Grigore al II-lea Ghica

Grigore al II-lea Ghica (n. 1695, Constantinopole – d. 3 septembrie 1752[3], București) a fost domn al Moldovei și al Țării Românești în epoca fanariotă.

Grigore Ghica al II-lea

Domn al Moldovei
Domn al Țării Românești

Portret de Theodor Aman
Date personale
Născut1695[1] Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Otoman[1] Modificați la Wikidata
Decedat (57 de ani) Modificați la Wikidata
București, Țara Românească[1] Modificați la Wikidata
PărințiMatthaios, Prince Ghika, 2.Reichsfürst[*][[Matthaios, Prince Ghika, 2.Reichsfürst (Abt 1664 Racosul de Jos, Romania - 1708 Famagusta, Cyprus)|​]][2]
Roxandre Mavrocordatπ[*][[Roxandre Mavrocordatπ (11 Aug 1673 Phanar -)|​]][2] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuZoe Manaina[*][[Zoe Manaina (- 1759)|​]] Modificați la Wikidata
CopiiMatei Ghica
Scarlat Grigorie Ghica
princess Roxandra Ghikaina, beizadi[*][[princess Roxandra Ghikaina, beizadi (Abt 1730 -)|​]][2] Modificați la Wikidata
OcupațieMare Dragoman[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăDinastia Ghica
Domn al Moldovei (1x)
Domnie5 octombrie 1726 – 16 aprilie 1733
PredecesorMihai Racoviță
SuccesorConstantin Mavrocordat
Domn al Țării Românești (1x)
Domnie16 aprilie 1733 – 27 noiembrie 1735
PredecesorConstantin Mavrocordat
SuccesorConstantin Mavrocordat
Domn al Moldovei (2x)
Domnie27 noiembrie 1735 – 13 septembrie 1739
PredecesorMihai Racoviță
SuccesorOcupație rusă
Domn al Moldovei (3x)
Domnie24 octombrie 1739 – 10 septembrie 1741
PredecesorOcupație rusă
SuccesorConstantin Mavrocordat
Domn al Moldovei (4x)
Domniemai 1747 – aprilie 1748
PredecesorIoan Mavrocordat
SuccesorConstantin Mavrocordat
Domn al Țării Românești (2x)
Domnieaprilie 1748 – 3 septembrie 1752
PredecesorConstantin Mavrocordat
SuccesorMatei Ghica

A fost nepotul lui Grigore I Ghica. Între 1717-1726 (sau 1727) a fost mare dragoman al Înaltei Porți.[4] A fost adus pe tronul Moldovei de Nicolae Mavrocordat, după destituirea lui Mihai Racoviță. A debutat printr-o domnie omenoasă, a scăzut birurile puse de predecesorul său, însă dregătoriile mari le-a acordat tot grecilor.

Partida boierilor nemulțumiți, în frunte cu Dimitrie Racoviță, a vrut să-l detroneze cu ajutorul tătarilor. Dar Ghica, ajutat de turci și munteni, îi respinge. Odată cu războiul ruso-turc, Moldova a fost ocupată de ruși, iar el a fost nevoit să părăsească tronul pentru scurt timp, septembrie - octombrie 1739. Cu toate intrigile împotriva lui Constantin Mavrocordat, și cu sumele vărsate la Constantinopol, a fost înlocuit cu acesta în 1741. Recâștigă tronul Moldovei după 6 ani de surghiun și intrigi, dar numai pentru un an: 1747 - 1748, după care răscumpără tronul Țării Românești. Cheltuielile mari cu recâștigarea și menținerea domniei, l-au făcut să mărească tot timpul sarcinile țării. A reparat mai multe mănăstiri și a zidit mănăstirile Frumoasa și Pantelimon (București) și a înființat tot acolo și un spital. A murit ca domnitor la 3 septembrie 1752 și este înmormântat la mănăstirea Pantelimon (București).

  • 5 octombrie 1726[5] - 16 aprilie 1733[6] Moldova;
  • 16 aprilie 1733[7] - 27 noiembrie 1735[8] Țara Românească;
  • 27 noiembrie 1735[9] - 13 septembrie 1739[10] Moldova;
  • 24 octombrie 1739[11] - 10 septembrie 1741[12] Moldova;
  • mai 1747[13] - aprilie 1748[14] Moldova;
  • aprilie 1748[15] - 3 septembrie 1752[16] Țara Românească;

Familia lui Grigore al II-lea Ghica

modificare

Grigore al II-lea Ghica a fost fiul lui Matei Ghica (cca.1664-1708) și a Roxandrei Ghica-Mavrocordat (1673-?). A fost fratele lui Alexandru Ghica (1698-1741). A fost căsătorit cu Zoe Ghica Vodă (?-1759) și au avut împreună opt copii, printre care Scarlat Ghica (1715-1766) și Matei Ghica (1728-1756).

  1. ^ a b c (PDF) http://www.ghika.net/Branches/Gheorghe.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c Genealogics 
  3. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 279
  4. ^ Epami­nonda I. Stamatiade, Biografiile marilor dragomani (interpreți) greci din Imperiul Otoman
  5. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 231
  6. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 233
  7. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 233
  8. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 234
  9. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 234
  10. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 236
  11. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 236
  12. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 237
  13. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 263
  14. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 263
  15. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 279
  16. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 279

Lectură suplimentară

modificare
  • (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
  • Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
  • (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
  • Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
  • Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
  • Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]


Predecesor:
Mihai Racoviță
 
Domn al Moldovei

17261733
Succesor:
Constantin Mavrocordat
Predecesor:
Mihai Racoviță
 
Domn al Moldovei

17351739
Succesor:
Ocupație rusă
Predecesor:
Ocupație rusă
 
Domn al Moldovei

17391741
Succesor:
Constantin Mavrocordat
Predecesor:
Ioan N. Mavrocordat
 
Domn al Moldovei

17471748
Succesor:
Constantin Mavrocordat
Predecesor:
Constantin Mavrocordat
 
Domn al Țării Românești

17331735
Succesor:
Constantin Mavrocordat
Predecesor:
Constantin Mavrocordat
 
Domn al Țării Românești

1748 - 1752
Succesor:
Matei Ghica