Constantius I
| Constantius I | |
 Constantius I | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Dardania[*], Imperiul Roman |
| Decedat | (56 de ani) Eboracum, Britannia[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale[*] |
| Părinți | Flavius Eutropius[*] |
| Căsătorit cu | Helena Flavia Maximiana Theodora[*] |
| Copii | Constantin cel Mare[1][2] Flavia Iulia Constantia[*] Anastasia[*] Eutropia[*] Julius Constantius[*] Flavius Dalmatius[*] Flavius Hannibalianus[*] |
| Cetățenie | Roma Antică |
| Religie | Religia în Roma antică |
| Ocupație | Politician |
| Activitate | |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Q61917154[*] |
| Împărat roman | |
| Domnie | – |
| Senator roman[*] | |
Modifică date / text  | |
Gaius Flavius Valerius Constantius (n. , Dardania[*], Imperiul Roman – d. , Eboracum, Britannia[*]) cunoscut și sub numele Constanțiu I sau Constantius Chlorus (din grec. χλωρός, „cel palid”), a fost împărat al Imperiului Roman de Apus (305–306). A fost tatăl lui Constantin cel Mare.
Născut într-o familie modestă din Illyria, Constanțiu îmbrățișează cariera armelor, devine prefect al pretoriului și este desemnat, la 1 martie 293, în cadrul primei tetrahii, caesar al lui Maximian, răspunzător de guvernarea Galliei, Hispaniei și Britanniei.
General energic și talentat, Constanțiu îl înlătură pe Allectus, lichidând secesiunea Britanniei (294) și respinge atacuri ale francilor și alamanilor la Rin (298).
În cadrul celei de-a doua tetrarhii (1 mai 305), Constanțiu este desemnat Augustus al Occidentului, dar moare la scurt timp la Eboracum (York), la 25 iulie 306.
| Predecesor: Dioclețian și Maximian |
Împărat Roman co-împărat cu Galerius 305 (Caesar din 293) - 306 |
Succesor: Constantin I în vest Galerius în est |