Daniel al Moscovei
| Daniel al Moscovei I | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1261 Vladimir, Cnezatul Vladimir-Suzdal |
| Decedat | 4 martie 1303 (42 de ani) Moscova, Marele Ducat al Moscovei |
| Părinți | Alexandr Nevski  |
| Frați și surori | Dmitry of Pereslavl[*] Vassili Aleksandrovitch[*] Andrey of Gorodets[*] |
| Căsătorit cu | Q12086698[*] () |
| Copii | Yury of Moscow[*] Ivan I of Moscow[*][1] Q4072550[*] Q4093751[*] |
| Cetățenie | Period of appanages[*] |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | Politician |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Cneaz |
| Familie nobiliară | Rurik |
| Mare Cneaz al Moscovei | |
| Predecesor | Iuri I |
| Succesor | Iuri I |
Modifică date / text  | |
Daniil Aleksandrovici (rusă Даниил Александрович; 1261 – 4 martie 1303) a fost fiul cel mic al lui Alexandr Nevski și strămoșul tuturor Marilor Cneji ai Moscovei.
BiografieModificare
Prințul Daniel al Moscovei a fost al patrulea și cel mai mic fiu al lui Alexandr Nevski, celebru în istoria statului rus și a Bisericii Ortodoxe Ruse, și a celei de-a doua soții, Prințesa Vassa. Daniel s-a născut în 1261 în Vladimir, capitala cnezatului Vladimir-Suzdal.[2] A fost numit după celebra sa rudă, Daniel al Galiciei.
Tatăl său a murit când el avea numai doi ani. Din patrimoniul tatălui său, el l-a primit pe cel mai puțin valoros, Moscova.[2] Atunci când el era copil, micul principat era guvernat de tiuns (deputați) numiți de unchiul său patern, Marele Cneaz Iaroslav al III-lea.
Daniel a luat parte la lupta fraților săi Dmitri de Pereslavl și Andrei de Gorodets pentru dreptul de a guverna Vladimir și respectiv Novgorod. După moartea lui Dmitri în 1294, Daniel a făcut o alianță cu Mihail de Tver și Ivan de Pereslavl împotriva lui Andrei de Gorodets al Novgorodului.
Participarea lui Daniel în lupta pentru Novgorod în 1296 a indicat creșterea influenței politice a Moscovei. Constantin, prinț Ryazan, a încercat să captureze teritoriile Moscovei, cu ajutorul unei forțe mongole. Prințul Daniel l-a învins în apropiere de Pereslavl. A fost prima victorie asupra tătarilor, deși nu a fost o victorie extraordinară ea s-a remarcat ca un prim impuls spre libertate.[3] În 1300, el l-a luat prizonier pe conducătorul principatului Ryazan. Pentru a-și asigura eliberarea, deținutul i-a cedat lui Daniel cetatea lui de la Kolomna. A fost o achiziție importantă, Daniel controlând acum toată lungimea râului Moscova. În 1302 aliatul și nepotul său care nu avea copii, Ivan de Pereslavl, i-a lăsat lui Ivan toate teritoriile sale, inclusiv Pereslavl-Zalessky.[3]
În timpul ocupației mongole și a războaielor pentru teritorii dintre prinții ruși, Daniel a creat pace la Moscova fără vărsare de sânge. Pe parcursul a 30 de ani de guvernare Daniel a participat la luptele numai o singură dată.[2] Conform legendei, Daniel a fost popular și respectat de supușii săi pentru blândețea lui, umilință și pace.
Daniel a fost creditat cu fondatorul primelor mănăstiri din Moscova, dedicate Bobotezei Domnului și a Sfântului Daniel. Pe malul drept al râului Moscova, la o distanță de 5 kilometri de Moscova el a fondat prima mănăstire cu biserică de lemn Sf Daniel-Stâlpnicul.[3]
Daniel a murit la vârsta de 42 de ani. Înainte de a muri a devenit călugăr și, potrivit testamentului său, a fost înmormântat în cimitirul mănăstirii Sf. Daniel. el a fost pimul tar rus tar in ghilimele ci mai mult cneaz
Căsătorie și copiiModificare
Soția lui a fost Maria. Ei au avut cel puțin șase copii:
- Iuri al Moscovei (1281 – 21 septembrie 1325)
- Aleksandr Daniilovici (n 1280 d. 1308)
- Boris Daniilovici, Prinț de Kostroma (d. 1320)
- Afanasi Daniilovici, Prinț de Novgorod (d. 1322)
- Fedora Daniilovna (d. 1299); căsătorită cu Iaroslav Romanovici, Prinț de Ryazan
- Ivan I al Moscovei (1288 – 31 martie 1340)