Costache Caragiale

Costache Caragiale
Costache Caragiale, desen de Stăncescu
Date personale
Născut	29 martie 1815(1815-03-29) București, Valahia, Imperiul Otoman
Decedat	13 februarie 1877 (61 de ani) București, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești
Cetățenie	România
Ocupație	actor dramaturg
Semnătură

Costache Caragiale (n. 29 martie 1815 – d. 13 februarie 1877) a fost un actor român, dramaturg și profesor de artă dramatică.

A fost elevul lui Costache Aristia și și-a pus întreaga artă în slujba idealurilor progresiste, democratice ale revoluției din 1848.

Și-a făcut debutul la București în 1835, iar 3 ani mai târziu a organizat primul teatru dramatic în Iași (primul Teatru Național din România). În următorii 15 ani, Costache Caragiale a colaborat cu cele mai importante teatre naționale ale vremii din Botoșani, Craiova, Iași unde a promovat piesele de teatru ale celor mai talentați dramaturgi romani printre care Vasile Alecsandri și Costache Negruzzi.

În 1850 se întoarce în București și doi ani mai târziu devine cel dintâi director al Teatrului Mare (Național).

În 1887 fratele său mai mic, Iorgu Caragiale construiește propriul său teatru în București, iar nepotul său, Ion Luca Caragiale avea să devină cel mai mare dramaturg român.

Lucrări

• Scrieri a lui Costache Caragiale, 1840
• Epistolă către Grigore Alexandrescu, 1841
• Leonil sau Ce produce disprețul, 1841
• O repetiție moldovenească sau Noi și iar Noi, 1844, comedie
• O soaré la mahala sau Amestecul de dorinți, comedie
• Îngâmfata plăpumăreasă sau Cucoană sunt
• Doi coțcari sau Feriți-vă de răi ca de foc
• Învierea morților
• Urmarea coțcarilor
• Prologul pentru inaugurarea noului teatru din București, (1852), 1881
• Teatrul Național în Țara Românească, (1855), 1867

Traduceri, adaptări

• Furiosul, 1840

Bibliografie

• Dicționarul Enciclopedic Român, ed. Politică, București, 1962-1966

Legături externe

• Dicționarul Enciclopedic Român, ed. Politică, București, 1962-1966