Colonii genoveze din România

Coloniile genoveze din România au fost create de către Republica Genova (Italia), în Evul Mediu, pe litoralul Mării Negre de pe teritoriul actual al României, precum și pe Dunăre.

Farul zis "Genovez" (Constanța) a fost construit în jurul anului 1300 de către genovezii care făceau comerț în port

Istorie

În timpul celei mai mari perioade de expansiune, între secolele al treisprezecelea și al cincisprezecelea, Republica Genova a avut multe colonii și porturile comerciale/militare la Marea Neagra (în principal în Crimeea) și de-a lungul Dunării.

Aceste așezări genoveze au servit în primul rând pentru a proteja rutele comerciale maritime care au făcut din Genova o putere în acest domeniu. Ar trebui remarcat faptul că genovezii nu au ocupat vreodată aceste teritorii prin forță, ci mai degrabă le-au cumpărat de la popoarele indigene prin "concesii" pentru scopuri comerciale.

Unele dintre aceste locatii se afla în Bugeac (Budjak), de asemenea, cunoscut sub numele de Basarabia istorică (acum, Ucraina, dar o parte din punct de vedere istoric "Principatului Moldovei"), și unul în regiunea românească a Moldovei (în prezent în România, dar, de asemenea, odată ce o parte a Principatului Moldovei).

Cele mai mari colonii au fost: Moncastro, Licostomo, Galați (Caladda), Constanța și Giurgiu (San Giorgio).

Moncastro

Ruinele "Moncastro" la Cetatea Albă

Mai importantă dintre acestea a fost, fără îndoială, impresionant "Moncastro", de mai sus estuar al râului Nistru (Dnestr), pe Marea Neagră (de asemenea, numit "Maurocastro" sau "Samastro") astăzi Bylgorod Dnistrovsk și deja "Cetatea Albă", la momentul Principatului Moldovei.

Referințele istorice disponibile au constatat că Moncastro a devenit colonie genoveză fără îndoială înainte de 1381 AD, smulge controlul tătarilor, deși o dată exactă nu este disponibilă. În 1315 AD Genovezii stabilesc aici o escală și un contoar comercial, renovând cetatea, pe care o numesc Montecastro sau Moncastro, în grecește "Asprokastron" (romana Tyras).

Licostomo

În 1381 AD a fost creat portul/colonie Licostomo pe Dunăre, cu ambele scopuri comerciale și militare (termenul Licostomo traduse înseamnă "două guri de lup"). Multe surse istorice spun că acest port ar fi la originea a orașului a Kilia (Chilia Noua), dar acest lucru nu este sigur ca locul exact unde se afla o dată pe această locație a fost exact între Kilia și Vilkovo (Vâlcov), situat la începutul delta imensă a Dunării. Multă vreme a fost confundat cu cetatea-port Chilia. În lumina ultimelor cercetări, nu mai poate fi vorba despre o identitate între acest port și Chilia, ci despre o așezare individuală, aflată în preajma Vâlcovului (care i-a preluat numele de „lup” — de data aceasta în slavonă) și a Peripravei.

Registrul ținut Licostomo de către notarul genovez Antonio de Podenzolo între noiembrie 1360 AD și mai 1361 AD atestă o intensă activitate comercială la Dunărea de Jos. De aici se exportau spre capitala Imperiului Bizantin mari cantități de grâu, miere, ceară, vin, sare, pește și alte produse.

Republica Genova

Licostomo ca un port/colonie nu mai există de la perioada de după 1418 AD, adică de la această parte a Basarabiei istorice a căzut sub controlul Imperiului Otoman.

Caladda

Un alt port/colonie pe Dunăre a fost "Caladda" (astăzi Galați), care, conform unor surse istorice ar deveni genovezi in 1395 AD, și a rămas până în 1445 AD când a căzut sub controlul Principatului Moldovei.

Constanța

În timpul Evului Mediu, Constanța a fost una dintre piețele comerțului genovez în bazinul Mării Negre. Negustorii și armatorii genovezi erau stabiliți în peninsulă. Până în zilele noastre a rămas din acele timpuri o temelie pe care a fost clădit farul zis Genovez.

San Giorgio

Orașul Giurgiu ar fi fost fondat de genovezi (care au stabilit o bancă și practicat comerțul cu mătase și catifea) și numit după sfântul protector al Genovei (San Giorgio).

Prima mențiune sigură a cetății Giurgiu și genovezi este în documentul Codex Latinus Parisinus de la începutul secolului al XV-lea, sub forma "Zorio".

Fortăreața genoveză

Ruinele "Enisala", Fortăreața genoveză

Unele fortificații genovezi au fost făcute pe Dunăre, precum Cetatea Enisala. Enisala a fost ridicata de puterea imperiala bizantina si de cea comerciala genoveza la sfarsitul secolului al XIII-lea si la inceputul secolului al XIV-lea, secol în care a avut rol militar, politic si administrativ si mai putin economic.

Un alt castel a fost Ilice, la gura de vărsare a râului Nipru Fortăreața Ilice a rămas în mâinile genovezi pentru mai mult de un secol până în 1455 AD.

În cele din urmă Cetatea Soroca a fost construită - în fața vadului peste Nistru - pe locul unei vechi fortărețe genoveze: Alciona (numit chiar "Olihonia"). Castel Alciona, situată la circa 160 km spre nord de Chișinău, a fost înălțată o cetate din lemn și pământ, a unei palănci sau poate chiar posade în primul sfert al secolului XV. Nicolae Bulat consideră cetatea Soroca „operagenovezilor” și nu-i altceva decît bătrîna „Olhionie” – colonie străveche, iar mai tîrziu factorie genoveză.

Bibliografie

• Airaldi, Giovanni. Guerrieri e mercanti. Storie del Medioevo genovese Aragno, 2004
• Astuti, Guido. Le colonie genovesi del Mar Nero ed i loro ordinamenti giuridici. "Atti della Societa' Ligure". Volume VI. Genova
• Bulat, Nicolae. Județul Soroca: file de istorie. Editura ARC. Chișinău, 2000.
• Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor. Ed. All Educațional, București, 2003.
• Ossian De Negri, Teofilo. Storia di Genova: Mediterraneo, Europa, Atlantico. Editore Giunti Editore. Genova, 2003 ISBN 88-09-02932-1
• Vigna, R. Codice diplomatico delle colonie tauro-liguri durante la signoria dell’ Ufficio

di S. Georgio. "Atti della Società Ligure di Storia Patria", Volume VII. Genoa, 1876-1879.

Vezi și

• Republica Genova
• Italienii din România