Constantin Gebauer

Constantin Gebauer
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, Țara Românească Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațieom de afaceri Modificați la Wikidata

Constantin Gebauer (n. 18 octombrie 1846, București – d. 9 martie 1920)[1] a fost un om de afaceri și editor român. Este cunoscut pentru deschiderea și întreținerea primului magazin de instrumente muzicale din Principatele Române și a unei edituri de prestigiu specializate pe comercializarea partiturilor muzicale.

Familia GebauerModificare

Iosif Gebauer, bunicul lui Constantin, era de origine austriac. Fiul acestuia, Alexius Gebauer (1815 - 1889), s-a stabilit în Țara Românească ca profesor de pian. S-a căsătorit cu Magdalena Wagner și au dat naștere unui fiu, Constantin.[1]

Soția lui Constantin Gebauer s-a numit Emma Gebauer. Ei i-a dedicat compozitorul Iosif Ivanovici celebrul său vals, „Valurile Dunării”, cu ocazia primei publicări a piesei, la editura Gebauer, în 1880.[2] Fiica soților Gebauer, Jenny, a îmbrățișat arta scenică și a fost căsătorită cu magistratul Duiliu Ioanin-Romanov, locuind în casele din Strada Polonă nr. 70, București.[3]

ActivitateModificare

ContextModificare

 
Coperta partiturii pentru liedul „Dorinţa” de N., publicată la imprimeria Gebauer.

Sub domnia principelui Barbu Știrbei în Valahia, țara a intrat sub ocupație rusească (1853), apoi austriacă (1854). Țara va împrumuta în următorii ani numeroase mode din Occident, mai ales pe filieră austriacă. Profitând de deschiderea la nou a populației de la oraș, Alexius Gebauer, urmat de fiul său, investește într-o afacere fără precedent în țară, începând comercializarea de instrumente muzicale en detail. Legăturile tot mai strânse cu modelul cultural occidental, între care cererea pentru profesori de pian și invadarea lumii mondene de către dansurile de societate (vals, polcă), au asigurat succesul afacerii deschise de Gebauer cu mari riscuri, în lipsa unei piețe de profil.

Înflorirea comerțului lui GebauerModificare

Magazinul lui Gebauer se găsea în București, pe Calea Victoriei, la numărul 43. Inițial, Gebauer a adus în depozitul său piane și pianine (construite de fabrici precum Blüthner, Bösendorfer, Seiler sau Ibach Sohn), pentru ca mai târziu să își completeze oferta cu instrumente din familia viorii, lemne (flaut, piculină, clarinet), dar și armonii ș.a. Tot el a găzduit aici și prima expoziție de pictură a lui Nicolae Grigorescu. În jurul anului 1900, magazinul a început vânzarea de gramofoane.

Firma Gebauer va deveni „furnisorul Curței Regale” [sic! în anii 1880, semn al calității comerțului efectuat de-a lungul anilor. Magazinului de instrumente i se adaugă o editură deosebit de activă până la Primul război mondial, ce a jucat un rol însemnat în propagarea muzicii românești scrise în acele decenii. Editurii i se conferă medalia de aur în cadrul Expoziției Universale de la Paris.

Compozitori publicați la editura GebauerModificare

SurseModificare

PartituriModificare

  • Catargi, Alexis. Dorința. Editura Jean Feder, București
  • Filip, Jancu. De ce nu'mi vii?. Editura Const. Gebauer, București
  • Filip, Jancu. Pe lângă plopii fără soț. Editura Const. Gebauer, București
  • N. Dorința. Editura Const. Gebauer, București

ReferințeModificare

  1. ^ a b Fișa lui Constantin Gebauer[nefuncțională] pe site-ul genealogic FamilySearch
  2. ^ a b Biografia Arhivat în , la Wayback Machine. compozitorului Iosif Ivanovici, pe site-ul casei de discuri Naxos Records
  3. ^ Cosma O.L. (2003)
  4. ^ Popa, Simona. Dialoguri simfonice. Despre muzica Brăilei și oamenii ei (XXIII), interviu publicat în ziarul „Monitorul de Brăila” (19–20 iulie 2008)
  5. ^ Partituri legate de Războiul de Independență aflate în colecțiile Bibliotecii Naționale a României
  6. ^ a b c Partituri și note muzicale din colecțiile Bibliotecii Naționale a României
  7. ^ Mitrofan, Gina et al. Bibliopolis[nefuncțională], revistă a bibliotecarilor din Biblioteca Națională a României (nr. 2/2004)