Deschide meniul principal
Christine de Pisan
Christine de Pisan - cathedra.jpg
Christine de Pisan
Date personale
Născută1364 Modificați la Wikidata
Veneția, Republica Veneția Modificați la Wikidata
Decedată1430 (66 de ani) Modificați la Wikidata
Revin, Franța Modificați la Wikidata
CopiiSylvie[*] Modificați la Wikidata
CetățenieBannière de France style 1500.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare
poetă
filozoafă
Copist
traducătoare Modificați la Wikidata
Activitate
LimbiMiddle French[*]
limba latină  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeThe Book of the City of Ladies[*][[The Book of the City of Ladies |​]]  Modificați la Wikidata
Christine de Pizan
Christine de Pizan

Christine de Pizan (n. 1364 — d. 1439) a fost una din cele mai mari scriitoare ale epocii medievale. Trăind la Paris, dar având rădăcini italiene, Christine a compus peste 300 de balade și multe alte poeme, câteva cărți și povești, toate indicând încontinuu virtuțiile femeii și poziția acesteia în societatea dominată de forța bărbaților.

ViațaModificare

Născută în Veneția, 1364, ca fiică a psihologului, astrologului și Consilierului Republicii Veneția, Tommaso di Benvenuto da Pizzaro, Christine și-a urmat tatăl în Franța, la Curtea Regală pariziană, unde însuși regele l-a solicitat să-i fie psiholog, alchimist si astronom. La vârsta de 15 ani s-a măritat cu Etienne du Castel, secretar regal și au avut trei copii: o fată (care a mers să trăiască la Abația Dominincană din Poissy în 1397 ca și damă de companie a fiicei regelui, Marie), un băiat, Jean si un alt prunc, care a murit din copilărie. Când soțul ei s-a stins din viață, în 1390, Christine s-a apucat, la numai 24 de ani să scrie pentru a-și câștiga existența, lucru care, practic, a propulsat-o printre cele mai înalte poziții la curte. Între 1393 și 1412 a compus circa 300 de balade cu teme amoroase și multe poeme cu aceleași idei. Există o poveste conform căreia însuși regele Richard II al Angliei a solicitat-o să o patroneze. În acea perioadă, după Ciuma Neagră care devastase trei sferturi din populația Europei. Femeile, care reușiseră cel mai bine să se adapteze, începuseră să câștige mai mult teren în fața puterii masculine, ocupând locuri mai importante în societatea medievală.

OperaModificare

 
Imagine din Cartea cetății doamnelor

Apărută in 1405, Cartea cetății doamnelor încearcă să spulbere prejudecățile, larg răspândite la acea vreme, privind inferioritatea femeilor. Christine de Pizan imaginează un oraș ideal al doamnelor unde nu exista trepte sociale sau ranguri nobiliare și îl populează cu figuri de sfinte, eroine, poete sau regine ce ilustrează imensul potențial creator pe care femeile îl pot oferi lumii.

Curajoasa si erudita apologie a virtutilor femeilor, Cartea cetatii doamnelor este considerata indeobste prima utopie feminista din literatura universala si a devenit un model pentru literatura feminina ulterioara.[1]

Ediție în limba românăModificare

Christine de Pizan, Cartea Cetății Doamnelor, ediție bilingvă, trad., note și studiu de Reghina Dascăl, Editura Polirom, Iași, 2015

NoteModificare

  1. ^ „Prezentarea cărții Christine de Piza, Cartea Cetății Domnelor pe pagina Editurii Polirom”. Accesat în .