Charles Nisard
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Châtillon-sur-Seine, Bourgogne, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani)[3][1] Modificați la Wikidata
Franța Modificați la Wikidata
PărințiHilaire Nisard[*][[Hilaire Nisard |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric literar[*]
traducător
filolog[*]
redactor[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[4]
limba latină[5] Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]
prix Lambert[*][[prix Lambert (French award to men of letters)|​]] ()  Modificați la Wikidata

Charles Nisard (născut Marie-Léonard-Charles Nisard; n. , Châtillon-sur-Seine, Bourgogne, Franța – d. , Franța) a fost un cercetător literar, filolog, editor și traducător de texte latine și istoric literar francez.

Subsecretar de stat la Ministerul Poliției în anii 1850, el a fost responsabil cu recenzarea și cenzurarea literaturii de colportaj, ceea ce i-a permis să-și alcătuiască o colecție importantă de cărți populare. El a elaborat astfel primul studiu istoric pe această temă, precum și câteva studii cu privire la vocabularul argotic parizian și a etimologiei sale. A fost ales membru al Académie des Inscriptions et Belles-Lettres în 1875.

Charles Nisard era fratele academicianului Désiré Nisard și al profesorului universitar Auguste Nisard.

Scrieri (selecție)

modificare
  • Caméra-lucida. Portraits contemporains et tableaux de genre, Paris, Dauvin et Fontaine, 1845.
  • Le Triumvirat littéraire au XVIe siècle : Juste Lipse, Joseph Scaliger et Isaac Casaubon (1852). Reeditare: Slatkine, Geneva, 1970.
  • Les Ennemis de Voltaire : l'abbé Desfontaines, Fréron, La Beaumelle, Paris, Amyot, 1852 Text online
  • La Muse pariétaire et la muse foraine ou Les chansons des rues depuis quinze ans, Paris, J. Gay, 1863. Text online
  • Histoire des livres populaires ou de la littérature de colportage depuis le XVe siècle jusqu'à l'établissement de la Commission d'examen des livres du colportage (30 novembre 1852) (2 vol., Paris, E. Dentu, 1864) Text online 1 2
  • Les Gladiateurs de la République des lettres aux XVe, XVIe et XVIIe siècles, Paris, Michel Levy frères, 1860. Reeditare: Slatkine, Geneva, 1970.
  • Curiosités de l'étymologie française de quelques proverbes et dictons populaires, Paris, L. Hachette et Cie, 1863 Text online
  • Étude sur le langage populaire ou patois de Paris et de sa banlieue, Paris, A. Franck, 1872. Reeditare: France-Expansion, Paris, 1973. Text online
  • Des chansons populaires chez les anciens et chez les Français, essai historique suivi d'une étude sur la chanson des rues contemporaine (2 vol., Paris, E. Dentu, 1867) Text online 1 2
  • De quelques parisianismes populaires et autres locutions non encore ou plus ou moins imparfaitement expliquées des XVIIe, XVIIIe et XIXe siècles, Paris, Maisonneuve, 1876. Reeditare: Ennoïa, Rennes, 2003.
  • Le Comte de Caylus, d'après sa correspondance inédite avec le P. Paciaudi (théatin) bibliothécaire du duc de Parme : 1717-1765, Paris, Imprimerie nationale, 1877.
  • État précaire de la propriété littéraire au XVIe siècle, Paris, Paul Dupont, 1884
  • Guillaume Du Tillot, un valet ministre et secrétaire d'État, épisode de l'histoire de France en Italie, de 1749 à 1771, Paris, Paul Ollendorff, 1887.
  • Le Poète Fortunat, Paris, Honoré Champion, 1890.
Ediții și traduceri
  1. ^ a b Charles Nisard, Babelio 
  2. ^ Marie Edouard Charles Nisard, Baza de date Léonore, accesat în  
  3. ^ Charles Nisard, SNAC, accesat în  
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ Czech National Authority Database, accesat în  

Legături externe

modificare
Texte online ale lui Charles Nisard