Deschide meniul principal
Constantin Mavrocordat
Constantin Mavrocordat.jpg
Constantin Mavrocordat
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Constantin Modificați la Wikidata
Decedat (58 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Iași, Moldova[2] Modificați la Wikidata
PărințiNicolae Mavrocordat Modificați la Wikidata
Frați și suroriIoan N. Mavrocordat Modificați la Wikidata
CopiiAlexandru I Mavrocordat Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Ottoman Empire.svg Imperiul Otoman
Flag of Moldavia.svg Moldova
Flag of Wallachia.svg Țara Românească Modificați la Wikidata
Ocupațieconducător[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăMavrocordat
domnitor al Țării Românești
Domnie15 septembrie 1730 - 17 octombrie 1730
Domnie24 octombrie 1731 – 16 aprilie 1733
Domnie27 noiembrie 1735 – 16 septembrie 1741
Domnieiulie 1744 – aprilie 1748
Domnie16 iunie 1761 – martie 1763
domnitor al Moldovei
Domnie16 aprilie 1733 – 27 noiembrie 1735
Domnie16 septembrie 1741 – 29 iulie 1743
Domnieaprilie 1748 – 31 august 1749
Domnie29 iunie 1769 - 15 decembrie 1769
Constantin Mavrocordat ilustrat pe un timbru din Republica Moldova

Constantin Mavrocordat (greacă: Κωνσταντίνος Μαυροκορδάτος; n. ,[1] Constantin – d. ,[1] Iași, Moldova[2]) a fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori domn al Moldovei .

BiografieModificare

Constantin Mavrocordat s-a născut la 27 februarie 1711[3] la Constantinopol și a fost fiul domnitorului grec Nicolae Mavrocordat și al Pulcheriei Mavrocordat, fiind crescut în țară.

A fost un om învățat ca și tatăl său și era pătruns de ideile filozofice și reformatoare ale veacului al XVIII-lea. Domnia a obținut-o fiind ales de boieri. După două domnii scurte în Țara Românească, a fost mutat în Moldova și unde, pentru a-și recâștiga tronul pierdut, contrar firii sale, a trebuit să mărească dările ca să-i poată cumpăra pe turci.

Reîntors în Țara Românească în 1735, a început să facă reforme, influențat fiind și de reformele austriece din Oltenia. Desființează unele impozite indirecte, ca „văcăritul” și „pogonăritul” și introduce o taxă generală de 10 lei pe an, plătibilă în 4 „sferturi”. Îi eliberează pe țărani dându-le dreptul să se mute de pe o moșie pe alta, răscumpărându-și libertatea cu 10 bani, plătiți boierului respectiv. Pe țăranii boierești îi obligă la dijmă și 12 zile de lucru pe an, în Muntenia, și 24 în Moldova (În țările învecinate, Transilvania, Polonia, Rusia, Prusia orientală, numărul zilelor de clacă ajungeau chiar la mai multe pe săptămână). Pe boieri îi recompensează printr-un anumit număr (60 la un boier mare) de scutelnici, care nu plăteau bir decât boierului și de scutirea de orice bir pentru visterie. În județe a numit ispravnici cu un rol judecătoresc și administrativ foarte întins.

Toate aceste reforme le aplică și în Moldova, atunci când este numit domn.


În același an, 1735, la un an de la aprinderea luminilor primei loji masonice autohtone de către secretarul său, Anton Maria del Chiaro, fondează la Iași, Loja Moldova.[4]

În urma războiului ruso - turco - austriac (1736 - 1739), înlăturând diversele combinații ale puterilor, obține reunirea Olteniei la Țara Românească, prin Tratatul de la Belgrad din 1739.

În timpul domniilor avute, a căutat să îmbunătățească starea supușilor. A fost domnul care a suprimat iobăgia în țările române: mai întâi rumânia în Țara Românească (1746), apoi vecinia în Moldova (1749).

S-a îngrijit și de cele câteva școli existente, de cultura preoților, cărora le cerea să știe carte românească. A pus să se tipărească și cărți bisericești în românește.

În 1769, în timpul războiului ruso-turc, Constantin Mavrocordat se retrage de la Iași la Galați. La 1 decembrie este prins de ruși la Mănăstirea Sfânta Precista unde zăcea bolnav. În urma unor discuții aprinse este rănit la cap cu sabia de un ofițer rus. În timpul întoarcerii la Iași, rana cangrenează, iar domnul moare pe 15 decembrie 1769, fiind înmormântat cu toată pompa cuvenită. Nu se cunoaște locul unde este înmormântat.[5]

A fost căsătorit de două ori. Prima dată, în 1728, cu Smaranda Cantacuzino, decedată în 1730 cu care nu a avut copii. A doua a fost în 1732 cu Ecaterina Rosetti (1712(?)-1775), cu care a avut trei fii, Ion Mavrocordat (n. 1740), Alexandru Deli-Bei (1742-1812)(1744-1817), Maria Balș (n. ?- d. 1770), Ecaterina Racoviță.

DomnieModificare

  • 15 septembrie 1730 -17 octombrie 1730[6] Țara Românească;
  • 24 octombrie 1731 - 16 aprilie 1733 Țara Românească[7];
  • 16 aprilie 1733[8] - 27 noiembrie 1735[9] Moldova;
  • 27 noiembrie 1735[10] - 16 septembrie 1741[11] Țara Românească;
  • 16 septembrie 1741[12] - 29 iulie 1743[13] Moldova;
  • iulie 1744 - aprilie 1748[14] Țara Românească;
  • aprilie 1748 - 31 august 1749[15] Moldova;
  • 20 februarie 1756 - 14 august 1758[16] Țara Românească;
  • 16 iunie 1761[17] - martie 1763 Țara Românească;
  • 29 iunie 1769 - 15 decembrie 1769[18] Moldova.

NoteModificare

  1. ^ a b c d „Constantin Mavrocordat”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b „Constantin Mavrocordat”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 233
  4. ^ http://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html Constantin Mavrocordat
  5. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 275
  6. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 248
  7. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 233, 248
  8. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 233
  9. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 234
  10. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 252
  11. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 259
  12. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 259
  13. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 261
  14. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 279
  15. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 265
  16. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 282
  17. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 282
  18. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 275

Lectură suplimentarăModificare

  • Constantin Mavrocordat, Florin Constantiniu, Editura Militară, 1985
  • Reprezentanța diplomatică a Moldovei la Constantinopol, 30 august 1741-decembrie 1742: rapoartele inedite ale agenților lui Constantin Mavrocordat, Ariadna Camariano-Cioran, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1985