Dead of Night

Prezență online
Dead of Night
Rating
Titlu original	Dead of Night
Gen	film de groază^[1] film de flashback[*] film antologie
Regizor	Alberto Cavalcanti^[1] Charles Crichton[]^[1] Basil Dearden[] Robert Hamer[*]
Scenarist	John Baines[] T.E.B. Clarke[]
Producător	Michael Balcon
Studio	Ealing Studios[*]
Distribuitor	Eagle-Lion Films[*] Universal Studios
Director de imagine	Douglas Slocombe[*]
Montaj	Charles Hasse[*][[Charles Hasse (film editor)\|]]
Muzica	Georges Auric[*]
Distribuție	Michael Redgrave Mervyn Johns[] Frederick Valk[][[Frederick Valk (actor german)\|]] Roland Culver[] Sally Ann Howes[] Googie Withers[] Naunton Wayne[] Basil Radford[*]
Premiera	9 septembrie 1945 (Regatul Unit)^[2]
Durata	103 min.^[3]
Țara	Regatul Unit
Filmat în	Anglia^[4]
Locul acțiunii	Kent
Limba originală	limba engleză
Modifică date / text

Dead of Night este un film de groază de antologie britanic din 1945, realizat de studiourile Ealing. Segmentele individuale au fost regizate de Alberto Cavalcanti, Charles Crichton, Basil Dearden și Robert Hamer. Îl film joacă actorii Mervyn Johns, Googie Withers, Sally Ann Howes și Michael Redgrave. Filmul este cel mai bine amintit pentru finalul său, cu Redgrave și se referă la o păpușăventriloc răuvoitoare.

Dead of Night se deosebește de filmele britanice din anii 1940, perioadă în care au fost produse câteva filme horror (filmele de groază au fost interzise în Marea Britanie în timpul războiului). A avut o influență asupra filmelor britanice ulterioare. Ambele povestiri ale lui John Baines au fost reciclate în filmele ulterioare, iar episodul cu un manechin ventriloc posedat a fost adaptat în episodul pilot al serialului radio CBS de lungă durată Escape.

Cu toate că este creat în primul rând în genul horror, există elemente de comedie ca o amprentă a studioului.

Intrigă

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

O mașină merge pe un drum de țară și se oprește. Bărbatul care conduce mașina privește în sus și vede o cabană, iar fața lui devine nedumerită. Se duce la cabană, unde Elliot Foley (Roland Culver) îl întâmpină în alee. Șoferul este Walter Craig (Mervyn Johns), un arhitect pe care Foley l-a invitat în casa sa din Kent, pentru a se consulta cu acesta în privința unor renovări. După ce a intrat în camera de zi a cabanei, Craig îi dezvăluie lui Foley și celorlalți oaspeți ai săi că, deși nu i-a văzut niciodată, îi știe cumva pe toți dintr-un vis recurent.^[5]

Se pare că nu are cunoștințe anterioare despre oaspeții său, dar este capabil să prezică evenimente viitoare spontane din casă înainte ca acestea să se întâmple. Craig își amintește parțial cu o oarecare consternare că ceva îngrozitor se va întâmpla mai târziu și ajunge să fie tot mai perturbat.

Dr. Van Straaten (Frederick Valk), un psiholog cu accent german, încearcă să-l convingă pe Craig că temerile sale sunt nefondate. Ceilalți oaspeți încearcă să testeze perspectivele lui Craig și încearcă să-l ajute, în timp ce prezintă diverse povestiri despre evenimente neobișnuite sau supranaturale pe care le-au trăit sau le-au fost povestite.

Printre acestea se numără premoniția unui șofer care l-a scăpat dintr-un accident, o întâlnire fantomatică în timpul unei petreceri de Crăciun a copiilor, o oglindă străveche bântuită, o poveste despre doi jucători de golf obsedați, dintre care unul este bântuit de fantoma celuilalt și de povestea unui ventriloc dezechilibrat (Michael Redgrave) care crede cu adevarat ca păpușa lui este vie.

După ce poveștile sunt spuse, Craig ucide pe unul dintre invitați, apoi intră cumva în pielea unora dintre personajele poveștilor. Unul dintre aceste personaje încercă să-l stranguleze pe Craig, de pe pătuț, de peretele unei celule a închisorii.

În sfârșit, Craig se luptă cu hainele sale într-un dormitor luminat de soare, în timp ce se aude un telefon. Soția ii aduce telefonul, este un apel de la Elliot Foley, care îl invită la el acasă, pentru a se consulta cu privire la unele renovări. Soția lui Craig îi sugerează că un weekend la țară l-ar putea ajuta să scape de coșmarurile sale cumplite.

În cele din urmă, Craig merge pe un drum de țară până la cabana lui Foley din Kent.

Distribuție

Povestea principală

(Regizat de Basil Dearden)

Anthony Baird (creditat ca Antony Baird) ca Hugh Grainger
Roland Culver ca Eliot Foley
Renée Gadd ca doamna Craig
Sally Ann Howes ca Sally O'Hara
Mervyn Johns ca Walter Craig
Barbara Leake în rolul doamnei O'Hara
Mary Merrall ca doamna Foley
Frederick Valk ca Dr. van Straaten
Googie Withers ca Joan Cortland

Șoferul aspru

(Regizat de Basil Dearden; bazat pe „The Bus-Conductor” de E. F. Benson, publicat în The Pall Mall Magazine în 1906)

Anthony Baird ca Hugh Grainger
Judy Kelly ca Joyce Grainger
Miles Malleson ca șofer aspru
Robert Wyndham ca Dr. Albury

Petrecerea de Crăciun

(Regizat de Alberto Cavalcanti; poveste de Angus MacPhail )

Michael Allan ca Jimmy Watson
Sally Ann Howes ca Sally O'Hara
Barbara Leake ca doamna O'Hara

Oglinda bântuită

(Regizat de Robert Hamer; poveste de John Baines)

Ralph Michael ca Peter Cortland
Esmé Percy ca domnul Rutherford, comerciant de antichități
Googie Withers ca Joan Cortland

Povestea golfului

(Regizat de Charles Crichton ; bazat pe "Povestea duhului neexperimentat; The Story of the Inexperienced Ghost" de H G Wells )

Peggy Bryan ca Mary Lee
Basil Radford ca George Parratt
Naunton Wayne ca Larry Potter
Peter Jones ca Fred barmanul (nemenționat)

Păpușa ventrilocului

(Regizat de Alberto Cavalcanti, poveste de John Baines)

Allan Jeayes ca Maurice Olcott
Magda Kun ca Mitzi
Miles Malleson ca temnicer
Garry Marsh ca Harry Parker
Hartley Power ca Sylvester Kee
Michael Redgrave ca Maxwell Frere
Frederick Valk ca Dr. van Straaten
Elisabeth Welch ca Beulah

Lansare

Filmul a avut premiera la cinematograful Gaumont Haymarket din Londra, la 9 septembrie 1945.

Recepție

Box office

Conform Kinematograph Weekly, filmul s-a comportat bine la box office-ul britanic în 1945 ^[6] Cel mai mare câștigător la box office în 1945 în Marea Britanie a fost The Seventh Veil, care a fost urmat de filmele (în ordinea premierei), Madonna of the Seven Moons, Old Acquaintance, Frenchman's Creek, Mrs Parkington, Arsenic and Old Lace, Meet Me in St Louis, A Song to Remember, Since You Went Away, Here Come the Waves, Tonight and Every Night, Hollywood Canteen, They Were Sisters, The Princess and the Pirate, The Adventures of Susan, National Velvet, Mrs Skefflington, I Live in Grosvenor Square, Nob Hill, Perfect Strangers, Valley of Decision, Conflict și Duffy's Tavern. Cele britanice au fost They Were Sisters, I Live in Grosvenor Square, Perfect Strangers, Madonna of the Seven Moons, Waterloo Road, Blithe Spirit, The Way to the Stars, I'll Be Your Sweetheart, Dead of Night, Waltz Time și Henry V.^[7]

Recepție critică

Pe Rotten Tomatoes are un rating de 97% pe baza a 31 de recenzii, cu un scor de 8,07din 10. Consensul critic al site-ului este că: „având patru regizori desăvârșiți, Dead of Night este o antologie clasică de groază care rămâne extrem de influentă”.^[8]

Într-o recenzie contemporană, Monthly Film Bulletin a lăudat povestea ventrilocului, afirmând că este „probabil cea mai bună” și că a fost probabil „cea mai finisată lucrare de mulți ani” a lui Cavalcanti. Recenzia i-a lăudat pe Basil Radford și Naunton Wayne pentru că au jucat „roluri de personaje comice și excelente” și a ajuns la concluzia că regia artistică (Michael Relph), iluminatul (Stan Pavey și Douglas Slocombe) și montajul (Charles Hassey) se combină pentru a face cel mai omogen film produs vreodată de un studio din Anglia". Criticul de film Leonard Maltin a dat filmului 4 stele dintr-un total de 4.^[9]

Moștenire

Povestea circulară din Dead of Night a inspirat teoria stării staționare, un model cosmologic propus la sfârșitul anilor 1940 (din 1948) de Fred Hoyle, Thomas Gold și Hermann Bondi, care presupune că Universul este etern și neschimbat.^[10]

Mario Livio în Brilliant Blunders citează impactul unei vizionări a filmului Dead of Night asupra astrofizicienilor Fred Hoyle, Herman Bondi și Thomas Gold. "Gold a întrebat brusc," Ce se întâmplă dacă universul este așa?" ceea ce înseamnă că universul ar putea să se auto-repete veșnic, fără să aibă început sau sfârșit. În imposibilitatea de a respinge această conjectură, au început să se gândească serios la un univers neschimbat, un univers în stare de echilibru.

La începutul anilor 2010, Time Out a realizat un sondaj cu mai mulți autori, regizori, actori și critici care au lucrat în cadrul genului horror pentru a vota filmele lor de top.^[11] Dead of Night s-a plasat pe locul 35 în lista acestora cu 100 de filme.^[12] Regizorul Martin Scorsese a plasat Dead of Night pe lista sa cu cele mai înfricoșătoare filme horror din toate timpurile.^[13]

Scriitorul și regizorul Christopher Smith s-a inspirat din narațiunea circulară (recurentă) din Dead of Night când a realizat filmul său Triunghiul din 2009.^[14]

O poză a lui Redgrave din film apare pe coperta albumului Merrie Land, un album al celor de la The Good, the Bad & the Queen.^[15]

Tema unui coșmar recurent a fost folosită ulterior în alte lucrări și în mass-media:

„Joc de umbre”, un episod din 1961 al Zonei crepusculară
„Miracolul secret”, o povestire de Jorge Luis Borges care conține și un coșmar recurent în interiorul unei povești principale

Tema ventrilocului nebun a fost folosită anterior și ulterior și în alte lucrări și în mass-media:

Marele Gabbo, un film din 1929 cu Erich von Stroheim
Knock on Wood (1954), o comedie muzicală a lui Danny Kaye
"Ochiul de sticlă", un episod din 1957 al serialului de televiziune Alfred Hitchcock prezintă..., cu Jessica Tandy
"The Dummy", un episod din 1962 din serialul de televiziune Zona crepusculară, cu Cliff Robertson
"Caesar and Me", un episod din 1964 din Zona crepusculară, cu Jackie Cooper
Devil Doll, un film din 1964 cu Bryant Haliday
Magic, un film din 1978 cu Anthony Hopkins
Nu s-ar putea întâmpla aici, un film din 1988 al celor de la Pet Shop Boys
The Ventriloquist and Scarface, un personaj fictiv care este un oponent al lui Batman, a apărut în 1988
„The Puppet Show”, un episod din 1997 al seriei Buffy, spaima vampirilor
Dead of Night, expoziție de artă din 2003 realizată de Beagles & Ramsay
Dead Silence (Liniște mortală), un film din 2007 cu Judith Roberts și Donnie Wahlberg
The Beaver (Castorul), un film din 2011 cu Mel Gibson .

Tema premoniției accidentului fatal a fost folosită și în alte lucrări și în mass-media:

„The Bus-Conductor”, o scurtă povestire a lui E. F. Benson publicată în The Pall Mall Magazine în 1906, care a stat la baza segmentului din Dead of Night.
Famous Ghost Stories, o antologie din 1944 de Bennett Cerf care redă povestea scurtă a lui Benson, dar schimbă personajul principal în femeie și transferă acțiunea în New York
„Douăzeci și doi”, un episod din 1961 din Zona crepusculară inspirat din povestea lui B. Cerf

Tema unei oglinzi care face o vrajă ucigașă a fost folosită și în alte lucrări și în mass-media:

„Oglinda”, un episod din 1961 din Zona crepusculară

Referințe

Note

^ ^a ^b ^c http://www.imdb.com/title/tt0037635/, accesat în 22 mai 2016 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ „Dead of Night”, Dead of Night (1945): Release Info (în engleză), Internet Movie Database, accesat în 10 decembrie 2021
^ „Dead of Night”, Dead of Night (1945): Technical Specifications (în engleză), Internet Movie Database, accesat în 10 decembrie 2021
^ „Dead of Night”, Dead of Night (1945): Filming & Production (în engleză), Internet Movie Database, accesat în 10 decembrie 2021
^ Care revine spre punctul de plecare. [dexonline.ro]
^ Robert Murphy, Realism and Tinsel: Cinema and Society in Britain 1939-48 2003 p 208
^ Lant, Antonia (1991). Blackout : reinventing women for wartime British cinema. Princeton University Press. p. 232.
^ „Dead of Night (1945)”. Rotten Tomatoes. Fandango Media. Accesat în 30 aprilie 2020.
^ Leonard Maltin (29 septembrie 2015). Turner Classic Movies Presents Leonard Maltin's Classic Movie Guide: From the Silent Era Through 1965: Third Edition. Penguin Publishing Group. ISBN 978-0-698-19729-9.
^ Jane Gregory, Fred Hoyle's Universe, Oxford University Press, 2005. ISBN: 0-19-850791-7, pp.36–7
^ „The 100 best horror films”. Time Out. Accesat în 13 aprilie 2014.
^ NF. „The 100 best horror films: the list”. Time Out. Accesat în 13 aprilie 2014.
^ Scorsese, Martin (28 octombrie 2009). „11 Scariest Horror Movies of All Time”. The Daily Beast. Accesat în 15 noiembrie 2009.
^ „Director Chris Smith on Triangle”. Accesat în 14 noiembrie 2012.
^ „The Good, the Bad & the Queen: Merrie Land review – Damon Albarn's scattergun sketch of Britain”. The Guardian. 16 noiembrie 2018.

Bibliografie

Jerry Vermilye The Great British Films, 1978, Citadel Press, pp. 85–87, ISBN: 0-8065-0661-X
Jez Conolly și David Owain Bates „Devil's Advocates: Dead of Nigh”, 2015, Auteur, ISBN: 978-0993238437

Legături externe

Dead of Night la Internet Movie Database
Dead of Night la Screenonline (website-ul Institutului Britanic de Film)
Dead of Night la AllRovi
Revizuirea filmului la Variety
Dead of Night la TCM Movie Database
Dead of Night la Rotten Tomatoes

Vezi și

[1f1c8375b5d5da3658932821ae6a0ccc-1] ttp://www.imdb.com/title/tt0037635/, accesat în 22 mai 2016 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[437079d8df65c77d205499ee1668b581-2] „Dead of Night”, Dead of Night (1945): Release Info (în engleză), Internet Movie Database, accesat în 10 decembrie 2021

[78a688f97d42dea5fb2796f00e5d522d-3] „Dead of Night”, Dead of Night (1945): Technical Specifications (în engleză), Internet Movie Database, accesat în 10 decembrie 2021

[f224354c9d9df4803de8b060e6aee309-4] „Dead of Night”, Dead of Night (1945): Filming & Production (în engleză), Internet Movie Database, accesat în 10 decembrie 2021

[5] Care revine spre punctul de plecare. [dexonline.ro]

[6] Robert Murphy, Realism and Tinsel: Cinema and Society in Britain 1939-48 2003 p 208

[7] Lant, Antonia (1991). Blackout : reinventing women for wartime British cinema. Princeton University Press. p. 232.

[rttomatoesrating-8] „Dead of Night (1945)”. Rotten Tomatoes. Fandango Media. Accesat în 30 aprilie 2020.

[Maltin2015-9] Leonard Maltin (29 septembrie 2015). Turner Classic Movies Presents Leonard Maltin's Classic Movie Guide: From the Silent Era Through 1965: Third Edition. Penguin Publishing Group. ISBN 978-0-698-19729-9.

[10] Jane Gregory, Fred Hoyle's Universe, Oxford University Press, 2005. ISBN: 0-19-850791-7, pp.36–7

[11] „The 100 best horror films”. Time Out. Accesat în 13 aprilie 2014.

[12] NF. „The 100 best horror films: the list”. Time Out. Accesat în 13 aprilie 2014.

[13] Scorsese, Martin (28 octombrie 2009). „11 Scariest Horror Movies of All Time”. The Daily Beast. Accesat în 15 noiembrie 2009.

[14] „Director Chris Smith on Triangle”. Accesat în 14 noiembrie 2012.

[15] „The Good, the Bad & the Queen: Merrie Land review – Damon Albarn's scattergun sketch of Britain”. The Guardian. 16 noiembrie 2018.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]