Dimetilmercur

compus chimic
Dimetilmercur
Nume IUPACDimetilmercur[1]
Identificare
PubChem CID11645
Informații generale
Formulă chimicăHgC2H6
Aspectlichid incolor
Masă molară230,66 g/mol
Proprietăți
Densitate2,961 g/mL
Punct de topire−43 °C
Punct de fierbere93 - 94 °C
Mirosdulceag
Pericol
T+ : Foarte toxicN : Periculos pentru mediu
Foarte toxic, Periculos pentru mediu,
Fraze RR26/27/28, R33, R50/53
Fraze S(S1/2), S13, S28, S36, S45
SGH06 : ToxicSGH08 : Sensibilizant, mutagen, cancerigen, reprotoxicSGH09 : Periculos pentru mediul acvatic
Pericol
H300, H310, H330, H373, H410, P260, P264, P273, P280, P284, P301, P310,
NFPA 704

4
4
1
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Dimetilmercurul este un organomercuric cu formula CH3-Hg-H3C. Compusul este unul dintre cele mai puternice neurotoxine. Este un lichid incolor, cu un posibil miros dulceag (nu se poate formula o descriere exactă, deoarece inhalarea vaporilor săi ar fi periculos).[2]

Obținere

modificare

Dimetilmercurul a fost unul dintre primii compuși organometalici observați. Se poate obține prin tratarea amalgamului de sodiu cu halogenuri de metil:

Hg + 2 Na + 2 CH3I → Hg(CH3)2 + 2 NaI

Poate fi obținut și prin reacția de alchilare a clorurii de mercur cu metil-litiu:

HgCl2 + 2 LiCH3 → Hg(CH3)2 + 2 LiCl

Molecula adoptă o structură liniară, având legăturile Hg-C cu o lungime de 2,083 Å.[3]

Proprietăți chimice

modificare

Una dintre proprietățile sale interesante este stabilitatea față de apă, spre deosebire de compușii organometalici de zinc și de cadmiu care hidrolizează foarte ușor. Diferența provine de la afinitatea scăzută a mercurului divalent față de liganzii de oxigen. Dimetilmercurul reacționează cu clorura mercurică, obținându-se un compus mixt:

(CH3)2Hg + HgCl2 → 2 CH3HgCl

În timp ce dimetilmercurul este un lichid volatil, CH3HgCl este un solid cristalin.

Vezi și

modificare

Referințe

modificare
  1. ^ „dimethyl mercury - Compound Summary”. PubChem Compound. USA: National Center for Biotechnology Information. . Identification and Related Records. Accesat în . 
  2. ^ Agency for Toxic Substances and Disease Registry (martie 1999). „Toxological profile for mercury”. United States Department of Health and Human Services, Public Health Service. Accesat în . 
  3. ^ Holleman, A. F.; Wiberg, E. (). Inorganic Chemistry. San Diego: Academic Press. ISBN 0-12-352651-5.