Deschide meniul principal
Octavian Lazăr Cosma
OctLazarCosma.jpg
Date personale
Născut (86 de ani) Modificați la Wikidata
Treznea, Treznea, Sălaj, România Modificați la Wikidata
PărințiLazăr Cosma Modificați la Wikidata
Căsătorit cuElena Cosma Modificați la Wikidata
CopiiMihai Cosma Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiemuzicolog[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materAcademia de Muzică Gheorghe Dima
Conservatorul din Sankt Petersburg[*]  Modificați la Wikidata

Octavian Lazăr Cosma (n. , Treznea, Treznea, Sălaj, România) este un muzicolog român.

Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române

Cuprins

Familia CosmaModificare

Părinții săi, învățătorii Lazăr și Aurelia Cosma, au fost uciși în masacrul de la Treznea din septembrie 1940, comis de trupele horthyste după cedarea Ardealului de Nord.

A fost căsătorit cu pianista Elena Cosma. Cei doi sunt părinții muzicologului Mihai Cosma.

StudiiModificare

A studiat la școala normală din Blaj, apoi la Conservatorul „Gheorghe Dima” din Cluj și la Conservatorul „N.A. Rimski-Korsakov” din Leningrad, clasa prof. Mihail Druskin. A obținut doctoratul în muzicologie în 1972, la Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj.

ActivitateModificare

A predat mai mult de jumătate de secol (record în cadrul instituției) la Universitatea Națională de Muzică din București (îndrumător de doctorat și profesor de muzicologie) unde și-a început cariera didactică în 1959 (la disciplinele estetică, istoria muzicii românești, muzicologie). Este acad., prof.univ. dr., dr.h.c.mult..

A fost primul îndrumător de doctorat în domeniul muzică din București. A fost membru în Consiliului Național al Titlurilor și Diplomelor Universitare (Comisia de atestare a personalului științific și științifico-didactic a Ministerului Educației și Cercetării). A fost șeful Catedrei de Muzicologie al Universității Naționale de Muzică din București (1977-1985).

A fost secretarul Secției de Critică muzicală și Muzicologie al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1963-1993), apoi vicepreședintele Uniunii (1993-2005) fiind apoi Președinte interimar (2005-2006) și președinte ales al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (2006-2010). A fost Președintele Alianței Naționale a Uniunilor de Creatori din România. A fost redactor șef al revistei „Muzica” (1990-2010). Este membru sau președinte a nenumărate jurii de concursuri de interpretare, de creație sau de ocupare a unor posturi de conducere în rețeaua Ministerului Culturii. A fost membru în Consiliul de Administrație al Institutului Cultural Român și în Comitetul Executiv al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.

A publicat sute de studii și articole în ziare și reviste din România și din multe țări ale lumii, printre care S.U.A., fosta U.R.S.S., Bulgaria, Ungaria, Germania etc.. A apărut în sute de emisiuni radio și tv., la posturile naționale din România și din alte țări. A participat la numeroase congrese, simpozioane, conferințe, mese rotunde, consfătuiri, schimburi de experiență ș.a. în România, Statele Unite ale Americii, fosta U.R.S.S., Franța, Germania, Elveția, Italia, Ungaria, Polonia, Cehia, Grecia, Danemarca, Irak, Belgia, Olanda, fosta Iugoslavie, Austria, Danemarca, Regatul Unit, Suedia, Norvegia, Japonia etc. Este autorul a peste 80 de articole despre muzica și muzicienii români aflate în cel mai important dicționar de specialitate din lume, The New Grove Dictionary of Music and Musicians.

RecunoaștereModificare

Octavian Lazăr Cosma este doctor honoris causa al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj și al Universității de Arte „George Enescu” din Iași. Este membru al American Musicological Society. A primit numeroase premii și distincții, între care Premiul Academiei Române, Premii ale Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România și decorații ale statului român. Este cetățean de onoare al municipiului Blaj și al comunei natale.

Din 2011 este membru corespondent al Academiei Române (singurul muzicolog din istoria Academiei care a obținut această recunoaștere), iar din 2016 este membru titular. Alături de compozitorul Cornel Țăranu, a reprezentat, ani de zile, breasla muzicienilor în cadrul Academiei. În trecut au mai fost academicieni următorii muzicieni: folcloriștii Teodor T. Burada și Constantin Brăiloiu, compozitorii George Enescu, Sigismund Toduță, Sabin Drăgoi, Matei Socor, Ștefan Niculescu. De curând a fost primit ca membru și pianistul Valentin Gheorghiu.

DecorațiiModificare

A fost decorat în 20 aprilie 1971 cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[1]

VolumeModificare

A scris următoarele cărți (listă selectivă):

  • Opera românească (2 volume)
  • Oedipul enescian
  • Hronicul muzicii românești (9 volume)
  • Hronicul Operei Române din București (3 volume)
  • Universul muzicii românești - Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (1920-1995)
  • Simfonicele Radiodifuziunii Române - 1928-1998
  • Filarmonica din București în reflectorul criticii muzicale - 1921-1945
  • Universitatea Națională de Muzică din București la 140 de ani (Istoria Conservatorului) (4 volume)
  • Opera Română din Cluj - 1919-1999 (2 vol.)
  • Pagini din istoria muzicii românești (2 vol.)

NoteModificare

  1. ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, text publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România din 31 decembrie 1971.

BibliografieModificare

  • Cosma, V. (1999). Muzicieni români. Lexicon, vol. 2. București: Editura Muzicală.
  • Constantinescu, Gr. (2008). O aniversare de prestigiu. Actualitatea muzicală, serie nouă, nr. 2/2008 (LXXX), pag.15.
  • Firca, Gh. (2005). Universul muzicii românești. Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România. Muzica, anul 6 (1995), nr. 4 (24).
  • Râpeanu, V. (2006). Trei sferturi de veac de existență a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Viața văzută și nevăzută a muzicii românești. Curierul național, București, anul 7, nr. 1632, 20.VII.1996 și în nr. 1664, ..VIII.1996