Daniel Funeriu
| Daniel Funeriu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (53 de ani)  Arad, România |
| Cetățenie |  România Franța |
| Ocupație | politician |
| Locul desfășurării activității | Strasbourg Bruxelles |
| Limbi vorbite | limba română |
| Ministru al educației | |
| În funcție – | |
| Guvern | Guvernul Emil Boc (2) |
| Precedat de | Ecaterina Andronescu |
| Succedat de | Cătălin Baba |
| Europarlamentar | |
| În funcție – [1] | |
| Circumscripția | România |
| Legislatură | Al șaselea Parlament European |
| Grup parlamentar | Grupul Partidului Popular European |
| Partid politic | PMP (–) PDL (–) PLD (până la ) |
| Alma mater | lycée international des Pontonniers[*] Universitatea „Louis Pasteur” din Strasbourg |
Modifică date / text  | |
Daniel Funeriu (nume complet Petru-Daniel Funeriu; n. , Arad, România) este un chimist și politician român, ministru al învățământului în guvernul Emil Boc II, din 2009 până în februarie 2012.
Viața
modificareDaniel Funeriu s-a născut pe 11 aprilie 1971 la Arad, părinții săi fiind profesori în Birchiș. Tatăl său este filologul Ionel Funeriu, iar mama sa Maria Funeriu, și ea profesoară de limba română. Bunicii materni ai lui Daniel P. Funeriu sunt originari din Podu Turcului, județul Bacău, iar bunicii paterni sunt țărani gospodari din Pâncota, județul Arad. Bunicul patern a luptat la Stalingrad, unde a fost rănit.
În 1976 își pierde mama și locuiește, până în 1978 cu bunicul său la Săvârșin, unde începe școala în proximitatea Castelului Regal din Săvârșin, fiind coleg de clasă cu Cristian Herbei, unul din eroii Revoluției din 1989, ucis la Otopeni. În clasa a II-a se mută în Timișoara la clasa specială de gimnastică a Școlii Generale nr. 18 unde, într-o clasă paralelă, învăța Igor Bergler.
În 1988, în clasa a XI-a, obține medalia de argint la balcaniada de chimie de la Sofia[2]. În vara lui 1988[2], profitând de o excursie în Franța, nu se mai întoarce în România comunistă și se stabilește la Strasbourg, unde este admis la Lycée International des Pontonniers. Fiind minor și fără părinți sau resurse, este sprijinit, la început, de sistemul de protecție socială. La câteva luni după ce ajunge în Franța, câștigă premiul II al Olimpiadei de Chimie a Franței. Grație premiului de la olimpiadă, la recomandarea profesorului Jean-Marie Lehn, proaspăt laureat Nobel (1987), primește o bursă de studii din partea unei bănci locale, care-i permite, împreună cu premiul financiar de la olimpiadă și diferitelor joburi temporare (barman, chelner, meditații și laborant), să-și continue studiile după bacalaureatul obținut în vara lui 1989. Urmează filiera de elită Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles a liceului Kléber din Strasbourg, iar în 1991 intră la European Higher Institute of Chemistry of Strasbourg și devine, în 1992, laborant în laboratorul profesorului Lehn, unde dezvoltă primul său proiect de cercetare. După diploma de inginer chimist obținută în 1994 și o scurtă perioadă la Merck and co (SUA), în 1995 încheie studiile ca șef de promoție. Obține „Diplôme d’Études Approfondies” în chimie organică și supramoleculară la Université de Strasbourg și începe doctoratul în laboratorul profesorului Lehn.[2] profesorul Jean Marie Lehn.
Între 1999 și 2006 a activat ca cercetător științific la The Scripps Research Institute, La Jolla, California și la AIST, Amagasaki, Japonia. În anul 2006 a obținut un grant de cercetare oferit de Uniunea Europeană (UE), de 2 milioane de euro (Marie Curie Excellence Grant, cel mai competitiv proiect UE, cea mai mare finanțare acordată de UE pentru un proiect individual[2]). Tot în 2006, a fondat o echipă de cercetare în cadrul Universității Tehnice München.[2]
După revenirea în țară nu și-a echivalat diplomele obținute în străinătate, iar unele grupuri mass-media au creat un scandal de presă sugerând că studiile din străinătate nu au valabilitate în România.[3][4]
Viața privată
modificareDaniel P. Funeriu este căsătorit cu Sandra Funeriu, cetățean francez, pe care a întâlnit-o la o serată în Strasbourg în 1994 și are doi copii.
Cariera politică
modificareÎn 2007 a candidat din partea PLD la alegerile europarlamentare pe poziția a patra, prima poziție neeligibilă, iar din 2008 a devenit europarlamentar. În 2009, după fuziunea PDL cu PLD, a candidat din nou, dar fiind plasat de partid pe poziția a 14-a, nu a mai obținut un nou mandat[2].
La data de 23 decembrie 2009, cu ocazia formării guvernului Boc, a fost numit ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului.[5]
Note
modificare- ^ Deputații în Parlamentul European
- ^ a b c d e f Daniel Funeriu, ministrul propus la Educatie: M-am implicat in toate fazele elaborarii legii educatiei, e datoria mea sa ma asigur ca spiritul acesteia e respectat, 23 octombrie 2009, hotnews.ro, accesat la 3 ianuarie 2010
- ^ Ministrul Funeriu are doar 11 clase recunoscute în România
- ^ Daniel Funeriu are doar 11 clase, conform legii învățământului din România
- ^ Decretul 1902 din 23 decembrie 2009 Arhivat în , la Wayback Machine., legestart.ro, accesat la 3 ianuarie 2010
Legături externe
modificare- Daniel Petru Funeriu[nefuncțională] (gov.ro/)
Articole biografice
- Un român deștept uluiește Europa, 25 ianuarie 2008, Petre Badica, Evenimentul zilei
- Funeriu: "Unde au scuipat Ponta și Antena 3 a pupat un laureat Nobel". Amintiri de când se îmbrăca de la second hand, 11 iulie 2012, Cristina Olivia Moldovan, Evenimentul zilei
Interviuri
- VIDEO Daniel Funeriu, la videochatul adevarul.ro: "Diplomele obținute la universitățile de top cred că trebuie să fie echivalate automat" Arhivat în , la Wayback Machine., 13 iulie 2010, Andreea Ofițeru, Iulia Roșu, Adevărul
- VIDEO Daniel Funeriu: Diplomele românești, bune în Europa abia peste o generație, 20 mai 2011, Carmen Constantin, Adevărul
- Funeriu nu demisionează pentru că „are soluții“, 11 aprilie 2011, Carmen Constantin, Adevărul