Discuție:Bătălia de la Râmnic (1789)

Nu stiu cine a scris ca Suvorov a murit la Moscova...TOTAL FALS ! A murit dupa batalia de la Ramnicu Sarat,inecat in budanele cu vin de la Cotesti...a fost inmormantat in M-rea Adormirea Maicii Domnului din Ramnicu Sarat(exista si piatra de mormant)iar mai tarziu au fost luate osemintele si stramutate in Pecerskaia Lavra....asta e adevarul! ← Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de Pr.Cezar Barbu (discuție • contribuții).

Marturii Austriece

Ar fi frumos daca cineva ar face o traducere decenta la textul urmator refeninta Östreichische militärische Zeitschrift: Band 4 December 31, 1834 Gedruckt bei Unton Strauss.: Die denkwürdige Schlacht von Martin eſtie am Rimnik wurde am 22. September 1789 geſchlagen. Oberlieutenant Baron Kienmayer focht ſelbe in der Brigade des Gen. Karaczay mit, welche aus 1 Bataillon Kaiſer, 1 Bataillon Kaunitz, 4 Eskadrons le venehr Chevaulegers, 2 Szekler-, 2 Barco-Huſaren be ſtand. – 1oo, ooo Türken erlitten an dieſem Tage durch 24.ooo Öſtreicher und Ruſſen eine vollſtändige Niederlage, und ließen 5,ooo Todte und Verwundete, 1oo Fahnen, 77 Geſchütze auf dem Kampfplatze zurück. Es war Mittag vorüber, als die Schlacht für Augenblicke ruhte. Man hatte die vereinigte Haupt macht des Feindes, in tiefen Haufen eng zuſammen gedrängt, im Geſichte. Vierzigtauſend Janitſcharen un ter Aga, einem Paſcha von drei Roßſchweifen, lagen längs dem mit unvollendeten Schanzen umzogenen Sau me des Waldes Kringu Meilor. Der Raum, den ſie beſetzten, war ſo kurz und enge, daß ſie nicht nur innerhalb der Verſchanzungen, ſondern auch vor dem Graben derſelben ſich preßten. Zahlreiche Reiterſchwär me dehnten ſich auf beiden Flügeln, auf dem linken bis Bokſa, auf dem rechten bis zu einem weit ſichtbaren großen Baume aus, der, links von der Hauptſtraße nach Martineſtie, am Scheidepunkte mehrerer Wege ſtand. Achtundzwanzig Feuerſchlünde, in den Verſchanzungen der Türken eingeführt, ſollten die Annäherung der Ver bündeten erſchweren. – Der öſtreichiſche Kommandi rende ließ Suwarow von der Art verſtändigen, wie er den Angriff gegen den Wald zu führen gedenke, und ertheilte inzwiſchen die erforderlichen Weiſungen bei dem galliziſchen Korps. Suwarow ſchritt eiligſt zur Aus führung. Vier Vierecke Infanterie und ſeine Reiterei beorderte er zum Marſche. Die ruſſiſche Diviſion warf ſich gegen Bokſa, griff die feindlichen Spahis an, und drückte ſie gegen den Wald und gegen Martineſtie zu rück. –- Mit klingendem Spiele ſetzte ſich auch das gal liziſche Armeekorps in Bewegung. Es zog ſich rechts, und bildete endlich, mit der ruſſiſchen Diviſion vollkom men vereinigt, in der Entfernung von 1,2oo Schrit ten einen Kreisbogen um die Verſchanzungen von Krin gu Meilor. Sechszehn Vierecke ſtanden in der erſten, 42 Schwadronen in zweiter Linie; die Letzteren deck ten die Zwiſchenräume des erſten Treffens. Mehr als hundert Stücke feuerten nun mit Hef tigkeit gegen die an den Verſchanzungen gedrängten Türken, und bereiteten den Angriff. Ein allgemeines Ju belgeſchrei der Truppen miſchte ſich in den Donner; wirkungslos antwortete das ſchlecht bediente feindliche Geſchütz. Mit einem Male bricht die geſammte Reite rei durch die Zwiſchenräume der Vierecke hervor, und dringt in die feindlichen Scharen vor der Verſchanzung. Sie ſollte, ſo war es beſtimmt, dem raſch nachfolgen den Fußvolke den Sturm der Schanzen, durch Ver treibung der vor dem Graben aufgeſtellten Janitſcha ren-Haufen, erleichtern. Aber die kühnen Reiter ken nen kein Hinderniß. Oberſtlieutenant Baron Kien mayer iſt der Erſte, der über den Graben ſetzt, in die Janitſcharen einhaut, und ihnen mit eigener Hand die Artilleriefahne entreißt. Die geſammte Kavallerie folgt ſeinem heldenmüthigen Beiſpiele; ohne das Fuß volk abzuwarten, überſpringt ſie den Graben, und er öffnet im Innern der Verſchanzungen ein blutiges Ge fecht. Feſtgeklammert an ihre Geſchütze, in wüthender Vertheidigung, fallen die Janitſcharen unter den Sä beln der öſtreichiſchen Kavallerie. Die verbündete Infan terie war ſchnell bei der Hand, und vollendete das Ge metzel mit dem Bajonette. – Das Eindrucksvolle die ſes Schauſpiels hatte entſchieden. Der Großvezier gab das Zeichen zur Flucht. Ihm folgten mit paniſchem Schrecken ſeine Scharen über Martineſtie auf der Stra ße nach Ibrail. – Mit der ausführlichen Relazion die ſer Schlacht ſandte Prinz Koburg den Oberſtlieutenant Kienmayer nach Wien, an den Kaiſer. Er traf am 5. Oktober daſelbſt ein, wurde vom Monarchen höchſt gnädig empfangen, und mit einem koſtbaren Ringe, welcher die Namenschiffre des Kaiſers trug, beſchenkt. ← Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de CristianChirita (discuție • contribuții).

@CristianChirita: Întotdeauna semnați-vă mesajele. //  Gikü  vorbe  fapte  14 februarie 2020 10:22 (EET)

În ziua de 22 septembrie 1789 s-a purtat memorabila bătălie de la Mărtinești, pe Râmnic. Însuși locotenent-colonelul baron Kienmayer a luat parte la lupte în cadrul brigăzii generalului Karaczay care era constituită de 1 batalion imperial( Kaiser), 1 batalion sub comanda lui Kaunitz ( Franz Wenzel, Graf von Kaunitz-Rietberg), 4 escadroane de cavalerie ușoară sub comanda lui (Levenehr ?), 2 de husari secui și 2 de husari sub comanda lui Barco (Joseph Johann Nepomuk Freiherr von Barco). În ziua aceea, cei 100.000 de turci au suferit o înfrângere totală, lăsând în urmă pe câmpul de luptă 5.000 de morți și răniți, 100 de steaguri, 77 de tunuri. Trecuse de amiază când lupta s-a ostoit pentru câteva clipe. Forțele reunite ale inamicului fuseseră înghesuite și îngrămădite în față. Patruzeci de mii de ieniceri sub comanda lui Aga, pașă cu trei tuiuri zăceau de-a lungul tranșeelor neterminate de la liziera pădurii Crângu Mieilor. Suprafața pe care o ocupau era atât de scurtă și îngustă încât nu se înghesuiau numai în tranșee, ci și în fața acestora. Numeroase escadroane de cavalerie se înșirau pe ambele flancuri; pe cel stâng până la Bocșa, pe cel drept până la un copac mare vizibil în zare, care se afla pe partea stângă a drumului principal ce duce la Mărtinești, la o răscruce de mai multe drumuri. Douăzeci și opt de guri de foc, introduse de turci în locașuri de tragere, ar fi trebuit să îngreuneze apropierea aliaților. Comandantul austriecilor l-a informat pe Suvorov asupra planului său de a executa atacul asupra pădurii și a transmis, între timp, ordinele necesare corpului galițian. Suvorov a trecut de îndată să îndeplinească misiunea. A trimis în luptă patru subunități de infanterie cu cavaleria aferentă. Divizia rusă a pornit pe direcția Bocșa, i-a atacat pe spahii inamici și i-a împins înapoi, spre pădurea Mărtinești. Corpul de armată galițian s-a pus și el în mișcare, a manevrat spre dreapta și în final, a făcut joncțiunea cu divizia rusească, la distanța de circa 1.200 de pași, formând un arc de cerc în jurul tranșeelor de la Crângu Mieilor. În prima linie se aflau 16 subunități de infanterie, în linia a doua 42 de escadroane de cavalerie. Acestea urmau să închidă breșele formate la primul asalt. Peste 100 de piese de artilerie au tras cu îndârjire asupra turcilor înghesuiți în tranșee, pregătind astfel atacul. Un răcnet general de jubilație al trupelor s-a împletit cu bubuiturile artileriei. Tunurile inamice, cu servanți slab instruiți, au răspuns fără efect. La un semn, cavaleria a atacat trecând printre subunitățile de infanterie, izbind ostașii inamici aflați în fața tranșeelor. Se stabilise ca prin izgonirea ienicerilor masați în fața tranșeelor, să le ușureze misiunea subunităților proprii de infanterie. Temerarii cavaleriști nu au ținut cont de nicio opreliște. Locotenent-colonelul baron Kienmayer a fost primul care a trecut peste tranșee, lovind în ieniceri, și a smuls el însuși steagul de luptă al artileriștilor. Întreaga cavalerie a urmat exemplul său vitejesc; fără a mai aștepta sosirea din urmă a infanteriștilor, au sărit peste tranșee și au început o luptă sângeroasă în tranșee. Ținându-se strâns de tunurile lor, apărându-se furibund, ienicerii cădeau secerați sub săbiile cavaleriei austriece. Infanteria aliată i-a ajuns curând din urmă și a terminat măcelul cu baionetele. Acest spectacol impresionant a fost decisiv. Marele vizir a dat semnalul de retragere și a fugit. Ostașii săi l-au urmat, speriați și panicați luând-o prin Mărtinești, pe drum spre Brăila (Ibrail).

Prințul Koburg l-a trimis pe locotenent-colonelul Kienmayer la Viena să ducă împăratului această relatare. La 5 octombrie a fost primit cu onoruri de împărat, care i-a dăruit un inel pe care era gravat blazonul imperial. --Miehs (discuție) 16 februarie 2020 15:09 (EET)

Arnauti Moldoveni

http://pbc.up.krakow.pl/Content/6888/Czerniowice%201902_03%20Spr.%2026.pdf O intrebare ar fi daca in accpetiunea timpului Arnauti erau modoveni. Suna ciudat, dar chiar erau asa de multi albanezi in bucovina in 1809 de exemplu? http://pbc.up.krakow.pl/Content/6888/Czerniowice%201902_03%20Spr.%2026.pdf ← Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de CristianChirita (discuție • contribuții).