Wikipedia

Christian Rutenberg

botanist și explorator german
Christian Rutenberg
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Bremen, Germania[2] Modificați la Wikidata
Decedat (27 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Madagascar[3] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor Modificați la Wikidata
PărințiLüder Rutenberg Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiebotanist[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Heidelberg
Universitatea din Jena  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Diedrich Christian Rutenberg (n. , Bremen, Germania – d. , Madagascar) a fost un medic oftalmolog, naturalist și colecționar de plante german, care a fost ucis de localnici în cursul unei expediții științifice de cercetare din Madagascar.[4][5]

Biografie

modificare

Origine

modificare

S-a născut la 11 iunie 1851 în orașul hanseatic⁠(d) Bremen (astăzi parte componentă a Germaniei),[4][6][7] ca fiu al constructorului și omului de afaceri Lüder Rutenberg (1816–1890)[7][8][9][10] și al soției sale, Mathilde (1820–1890).[8] Provenea dintr-o familie veche și respectată de constructori:[8][9] străbunicul său, Johann Georgen Rutten Berg (1749–1810), care și-a schimbat numele în Johann Jürgen Rutenberg, fusese agricultor și devenise un constructor de succes, dar niciuna dintre clădirile construite de el nu s-a mai păstrat în prezent, iar bunicul său, Diedrich Christian Rutenberg, a construit, printre altele, clădirea de recepție a Rembertistift⁠(d) cu o poartă de trecere într-o curte interioară spațioasă și cincisprezece case în diferite locuri de pe bulevardele Am Wall⁠(d) și Altenwall, dintre care treisprezece au fost distruse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.[9] La rândul său, tatăl său, arhitectul, constructorul⁠(d) și proprietarul de fabrici de bere⁠(d) Lüder Rutenberg, a construit numeroase case terasate de tip Bremer Haus⁠(d) care au împânzit în acea vreme o mare parte a orașului hanseatic[8] și a fost unul dintre fondatorii companiei producătoare de bere Kaiserbrauerei Beck & May o.H.G. (în prezent Brauerei Beck).[11][12][13]

Formare profesională

modificare

Spre deosebire de strămoșii săi, Diedrich Christian Rutenberg nu a continuat tradiția de antreprenor în domeniul construcțiilor și a fost atras mai mult, încă din anii de școală, de botanică.[7][9][10] Îi plăceau, de asemenea, exercițiile fizice și drumețiile lungi.[7] A învățat inițial în Suedia[10] și, începând din primăvara anului 1870, a studiat medicina la Universitatea din Jena.[4][5][6][7] După izbucnirea Războiului Franco-Prusac, în iulie 1870, s-a înrolat voluntar ca asistent medical în Armata Prusacă și a fost deosebit de activ în timpul luptelor de la Forbach.[7] Unul dintre profesorii săi a fost medicul și zoologul Ernst Haeckel,[4][5][6] împreună cu care a plecat în august și septembrie 1872 într-o expediție științifică[5][6][7] în Tirol,[6][7] Dalmația și Muntenegru.[5][6][7] Cu o altă ocazie a efectuat o excursie în Elveția și a urcat pe muntele Matterhorn.[7]

A devenit apoi medic oftalmolog, a inventat instrumente oftalmologice și și-a susținut teza de doctorat⁠(d) în medicină la Universitatea din Heidelberg[4][5][6][7][9] la 20 octombrie 1875.[7] În iulie 1876 se afla la Viena, când a aflat că a izbucnit Războiul Sârbo-Otoman⁠(d) și că sârbii cereau ajutor medical.[7] A plecat în Serbia și a lucrat timp de trei luni[7] ca medic militar⁠(d)[4][6][9] în spitalele sârbești[6][7] și pe câmpul de luptă.[7] A publicat, de asemenea, câteva studii de mică amploare în domeniul chirurgiei, dar nimic despre călătoriile sale de explorare botanică.[6][7]

Expediția științifică în Africa

modificare

Christian Rutenberg a plecat în noiembrie 1876 la Londra[4][7] pentru a-și continua studiile de oftalmologie[7] și, cuprins de dorința de a călători, s-a îmbarcat în 9 aprilie 1877[7] pe o navă care mergea către orașul sud-african Cape Town din Colonia Capului.[4][6][7] După ce a ajuns pe țărmul din sudul Africii, a rătăcit pe acolo în lunile de iarnă ale emisferei sudice, a vizitat orașul Kimberley și a escaladat două vârfuri înalte de la granița cu Basutoland,[7] apoi a pornit într-o expediție de cercetare și a explorat coloniile Natal⁠(d) și Transvaal, unde a adunat exemplare botanice.[4][5][9] A vrut să-și continue călătoria către Mozambic, dar nu au găsit nicio ocazie, așa că s-a îmbarcat la Durban pe un vapor ce mergea către Mauritius, unde a ajuns în 3 septembrie 1877.[7]

Ținta lui a devenit Madagascarul și a debarcat la 3 octombrie 1877 în orașul Vohémar⁠(d)[6][7] de pe coasta de nord-vest a insulei, unde a adunat câteva specii de plante.[4][5] Rutenberg a rămas inițial pe coasta de nord-vest a Madagascarului.[6] După ce a explorat nordul insulei[5][6][7] și a călătorit în orașul Hell-Ville[7] de pe insula Nossi-bé⁠(d).[6][7] Acele teritorii, care se aflau sub stăpânirea populației Hova, se caracterizau prin menținerea stării de ordine, iar Rutenberg a fost bine primit nu numai de misionari, ci și de populația locală.[7] În perioada noiembrie 1877 – iulie 1878 a efectuato călătorie în interiorul Madagascarului,[7] dar a început apoi, la 26 iulie 1878,[14] să traverseze insula de la vest la est pentru a explora coasta puțin cunoscută a insulei.[5] A pornit de pe coasta de vest, mai la sud de Madjunga,[6][7] către zonele sălbatice și neadministrate de guvernul oficial, care erau locuite de grupul etnic Sakalava⁠(d).[7]

Moartea

modificare

Rutenberg a plecat cu șase hamali (cinci adulți și un băiat)[15] din satul Beravi (aflat pe coasta vestică) către interiorul insulei[15] și a fost ucis pentru a fi jefuit[7][14][16] de doi hamali localnici din grupul etnic Sakalava⁠(d)[6][7] la 25 august 1878[4][7][9] pe malul râului Maningoza⁠(d),[14] la aproximativ opt zile[15] de la plecarea din Beravi.[4][5][6] Mărturiile obținute ulterior au permis clarificarea circumstanțelor crimei.[14] Rutenberg călătorea cu poveri mari, așa că, cu o zi înaintea săvârșirii crimei, i-a trimis pe trei hamali să aducă bagajele rămase în tabăra din noaptea anterioară.[15] Apoi, după ce a luat o masă frugală, s-a întins noaptea pentru a se odihni pe malul plat al râului îngustat de bolovani, înainte de o cascadă sălbatică.[15] În timp ce el dormea,[7][15][16] însoțitorii adulți rămași în tabără, Varatraza și Bana, l-au îndepărtat pe băiatul Fanüngi sub un pretext oarecare[17] și l-au lovit cu bâte groase pe Rutenberg la gât și la brațe, iar apoi l-au înjunghiat în spate cu un pumnal.[15][16]

Cadavrul lui Rutenberg a fost legat de niște bolovani și aruncat în locul cel mai adânc al râului din apropiere, pentru a fi devorat de crocodili.[15] Unul dintre ucigași a alergat în calea hamalilor ce se apropiau de tabără și le-a spus că un grup de băștinași din grupul Sakalava i-au atacat și i-au ucis pe ceilalți, iar acum îl urmăreau pe el; auzind aceasta, hamalii au abandonat bagajele și au luat-o la fugă către satele apropiate.[17] Rămași singuri, ucigașii au luat bunurile pe care le considerau de valoare (printre care 2–300 de taleri francezi de argint, o pușcă, un revolver, îmbrăcămintea și jurnalul)[15] au aruncat o parte din bagaje în râu, iar restul le-au lăsat acolo pentru a fi luate de băștinași.[17] Cei doi ucigași au vrut mai întâi să-l vândă pe băiat ca sclav, dar apoi au decis să-l omoare;[17] băiatul a jurat că nu va spune nimănui ce s-a întâmplat și a fost cruțat.[15] După ce a scăpat, băiatul s-a deplasat în satul cel mai apropiat și a povestit ceea ce s-a întâmplat.[15] Ucigașii nu au fost pedepsiți și au cumpărat vite cu banii furați, dar ulterior Varatraza a fost împușcat în ambele picioare în timpul unui conflict și nu a mai putut merge.[17]

Lüder Rutenberg a construit, în memoria fiului său ucis, un mausoleu în stil neogotic în Cimitirul Riensberg⁠(d) din Bremen.[8][9] În cel mai înalt loc al acoperișului din cupru verde se află o coloană corintică surmontată de o statuie în mărime naturală a lui Christian Rutenberg, realizată în anul 1883 de sculptorul local Diedrich Samuel Kropp⁠(d) (1824–1913).[8][9] În interiorul mausoleului a fost amplasata un bust din beton turnat colorat.[16]

Realizări științifice

modificare

Câteva luni mai târziu, la cererea părinților lui Rutenberg și a Societății de Științe Naturale din Bremen⁠(d) (Naturwissenschaftlicher Verein zu Bremen), exploratorul și botanistul german Johann Maria Hildebrandt⁠(d) (1847–1881) a călătorit la fața locului, a reușit să recupereze o mare parte din jurnalele și colecțiile sale, pe care le-a trimis la Bremen, și a clarificat împrejurările exacte ale sfârșitului lui Rutenberg.[6][7][14] Jurnalul său de călătorie și colecțiile sale au fost salvate.[4][7][9] Extrase din jurnalul său au fost publicate în al treilea volum al Deutsche Geographische Blätter (Bremen, 1880).[6] Mesajele trimise de Hildebrandt au fost incluse în lucrarea Zur Erinnerung an Dr. med. Christian Rutenberg (Druck von Carl Schünemann, Bremen, 1880, pp. 59–61) a dr. Hermann Neuling și au fost rezumate de dr. Franz Buchenau în scurta schiță biografică de la începutul lucrării Reliquiae Ratenbergianae (1880, VII, pp. 1–4).[7][14] Detalii suplimentare au fost cuprinse în anexele unei scrisori din 25 noiembrie 1893 pe care a trimis-o tânărul zoolog german Alfred Voeltzkow⁠(d) din Madjunga către profesorul Oskar Böttger⁠(d) din Frankfurt și care au fost prezentate de Hugo Schauinsland⁠(d) (directorul Städtischen Sammlungen für Naturgeschichte und Ethnographie din Bremen) botanistului Buchenau pentru a fi comunicate familiei.[18]

Exemplarele adunate de Rutenberg în Madagascar au ajuns în cele din urmă în posesia botanistului Franz Georg Philipp Buchenau⁠(d) (1831–1906) din Bremen, care a publicat o serie de lucrări intitulate Reliquiae Rutenbergianae.[17] Aici, Buchenau, împreună cu alți autori, a descris cele 605 specii de plante din colecția lui Rutenberg și a constatat că Rutenberg descoperise 168 de specii și subspecii nedescrise anterior și cinci genuri noi.[19] Au fost colectate, de asemenea, 26 de specii de animale, printre care un gen nou (un păianjen) și 10 specii sau subspecii noi.[20]

Genul de mușchi Rutenbergia (Geh. & Hampe⁠(d) ex Besch.⁠(d), 1880) din ordinul Isobryales⁠(d) îi poartă numele.[7][20][21][22] De asemenea, 52 de specii de plante și 4 specii de animale au fost denumite în onoarea lui Rutenberg,[4][9][20] printre care broasca de stuf⁠(d) Heterixalus rutenbergi⁠(d), care este endemică în Madagascar, și Pachypodium rutenbergianum⁠(d), care este, de asemenea, endemic acolo.

Tatăl său, Lüder Rutenberg, a înființat la 8 februarie 1886 „Fundația Christian Rutenberg” (Christian-Rutenberg-Stiftung), care urma să finanțeze efectuarea unor studii și cercetări științifice.[20]

Note

modificare
  1. ^ a b Dietrich Christian Rutenberg 
  2. ^ „Christian Rutenberg”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ „Christian Rutenberg”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ a b c d e f g h i j k l m n Walther Killy, Rudolf Vierhaus (ed.), Dictionary of German biography (DGB), vol. 8 (Plett–Schmidseder), K. G. Saur Verlag GmbH & Co., 2005, p. 508.
  5. ^ a b c d e f g h i j k „Rutenberg, Diedrich Christian (1851-1878) on JSTOR”, JSTOR Global Plants, accesat în  
  6. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t Wilhelm Olbers Focke⁠(d), Die Freie Hansestadt Bremen und ihre Umgebungen: Festgabe, C. Schünemann, Bremen, 1890, p. 277.
  7. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae af ag ah ai aj ak al am Historische Gesellschaft des Künstlervereins (ed.), Bremische Biographie des neunzehnten Jahrhunderts, Verlag von Gustav Winter, Bremen, 1912, pp. 427–429.
  8. ^ a b c d e f Günther Thömmes (), „Giganten der Biergeschichte: Lüder Rutenberg und Heinrich Beck”, Brauwelt (45–46), pp. 1162–1164, accesat în  
  9. ^ a b c d e f g h i j k l Horst Kalthoff (mai 2009), „Das Rutenberg-Mausoleum auf dem Friedhof Riensberg in Bremen”, Ohlsdorf - Zeitschrift für Trauerkultur (105), accesat în  
  10. ^ a b c Jan-Peter Frahm, Jens Eggers, Lexikon deutschsprachiger Bryologen, ed. a II-a, Selbstverl. Books on Demand, Bonn [u.a.], Norderstedt, 2001, p. 426.
  11. ^ Scott C. Martin (ed.), The SAGE Encyclopedia of Alcohol: Social, Cultural, and Historical Perspectives, vol. 1, SAGE Publications, Thousand Oaks, Cal. – Londra, 2015, p. 231.
  12. ^ Eike Schaper, Die Firmengeschichte der Brauerei Beck & Co unter Beachtung der Zeitgeschichte, GRIN Verlag GmbH, München, 2003, p. 6.
  13. ^ Bill Yenne, Fergal Murray, Beer: The Ultimate World Tour, Race Point Publishing, New York, NY, 2014, p. 86.
  14. ^ a b c d e f Franz Buchenau⁠(d), „Christian Rütenberg's Ende.”, în Abhandlungen herausgegeben vom Naturwissenschaftlichen Verein zu Bremen, vol. 13, 1893–1894, p. 87.
  15. ^ a b c d e f g h i j k Franz Buchenau⁠(d), „Christian Rütenberg's Ende.”, în Abhandlungen herausgegeben vom Naturwissenschaftlichen Verein zu Bremen, vol. 13, 1893–1894, p. 88.
  16. ^ a b c d Michael Weisser (), „Vor 145 Jahren: Mord am Bremer Afrikaforscher Christian Rutenberg”, Weser Kurier, accesat în  
  17. ^ a b c d e f Franz Buchenau⁠(d), „Christian Rütenberg's Ende.”, în Abhandlungen herausgegeben vom Naturwissenschaftlichen Verein zu Bremen, vol. 13, 1893–1894, p. 89.
  18. ^ Franz Buchenau⁠(d), „Christian Rütenberg's Ende.”, în Abhandlungen herausgegeben vom Naturwissenschaftlichen Verein zu Bremen, vol. 13, 1893–1894, pp. 87–88.
  19. ^ Franz Buchenau⁠(d), „Christian Rütenberg's Ende.”, în Abhandlungen herausgegeben vom Naturwissenschaftlichen Verein zu Bremen, vol. 13, 1893–1894, pp. 89–90.
  20. ^ a b c d Franz Buchenau⁠(d), „Christian Rütenberg's Ende.”, în Abhandlungen herausgegeben vom Naturwissenschaftlichen Verein zu Bremen, vol. 13, 1893–1894, p. 90.
  21. ^ Biodiversity Taxonomic literature : a selective guide to botanical publications and collections with dates, commentaries and types] (Biodiversity Heritage Library, 1983), p. 1022.
  22. ^ Burkhardt, Lotte (). Eine Enzyklopädie zu eponymischen Pflanzennamen [Encyclopedia of eponymic plant names] (pdf) (în German). Berlin: Botanic Garden and Botanical Museum, Freie Universität Berlin. doi:10.3372/epolist2022. ISBN 978-3-946292-41-8. Accesat în . 

Bibliografie

modificare
  • Tagebuchaufzeichnungen Rutenbergs, în: Deutsche geographische Blätter, vol. 3, Bremen, 1880.
  • Franz Buchenau⁠(d), „Christian Rütenberg's Ende.”, în Abhandlungen herausgegeben vom Naturwissenschaftlichen Verein zu Bremen, vol. 13, 1893–1894, pp. 87–90.
  • Horst Kalthoff⁠(d): Die Rutenbergs – Leben im 19. Jahrhundert. Vater Bau- und Brauunternehmer in Bremen, Sohn Augenarzt und Naturforscher. Kaden-Verlag, Heidelberg, 2008, ISBN: 978-3-922777-89-2.
  • Dieter Supthut, în: Botanische Sammler und Entdecker Vom 17. bis zum 20 Jahrhundert: Die Sukkulentenwelt. Magazin der Sukkulenten-Sammlung Zürich. Nr. 9, octombrie 2003.
  • Michael Weisser⁠(d): Lüder Rutenberg. Der Baumeister und Gründer der „Kaiserbrauerei Beck & Co.“ in Bremen. Quellensammlung zur Stadtgestaltung und Baukunst sowie zur Entwicklung des Bremer-Hauses im 19. Jahrhundert. Isensee Verlag, Oldenburg, 2021, ISBN: 978-3-7308-1987-6.

Lectură suplimentară

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Christian_Rutenberg&oldid=16041295