Constantin Oboroc
Date personale
Născut (73 de ani)
Cоzești, raionul Telenești
ReligieOrtodox
Consilier al Președintelui Republicii Moldova
În funcție
29 iulie 1992 – 2 decembrie 1996
PreședinteMircea Snegur
Prim-viceprim-ministru al Republicii Moldova
În funcție
6 iunie 1990 – 5 februarie 1992
PreședinteMircea Snegur
Prim-ministruMircea Druc
Valeriu Muravschi
Succedat deNicolae Andronati
Deputat al poporului din URSS
În funcție
26 martie 1989 – 26 decembrie 1991

ProfesieInginer

Constantin Oboroc (n. 2 noiembrie 1950, Cozești, pe atunci raionul Telenești, RSS Moldovenească) este un om politic din Republica Moldova, fost deputat în ultimul Parlament al URSS (1989-1991)[1], prim-vice-prim-ministru în Guvernele Druc[2] și Muravschi[3] (1990-1992), consilier al primului Președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur[4] (1992-1996).

A studiat ingineria.[5]

Este cunoscut[judecată de valoare] pentru discursurile sale din plenul Sovietului Suprem al URSS, precum și cele din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, în favoarea independenței Republicii Moldova, a revenirii la grafia latină și la identitatea românească.[necesită citare] A scos monumentul lui Vladimir Ilici Lenin din Piața Marii Adunări Naționale[5] și a promovat unitatea Republicii Moldova în timpul conflictului de pe Nistru, obținând eliberarea unor tineri,[care?] deținuți de război, din închisorile separatiștilor de la Dubăsari și Tiraspol.[necesită citare]

În 1996, în urma unor dispute cu președintele Mircea Snegur,[necesită citare] s-a retras din politică. S-a stabilit în satul Vărzărești, raionul Nisporeni.

La 27 august 2010, pentru contribuția la Mișcarea de Eliberare Națională, i-a fost înmânat Ordinul Republicii, cea mai înaltă distincție onorifică a Republicii Moldova.[6]

În septembrie 2020, și-a anunțat intenția de a candida independent la alegerile prezidențiale din 2020 și a început să strângă semnături în acest sens.[7] La sfârșitul lunii, a anunțat că nu a putut să strângă numărul necesar de semnături și s-a retras din cursă.[8]

Viață personală

modificare

Este văduv. În 2017 a decedat soția sa, Valentina Oboroc, răpusă de boală.[9] Are doi copii, unul stabilit în Canada și al doilea în România.

  1. ^ Ursu, Valentina (). „Constantin Oboroc: „Dacă noi nu vom înțelege rădăcinile răului care domină, nu cred că avem un viitor, nu cred". Radio Europa Liberă Moldova. Accesat în . 
  2. ^ „Guvernul Mircea Druc”. alegeri.md. Accesat în . 
  3. ^ „Guvernul Valeriu Muravschi”. alegeri.md. Accesat în . 
  4. ^ „Constantin Oboroc, fost consilier al lui Mircea Snegur: Legea partidelor politice din Republica Moldova este făcută după modelul Partidului Comunist din 1961”. TVR Moldova. . Accesat în . 
  5. ^ a b „Cum a fost DEMOLAT monumentul lui Lenin din PMAN în anul 1991? Snegur către Oboroc: „Răspunzi cu capul". Ziarul Național. . Accesat în . 
  6. ^ „privind conferirea „Ordinului Republicii". . Accesat în . 
  7. ^ „ALEGERI 2020. Ion Costaș și Constantin Oboroc și-au înregistrat grupurile de inițiativă pentru colectarea semnăturilor”. Timpul de dimineață. . Accesat în . 
  8. ^ „Al treilea pretendent la șefia statului care abandonează cursa: Nu a reușit să colecteze semnăturile necesare”. Cotidianul.md. . Accesat în . [nefuncționalăarhivă]
  9. ^ „Sufletul luminos al Valentinei Oboroc a ajuns azi la Hristos”. Flacăra TV. . Accesat în .