Cimitirul Reformat din Târgu Mureș

cimitir târgumureșean
Cimitirul Reformat din Târgu Mureș

A két Bolyai sírja a pónyik almafával
Fondare  Modificați la Wikidata
LocațieTârgu Mureș, România Modificați la Wikidata
ProprietarEparhia Reformată din Ardeal  Modificați la Wikidata

Cimitirul Reformat (în maghiară Református temető) este situat în centrul istoric al orașului Târgu Mureș în strada Crizantemelor și este unul dintre cele mai vechi cimitire din localitate, înființat la începutul secolul al XVII-lea. Este unul din obiectivele turistice cele mai pitorești ale orașului, fiind ultimul lăcaș a multor personalități din comunitatea maghiară. Se întinde pe o suprafață de ca. 6 hectare și este subdivizat în 13 parcele.

Primul cimitir din orașul Târgu Mureș era amenajat lângă biserica catolică cu hramul „Sfântul Nicolae”, care și-a pierdut rolul odată cu cel al bisericii la sfârșitul secolului al XVI-lea. În locul cimitirului și bisericii a fost construit ulterior Colegiul Reformat, unde, cu ocazia săpăturilor pentru fundații s-au găsit oase umane. Cimitirul din jurul Bisericii din Cetate a fost ființat din secolul al XIV-lea până în prima parte a secolului al XVII-lea, când s-a amenajat noul cimitir (Cimitirul reformat). Potrivit sondajelor mai vechi sau celor realizate cu ocazia lucrărilor de restaurare a cetății, s-a stabilit că cimitirul principal era situat la sud de biserică, până în apropierea curtinei, dar și la nord de nava bisericii, spre curtina de vest. S-au stabilit două etape de folosire: prima, mai veche, pentru secolele XIV-XV și a doua, până în secolul al XVII-lea. [1]

Cronicarul Ferenc Nagy Szabó, în schimbul a doi florini, cumpăra în anul 1616 o bucată de teren, situată în zona centrală a cimitirului actual, pe care o amenaja ca grădină și cimitir propriu. Prima persoană înmormântată aici a fost fiul său, decedat la 8 mai 1616. Tot aici își depozita lespedea de mormânt adusă la 7 ianuarie 1617 de la Cluj. Destul de curând parohia reformată cumpăra restul terenului. În anul 1643 văduva lui János Batizi, născută Zsófia Homonnay, a donat Bisericii Reformate partea superioară a terenului. Astfel, terenurile dobândite erau împrejmuite ca, după 25 ani, prin desființarea gardului, să se unifice într-un singur cimitir. Curând, în cimitir au fost înmormântați numeroși locuitori, de la care s-au păstrat câteva pietre funerare, azi amenajate într-un lapidariu, cele mai vechi provenind din anul 1627 (a judelui Mihály Nagy Szabó) cu inscripții în latină și din anul 1636 (copiii lui Bálint Polgár) cu inscripții în limba maghiară.[1]

Personalități

modificare
După ordine: János Antal, Endre Antalffy, György Bernády, Farkas Bolyai și János Bolyai, Sándor Héjja, Elek Hints, Dániel Gecse, András Sütő

Obiective

modificare
 
Capela de lemn din cimitir

Capela din cimitir a fost construită în 1698 de Judit Weér pentru biserica reformată din Târgu Mureș. Construcție de lemn este alcătuită dintr-o zonă centrală semideschisă cu un amvon, băncile sunt plasate bilateral în așa fel încât sicriul să fie în timpul slujbelor în mijlocul spațiului. Capela are patru camere închise pentru sicriele unde sunt ținute după tradiție privegherea înaintea zilei de înmormântare.[2]

Monumente istorice

modificare

Lapidariu

modificare

Lângă capelă au fost amplasată colecția de pietre funerare vechi ale cimitirului. Cele mai valoroase obviecte ale lapidariului sunt următoarele:[3]

  • Piatra funerară lui Ferenc Nagy Szabó (1627)
  • Piatra funerară lui Kata Wirágh Szabó (1634)
  • Piatra funerară lui Kata Koncz Mihályné Kepe (1637)
  • Piatra funerară copiilor lui Bálint Polgár (Bálint și Judit, 1636)
  • Piatra funerară lui Márton Koncz (1648)
  • Piatra funerară lui István Egyedi Szőcz (1649)
  • Piatra funerară lui István Kolozsvári Székely (1650)
  • Piatra funerară soției lui György Görög, Erzsébet (1690)
  • Piatra funerară lui István Görög (1726)
  • Piatra funerară lui Anna Török Szappanos (1728)
  1. ^ a b Man, Ioan Eugen (). Târgu-Mureș, istorie urbană de la începuturi până în anul 1850, Volumul 1 (PDF). Nico. p. 56-57. ISBN 978-973-88074-8-8. Accesat în . 
  2. ^ A református temető a 17–18. században (Cimitirul reformat în secolele al XVII-lea și XVIII-lea), Árpád Róbert Berekméri, Népújság (accesat în 06.05.2020)
  3. ^ A marosvásárhelyi református temető legrégebbi sírkövei, Lajos Kelemen, Művelődéstörténeti tanulmányok, Editura Kriterion, București, 1977.

Legături externe

modificare