Constantin Chiriță
| Constantin Chiriță | |
 Prozatorul Constantin Chiriță | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 12 martie 1925 Ibănești, România |
| Decedat | (66 de ani) Königswinter, Germania |
| Căsătorit cu | Gertrud Gregor |
| Copii | Victor, Diana și Adrian |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | scriitor, romancier, scenarist, eseist, politician comunist |
| Limbi vorbite | limba română |
| Partid politic | Partidul Comunist Român |
| Studii | Politehnica din București |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | 1949 - 1990 |
| Mișcare/curent literar | realism socialist |
| Opere semnificative | Cireșarii |
| Note | |
| Premii | Ordinul Muncii clasa a III-a[*][1] Premiul de Stat al Republicii Populare Române[2] |
| Secretar PCR al Uniunii Scriitorilor, 1972–1977 | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Constantin Chiriță (n. 12 martie 1925[3], Ibănești, Vaslui — d. 14 noiembrie 1991, Königswinter, Germania) a fost un prozator român, scriitor, romancier, scenarist, eseist, politician comunist. Cărțile sale s-au adresat în special tineretului.
Biografie
modificarePrimele șase clase liceale le-a absolvit la Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad , ultimele două la București.
A urmat Politehnica din București, dar nu a finalizat studiile. A fost apoi redactor la ziarul Scînteia și muncitor pe șantierul de la Bumbești-Livezeni. Debutează ca scriitor în anul 1949, scrierile sale fiind în parte creații în stilul realismului socialist. S-a remarcat ca romancier și scenarist. A deținut funcția de vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor.
A fost redactor la diferite reviste literare (mai ales la Luceafărul și Sportul literar). Scriitor fecund și, deseori, militant politic al timpului (secretar PCR al Uniunii Scriitorilor, 1972–1977, și vicepreședinte al ei, din 1977), a colaborat la diferite reviste literare, sociale și politice din țară.
Uniunea Scriitorilor l-a premiat de două ori (1964 și 1974).
A fost un eseist virtuoz. În romanele sale pentru adulți l-a preocupat lumea universitară și tehnocrată.
A participat la toate manifestările culturale ale liceului „Gheorghe Roșca Codreanu” și ale Bârladului.
A decedat la 14 noiembrie 1991 în orășelul Königswinter, vecin cu fosta capitală Bonn a RFG.
A fost căsătorit cu Gertrud Gregor, cu care a avut 3 copii: Victor, Diana și Adrian.[4][5][6]
Opera
modificareConstantin Chiriță este autorul unui foarte popular ciclu de romane pentru tineret, intitulat Cireșarii. Titlurile celor cinci volume sunt:
- Cavalerii florii de cireș (numit inițial Teroarea neagră), 1956
- Castelul fetei în alb, 1958
- Roata norocului 1960
- Aripi de zăpadă (numit inițial Teroarea albă) 1961
- Drum bun, Cireșari 1963
Ele au fost ecranizate în anii 1970 ca serial de televiziune, care s-a bucurat de succes. S-au turnat filme după aceste volume, considerate best-seller-uri în perioada comunistă (până astăzi). În întreaga țară s-au înființat cercuri de tineret și cluburi cu numele „Cireșarii” și s-au organizat numeroase expediții și excursii, cu participanți de vârsta cireșarilor și cu caracter științific, o retrăire a aventurilor acestora.
Alături de romanul Toate pânzele sus! al lui Radu Tudoran, „Cireșarii” era unul din romanele favorite ale adolescenților români.[7]
Bibliografie cronologică
modificare- Matei Ion a cucerit viața, 1949 (nuvele; volumul de debut)
- Oameni din orașul nostru, 1951
- Cireșarii, 1956
- Cavalerii florii de cireș 1956
- Castelul fetei în alb 1958
- Roata norocului 1960
- Aripi de zăpadă 1961
- Drum bun, Cireșari! 1963
- Întâlnirea, 1959
- Oțelul, 1960 (vide infra, Livada)
- Pasiuni, 1962
- Trilogia în alb, 1974 (trei romane polițiste publicate inițial separat în perioada 1964-1969):
- Trandafirul alb, 1964
- Pescărușul alb, 1969
- Îngerul alb, 1969
- Adâncimi, 1974 (piesă de teatru)
- Livada, 1979 (romanul Oțelul revizuit radical)
- Romantica, 1985
Scenarii de film
modificare- Cireșarii (1984)
- Aripi de zăpadă (1985) - în colaborare cu Adrian Petringenaru
- Cetatea ascunsă (1987) - în colaborare cu Adrian Petringenaru
În alte limbi
modificare- A fehér ruhás leány vára (Cireșarii, vol. 2: Castelul fetei în alb), traducere în limba maghiară de Tamás Deák, Ifjúsági Könyvkiadó, Budapesta, 1963.[8]
- A fehér rózsa (Trilogia albă, vol. 1: Castelul fetei în alb), traducere în limba maghiară de Éva Lendvay, Ifjúsági Könyvkiadó, Budapesta, 1968.
Note
modificare- ^ Decretul nr. 432/1963 pentru conferirea Ordinului Muncii și a Medaliei Muncii unor membri ai Academiei Republicii Populare Romîne, Lege5, accesat în
- ^ (PDF) http://bibliotecadeva.eu:82/periodice/flacara/1969/10/flacara_1969_10_41.pdf Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Miercuri, 12 martie 2008[nefuncțională], 12 martie 2008, Ramona Vintila, Jurnalul Național, accesat la 3 iulie 2012
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Supravietuitori in demnitate
- ^ In curtea cu pavajul gri, 25 mai 2007, Augustin Fratila, Ziarul de Duminică, accesat la 3 iulie 2012
- ^ Hristu Cândroveanu, Literatura română pentru copii. Scriitori contemporani, Editura Albatros, București, 1988.
- ^ Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, București, 1966, p. 364.
Legături externe
modificare- Cireșarii, o alternativă la talk-show-uri demente, 25 iulie 2010, Jurnalul Național
- Un om frumos e greu de învins, 7 iulie 2010, Clara Margineanu, Jurnalul Național