Cronograful lui Mihail Moxa
Cronograful lui Mihail Moxa este cel mai vechi cronograf scris în limba română. A fost realizat în anul 1620 de călugărul Mihail de la mânăstirea Bistrița din Oltenia, la îndemnul superiorului său, episcopul Teofil de Râmnic[1]. Cronograful lui Moxa este o istorie a lumii de la începutul ei, după Biblie, până în anul 1489. A fost scris în românește, Moxa compilând după izvoare slavonești.[2]
Manuscrise
modificareManuscrisul din 1620 s-a păstrat la mânăstirea Bistrița până în 1845 când a fost achiziționat de profesorul rus Vasili Grigorovici. După moartea acestuia manuscrisul a intrat în patrimoniul Muzeului Rumianțov din Moscova, de unde a trecut în colecțiile Bibliotecii de Stat. În 1956 Biblioteca Academiei Române a obținut o copie pe microfilm[3].
În anul 1877, Grigore Tocilescu a copiat manuscrisul din muzeul Rumianțov, și i-a trimis copia lui Bogdan Petriceicu Hasdeu care l-a publicat în „Cuvente den bătrâni”, (vol. I, 1878).[4]
O copie a cronografului a fost descoperită în 1943 de C. S. Nicolăescu-Plopșor și astăzi este păstrată la Muzeul Olteniei din Craiova. Prin examen grafologic și comparație cu alte manuscrise s-a stabilit că manuscrisul a fost copiat prin anii 1714-1725 de preotul Stanciu de la mănăstirea Antim din București[5].
O a doua copie a fost identificată în 1971 de profesorul Klaus-Henning Schroeder de la Universitatea din Berlin. Copia a fost redactată în 1728. Ea se găsește astăzi în Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași[6].
Note
modificareBibliografie
modificare- Cronicile române, vol. I - Cronograful lui Mihail Moxa, transcris și adnotat cu o scurtă privire asupra istoriografiei românești și problemele editării cronicilor de N. Simache și Tr. Cristescu, Buzău, 1942, 200 pagini.
- Doru Mihăescu, Cronografele românești, Editura Academiei Române, București, 2006
 | Acest articol despre literatura română este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |