Discuție:Arthur Văitoianu

Copy-vio - Text scos

Textul de mai jos a fost scos din articol fiind preluat direct, cu greșeli, din Enciclopedia României, text care, la rândul său, e preluat destul de direct și cu erori din lucrarea: Stelian Neagoe, Oameni politici români, Editura Machiavelli, București, 2007, pp 715-717 --Macreanu Iulian (discuție) 14 iunie 2015 08:31 (EEST)

Arthur Văitoianu era fiul unui german, Weithoffer Văitoianu, care funcționase ca șef de stație telegrafică sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.

În 1884 termină Școala Militară de la Adjud, iar doi ani mai târziu, în 1886, absolvă Școala de Artilerie și Geniu din București. Arthur Văitoianu a avansat rapid în ierarhia militară, în 1915 ajungând la gradul de general de brigadă.

6 decembrie 1917 - 14 iunie 1918 Văitoianu este înaintat la gradul de general de brigadă și va comanda Armata a II-a Transilvania. După reintrarea României în război de partea Antantei, regele Ferdinand I îl înaintează la gradul de general de armată, iar Guvernul Brătianu îl trimite consilier în Basarabia.

În perioadele 21 aprilie - 30 iunie 1920 și 1 octombrie 1920 - 24 martie 1921, generalul de corp de armată Artur Văitoianu a condus Comandamentul Trupelor de Vest, cantonate la Cluj.

Din 1925 Văitoianu devine senator de drept în Parlamentul României.

În 1930, Văitoianu s-a situat în tabăra georgistă din PNL, fiind favorabil revenirii lui Carol al II-lea pe Tronul României.

Din 1938 va fi numit consilier regal.

Activitatea politică

1919 - 1925 Deputat.

1925 - 1938 Senator de drept.

1938 - 1940 Consilier regal.

24 octombrie 1918 - 29 noiembrie 1918; 27 septembrie 1919 - 29 noiembrie 1919; 19 ianuarie 1922 - 30 octombrie 1923 Ministru de Interne.

24 octombrie 1918 - 28 octombrie 1918 Ministrul Justiție (ad-interim).

29 noiembrie 1918 - 12 septembrie 1919 Ministru de Război.

27 septembrie 1919 - 29 noiembrie 1919 Președintele Consiliul de Miniștri.

27 septembrie 1919 - 15 octombrie 1919 Ministru de Externe (ad-interim).

30 octombrie 1923 - 27 martie 1926 Ministrul Comunicațiilor.

10 februarie 1938 - 30 martie 1938 Ministru de stat.

Bătrânețea sub comunism

Deși avea o vârstă foarte înaintată, în 1947 este arestat și întemnițat la Sighet. A fost eliberat cu un an înaintea morții. Generalul Arthur Văitoianu s-a stins din viață în București, pe 17 iunie 1956, la vârsta de 92 de ani. Trupul său neînsuflețit a fost depus în cripta din mausoleul de Mărăști, alături de cel al mareșalului Alexandru Averescu.

Generalul Arthur Văitoianu a fost cel care a inițiat și a strâns fonduri pentru construirea celor patru mausolee - Mărășești, Mărăști, Soveja și Oituz, în memoria soldaților care au murit pe câmpul de luptă Mărăști-Mărășești-Oituz, în timpul primului război mondial. Văitoianu a cerut și el să fie înmormântat la Mausoleul de la Mărăști.

Autoritățile susțin că din cripta Mausoleului Mărăști au fost furate osemintele Mareșalului Alexandru Averescu și ale generalului Arthur Văitoianu. Se crede că au fost sustrase pentru bastonul de mareșal, săbiile și decorațiile cu care se presupune ca au fost înmormantați.

De altfel, în perioada comunistă, osemintele ostașilor căzuți în cele două războaie mondiale au fost luate din criptele mausoleelor și duse în locuri necunoscute. Istoricii susțin că a fost o decizie politică dată la sfârșitul anului 1970 de către Nicolae Ceaușescu.