Criza Sputnik

controversă din timpul Războiului Rece

Criza Sputnik a fost un punct de cotitură al Războiului rece care a început pe 4 octombrie 1957 când Uniunea Sovietică a lansat satelitul Sputnik 1. Statele Unite ale Americii credeau că sunt conducători în cursa pentru cucerirea spațiului cosmic și, prin aceasta, al cursei pentru dezvoltarea de rachete militare.

Satelitul sovietic, Sputnik-1

Lansarea surpriză a satelitului sovietic și primele două lansări eșuate americane au dovedit că adevărul era cu totul altul. După acest moment, a început cursa spațială, ceea ce a adus la Programul Apollo și la primul pas al unui om pe lună din 1969, care a făcut să se termine Criza Sputnik.

Racheta spațială cu care fusese lansat Sputnikul, de tip SL-1/A era derivată din versiunea inițială militară R7/8K71 (SS-6 Sapwood), care era prima rachetă balistică intercontinentală sovietică, putând transporta un focos termonuclear de 3-5 megatone la 12,000 km. Pentru prima dată, URSS dispunea de o armă care putea să poarte fără probleme un focos nuclear până pe teritoriul american. Odată ce a devenit vulnerabilă, superputerea vestică nu mai putea amenința URSS cu represalii masive nucleare în cazul unui război convențional, fără a risca să fie ea însăși lovită. Astfel, un deceniu mai târziu, la sfârșitul anilor 1960 s-a ajuns la echilibrul nuclear între superputeri, împreună cu doctrina de distrugere reciprocă asigurată (MAD), care, împreună cu doctrina flexible response la nivel tactic, a înlocuit fosta doctrină numită represalii masive.

Criza Sputnik a făcut să apară un întreg lanț de inițiative americane, de la mic la mare, multe dintre ele sprijinite de Departamentul Apărării al SUA.

Note modificare