Claudius Florimund de Mercy
Claudius Florimund Mercy | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1666[1][2][3][4][5] Longwy, Lorraine(d), Franța |
Decedat | (68 de ani)[3][2] Parma, Ducatul Parmei(d) |
Înmormântat | duomo di Reggio Emilia[*] |
Părinți | Pierre Ernest de Mercy[*] |
Ocupație | ofițer |
Limbi vorbite | limba franceză |
Activitate | |
Ramura | exercitus imperii[*] |
Gradul | general |
Bătălii / Războaie | Războiul Succesiunii Spaniole |
Modifică date / text |
Claudius Florimund de Mercy cunoscut și sub numele Contele Mercy (n. 1666, Martin Fontaine, în Longwy regiunea Lorena; d. 29 iunie 1734, căzut în bătălia pentru castelul Crocetta, în apropiere de Parma) a fost un feldmareșal imperial. În anul 1700 a fost consemnat Claudius Florimund Mercy ca domn de Fontoy, Looten și Schöndorf [2]. Tatăl lui a fost ridicat în 23 septembrie 1686 la rangul de Baron.
Biografie
modificareBunicul lui a fost François Comte de Mercy, (născut în Longwy, Lorena, decedat la data de 3 august 1645), fost general în armata bavareză și apoi în armata imperială austro-ungară.
Părinții săi au fost Comte Pierre Ernest de Mercy (1641–1686) și Marie Christiane d'Allamont. Florimund Claudius de Mercy nu a avut copii. El a adoptat doi copii de neam îndepărtat, care i-au preluat titlul "de Mercy": Antoin Mercy d'Argenteau, decedat în 1676, și fratele lui, Florimond Claude Mercy d'Argenteau (1727-1794), moștenitorul averii părintești.
Activitate istorică
modificareA activat ca general în armata lui Eugeniu de Savoia, a fost comandant militar și președintele administrației imperiale a Banatului (în perioada 1716 - 1734), menținându-se astfel influența armatei în cadrul administrației. În 15 aprilie 1718 a fost numit, prin decret imperial, general comandant al Banatului. În 29 iunie 1734, a căzut în bătălia pentru castelul Crocetta, în apropiere de Parma. Este înmormântat în catedrala din Reggio Emilia (Italia).
După lupta de la Zenta a primit în 1697 gradul de Maior. A luptat în bătălia de apărare a Vienei contra invaziei otomane din 1683, în Ungaria (1684–90), în Italia (1701) cu decorație, în 1702 a comandat un regiment de Cuirasieri pe Rin, a luptat împotriva invaziei franceze a Renaniei, în 1701-1702 a ajuns la Cremona prizonier ai armatei franceze, fiind numit apoi Locotenent-Feldmareșal. A eliberat în 1706 localitatea Landau (Palatin) de sub ocupație franceză. În lupta contra otomanilor din 1716 a contribuit la victorie, acoperind asediul Timișoarei în 1716 și a luat parte la asediul Belgradului in 1717 cu decorație, a fost comandant în 1718 în războiul dintre Austria și Spania în Sicilia. În 1719 a devenit general comandant în Italia. Din 1720 a fost guvernator administrativ al Banatului unde și-a făcut renume în reconstrucția și cultura Banatului. În 1733, ca Feldmareșal, a preluat comanda supremă a armatei imperiale în Italia. A murit în 29 iunie 1734, în timpul unui atac asupra castelului fortificat Crocetta, în apropiere de Parma.
Monument
modificareÎn 3 august 2009, cu ocazia zilei Timișoarei, a fost dezvelit un bust al său, situat în Parcul Central.
Edificii construite de contele Mercy
modificare- Palatul Mercy din Timișoara, str. Proclamația de la Timișoara, nr. 7, Timișoara
- Castelul Mercy din Carani, satul Carani, comuna Sânandrei, județul Timiș (în stare de degradare)
Imagini cu edificiile respective pot fi găsite pe pagina Direcției de Monumente Istorice Timișoara Arhivat în , la Wayback Machine., la secțiunea "Arhitectură", poziția 130 respectiv 170.
Note bibliografice
modificare- ^ „Claudius Florimund Mercy”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Claudius Florimund Mercy, Brockhaus Enzyklopädie
- ^ a b Claudius Florimund, count von Mercy, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ Claudius Florimund von Mercy, MAK
- ^ Mercy, Florimund Claudius Graf von (BLKÖ)[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ Pierre Napoléon Célestin Charles Auguste Kessel, Livre d'or de la noblesse Luxembourgeoise, ou, Recueil historique, chronologique, généalogique & biographique des familles nobles du Luxembourg ancien & moderne, S.4, Digitalisat Stammbaum Christiane d'Allamont
Bibliografie
modificare- Pierer's Universal-Lexikon, Band 11. Altenburg 1860, S. 146-147
- Meyers Großes Konversations-Lexikon, Band 13. Leipzig 1908, S. 628-629
Legături externe
modificare- Oameni uitați - Contele care a revoluționat Timișoara și Banatul, 4 mai 2006, Evenimentul zilei
- Istoria Timișoarei