Conciliul de la Basel, Ferrara și Florența

Conciliul de la Basel, Ferrara și Florența (1431–1449) a fost convocat de papa Martin al V-lea (1417-1431), în 1431, la Basel, ca aplicare a decretului Conciliului de la Konstanz (decretul Frequens), care prevedea ținerea periodică a unui conciliu al Bisericii Catolice; Elveția, în acea epocă, era în întregime catolică. Acest al XVII-lea conciliu ecumenic și-a desfășurat lucrările, pe rând, la Basel, Ferrara și Florența, întrucât papa Eugeniu al IV-lea a mutat lucrările conciliului la Ferrara, iar apoi la Florența.

Conciliul al XVII-lea ecumenic a avut ca subiecte, între altele, adoptarea unei reforme a Bisericii, îndeosebi problema ereziei husite, și reunificarea Bisericii Răsăritului cu Biserica Catolică.^[1] Acestea erau despărțite de aproape 400 de ani (din 1054). Rezultatele Conciliului nu au fost de durată.^[2]

Articol principal: Marea Schismă.

Ferrara - Florența

La 8 ianuarie 1438 s-a deschis Conciliul de la Ferrara, opus celui de la Basel.^[3] Toate deciziile luate la Basel au fost declarate nule. Acesta l-a suspendat pe papă și a luat în mâini guvernarea Bisericii la 24 ianuarie. Papa Eugen al IV-lea i-a excomunicat pe preoții conciliului de la Basel la 15 februarie. Aceștia au replicat, l-au declarat eretic pe Eugen al IV-lea la 26 iunie 1439 și l-au depus din treaptă.^[4].

Ferrara

La 27 noiembrie 1437 delegația bizantină trimisă la conciliul de la Ferrara și condusă de împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul s-a îmbarcat la Constantinopol cu destinația Veneția. Împăratul era însoțit de 21 de mitropoliți și episcopi, între care se afla patriarhul de Constantinopol, și o suită de arhimandriți și membri ai clerului, până la vreo 700 de persoane. Marcu al Efesului, Isidor al Kievului, Bessarion (Visarion) al Niceei și Andrei al Rodosului sunt personalitățile cele mai cunoscute. Din delegație făceau parte și doi episcopi ortodocși români, unul din Țara Românească și celălalt din Moldova, mitropolitul Damian.

Rezultate

Rezultatul principal a fost recunoașterea de către Biserica Ortodoxă, prin care capul Bisericii este Papa de la Roma, opțiune susținută de Ioan al VIII-lea Paleologul, Patriarhul latin de Constantinopol (Vasile Bessarion) și Patriarhul ortodox al Constantinopolului (Grigore al III-lea). Cu toate acestea, opoziția unor călugări greci, care aveau mare putere în Biserica Răsăriteană, și cucerirea Constantinopolului de către turci a făcut ca acordul ce a fost încheiat să nu fie ratificat, iar separarea celor două ramuri ale Bisericii să se mențină.

Note

^ Ioan M. Bota, Istoria Bisericii Universale și Bisericii Românești, p. 364.
^ Ioan M. Bota, Istoria Bisericii Universale și Bisericii Românești, p. 109.
^ Histoire des Français, par Jean-Charles-Léonard Simonde Sismondi Éditeur Dumont, 1837
^ Histoire de la lutte des papes et des empereurs de la maison de Souabe, par Claude Joseph de Cherrier Éditeur Furne, 1858

Bibliografie

Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, Casa de Editură „Viața Creștină”, Cluj-Napoca, 1994.
Johannes Helmrath, Das Basler Konzil; 1431 - 1449; Forschungsstand und Probleme, Köln 1978.
Giuseppe Alberigo, La chiesa conciliare. Identità e significato del conciliarismo (Testi e ricerche per le Scienze religiose di Bologna, 19), Brescia 1981.
Heribert Müller, Die Franzosen, Frankreich und das Basler Konzil (1431-1449), Paderborn 1990.
Stefan Sudmann, Das Basler Konzil: Synodale Praxis zwischen Routine und Revolution (= Tradition - Reform - Innovation, t. 8), Peter-Lang-Verlag, Frankfurt 2005
Giorgio Sfranze, Paleologo. Grandezza e caduta di Bisanzio, Sellerio, Palermo 2008. ISBN 88-389-2226-8
Ducas, Historia turco-bizantina 1341-1462, a cura di Michele Puglia, il Cerchio, Rimini 2008. ISBN 88-8474-164-5
Joseph Gill, Il Concilio di Firenze, ed. Sansoni, Firenze 1967
Joseph Gill, Personalities of the Council of Florence, Oxford 1964
Concilium Florentinum, Les Memoires de Sylvestre Syropulos, ed. Vitalien Laurent, Roma 1971
G. Cioffari, Le ragioni che indussero il Gran Principato di Mosca a rigettare l'Unione di Firenze, in "Nicolaus" n. 1/1979
Costanzo Somigli, Un amico dei greci. Ambrogio Traversari, ed. Camaldoli 1964
V. Chiaroni, Lo scisma greco e il Concilio di Firenze, Firenze 1938
P. Bargellini, Il Concilio di Firenze, Vallecchi, Firenze 1961

Vezi și

Legături externe

fr Acte du Saint Concile Œcuménique de Florence Revue de l'Orient chrétien, 1896, n°3, p. 305-314 (online)
it Concilio di Basileo-Ferrara-Firenze-Roma
en Byzantines in the Florentine polis: Ideology, Statecraft and ritual during the Council of Florence Arhivat în 24 aprilie 2009, la Wayback Machine.
en Detailed chronology of the Consilium Arhivat în 22 septembrie 2008, la Wayback Machine.
en Catholic Encyclopedia: Council of Basle
en Catholic Encyclopedia: Ferrara
en Catholic Encyclopedia: Council of Florence
en Documents of Council of Florence Arhivat în 13 august 2011, la Wayback Machine.
en Fatto dei Greci: Pictorial Allusions to the Nearly-Forgotten Council of Florence Arhivat în 5 ianuarie 2013, la Archive.is
Hotărâre oficială privind adaosul Filioque Arhivat în 4 septembrie 2013, la Wayback Machine., 20 octombrie 2010, Adrian Agachi, Ziarul Lumina

[1] Ioan M. Bota, Istoria Bisericii Universale și Bisericii Românești, p. 364.

[IBU-2] Ioan M. Bota, Istoria Bisericii Universale și Bisericii Românești, p. 109.

[Sismondi-3] Histoire des Français, par Jean-Charles-Léonard Simonde Sismondi Éditeur Dumont, 1837

[Cherrier-4] Histoire de la lutte des papes et des empereurs de la maison de Souabe, par Claude Joseph de Cherrier Éditeur Furne, 1858

[1]

[2]

[3]

[4]