestat. În mod tradițional, a fost considerată o subspecie a cerbului Dama dama din Europa de Vest[4] (ca Dama dama mesopotamica), dar este tratată și ca specie distinctă de unii autori.[1][5]
Comportament
modificareCerbul persan este erbivor, iar iarba constituie 60% din dieta sa, alături de frunze și nuci.[1] Dimensiunile zonei de adăpost ale cerbului persan variază în funcție de sex și vârstă. Masculii mai în vârstă sunt mai teritoriali decât masculii mai tineri; cu toate acestea, femelele mai în vârstă rămân mai aproape de locul în care au fost reintroduse, la o distanță medie de 0,9 km, în timp ce femelele mai tinere migrează la o distanță medie de 2,3 km de locul de eliberare.[6]
Acesta trăiește cel puțin până la vârsta de unsprezece ani în sălbăticie. Un prădător natural al cerbului este lupul cenușiu.[7] Hienele pătate au prădat, de asemenea, în mare măsură cerbii persani în timpul Pleistocenului târziu, înainte de dispariția lor din Orientul Mijlociu.[8]
Galerie
modificare
Note
modificare- ^ a b c d Werner, N.Y.; Rabiei, A.; Saltz, D.; Daujat, J.; Baker, K (). „Dama mesopotamica”. IUCN Red List of Threatened Species. 2015: e.T6232A97672550. doi:10.2305/IUCN.UK.2015-4.RLTS.T6232A22164332.en
. Accesat în .
- ^ „Appendices | CITES”. cites.org. Accesat în .
- ^ Brooke, V. (martie 1875). „On a new Species of Deer from Mesopotamia”. Proceedings of the Zoological Society of London: 261–266.
- ^ Wilson, D.E.; Reeder, D.M., ed. (). „Species Dama dama”. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494.
- ^ Pitra, C.; Fickel, J.; Meijaard, E.; Groves, C.P. (). „Evolution and phylogeny of old world deer”. Molecular Phylogenetics and Evolution. 33 (3): 880–895. doi:10.1016/j.ympev.2004.07.013. PMID 15522810.
- ^ Perelberg, A.; Saltz, D.; Bar-David, S.; Dolev, A.; Yom-Tov, Y. (). „Seasonal and Circadian Changes in the Home Ranges of Reintroduced Persian Fallow Deer”. The Journal of Wildlife Management. 67 (3): 485–492. doi:10.2307/3802706. JSTOR 3802706.
- ^ Rinat, Z. (). „Comeback Kids: Persian Fallow Deer Reestablish Themselves in Israel's North”. Haaretz. Tel Aviv. Accesat în .
- ^ Orbach, Meir; Yeshurun, Reuven (). „The hunters or the hunters: Human and hyena prey choice divergence in the Late Pleistocene Levant”. Journal of Human Evolution. Introduction to Special Issue: In search for modern humans and the Early Upper Paleolithic at Manot Cave, Western Galilee, Israel. 160: 102572. doi:10.1016/j.jhevol.2019.01.005. ISSN 0047-2484. Accesat în – via Elsevier Science Direct.
Legături externe
modificare
Materiale media legate de Dama mesopotamica la Wikimedia Commons
- Persian fallow deer at Animal Info