Corturile de țigani la apusul soarelui (pictură de Nicolae Grigorescu)
- Acest articol dezvoltă secțiunea Opera a articolului principal Nicolae Grigorescu.
Corturile de țigani la apusul soarelui | |
Corturi de tigani la apusul soarelui - pictură de Nicolae Grigorescu (Romanian) | |
Descriere generală | |
---|---|
Artist | Nicolae Grigorescu |
Datare | |
Gen | arta peisajului[*] artă de gen |
Dimensiuni | 91 cm×117 cm |
Amplasare | Muzeul Național de Artă al României , București |
Colecție | Muzeul Național de Artă al României |
Curent artistic | impresionism |
Modifică date / text |
| ||||
Capodopere | Cronologie | |||
Familie | Începuturi | |||
Studii | 1870-1877 | |||
Modifică text |
Corturile de țigani la apusul soarelui este o pictură realizată de pictorul român Nicolae Grigorescu. A fost cea mai scumpă lucrare de artă achiziționată de către stat până în anul 1870 în România.
Circulația lucrării
modificareTabloul a fost realizat în anul 1869 și a fost cumpărat de statul român în anul 1870 direct din atelierul artistului pentru o suma de 3.000 de lei aur, considerabilă în acele vremuri.[1] Comitetul care a decis procurarea lucrării a fost format din Constantin Esarcu, Theodor Aman și Constantin I. Stăncescu.[2]
Această lucrare a fost expusă pentru o perioadă de timp în prăvălia de instrumente muzicale a lui Alexis Gebauer de pe Podul Mogoșoaiei, fără a suscita interesul cumpărătorilor de artă.[1] Este de menționat faptul că ministrul Școalelor din acea vreme - Constantin Esarcu, era interesat să intre în posesia operei de artă.[2]
O dată cu achiziționarea de către stat a lucrării Corturile de țigani la apusul soarelui direct din atelierul artistului cu o sumă nemaiîntâlnită în România prin cuantumul ei, în lumea artei s-a petrecut o mare agitație.[2] Doar după câteva zile de la efectuarea tranzacției, Theodor Aman, care era directorul Școlii de Belle Arte, împreună cu Cezar Boliac l-au vizitat pe Nicolae Grigorescu la atelier.[2] După această vizită, Aman a vorbit despre modul cum se făcea acordarea recompenselor cu ocazia Expoziției artiștilor în viață din acel an - 1870.[2] Bolliac, care era un jurnalist deosebit de respectat, a publicat un articol despre ce a văzut el în atelierul lui Grigorescu, fiind sub impresia comentariilor lui Aman.[3][2] Elogiind „... în puținele tablouri finite” talentul deosebit al pictorului, el a lăsat să se înțeleagă că majoritatea lucrărilor nu i s-au părut terminate.[2] El a mers mai departe în analiza sa și a emis concluzii de ordin social mirându-se că „... lumea elegantă, luxoasă, avută, care trece toată ziua pe Podul Mogoșoaiei, pe lângă pasaj (Pasajul român, n.r.), nu-și oprește ochii la fereastra magazinului Gebauer... coboară aici, cocoană cu cocul enorm, oprește puțin dandin legănător cu mustața priponită, închină-te zeului Apollon”.[2]
În data de 15 iunie 1870 s-a deschis Expoziția artiștilor în viață la care artistul a expus douăzeci și șase de tablouri. Corturile de țigani la apusul soarelui a fost unul dintre ele.
Referințe
modificareBibliografie
modificare- George Oprescu: Nicolae Grigorescu, 2 vol. București, 1961-1962
Legături externe
modificare- fr Alexandru Vlahuță: N. I. Grigoresco : Sa vie et son oeuvre[nefuncțională] - Editură Bucarest: Imprimerie Socec & C-ie, Société Anonyme, 1911 - în www.digibuc.ro, accesat 11 mai 2017
- ro George Oprescu: Grigorescu și Franța: Studiu asupra formației spirituale și artistice a maestrului[nefuncțională] - Editura Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională București, 1946 - în www.digibuc.ro, accesat 11 mai 2017
- ro George Oprescu: Franța văzută de pictori români - ALBUM[nefuncțională] - Editura Casei Școalelor, București, 1946 - în www.digibuc.ro, accesat 11 mai 2017
Galerie
modificare