Discuție:Bătălia de la Waterloo

	Bătălia de la Waterloo este un articol de calitate; acesta, sau o versiune anterioară a acestuia, a fost identificat ca fiind unul dintre cele mai bune articole produse de către comunitatea Wikipediei. Articolul este încă deschis îmbunătățirilor; așadar, dacă considerați că îl puteți îmbunătăți, puteți să o faceți.
25 august 2008 Propunere articol de calitate Promovat

	Articolul Bătălia de la Waterloo este un subiect de care se ocupă Proiectul Proiect Perioada napoleoniană, o inițiativă de a construi un compendiu cuprinzător și detaliat de informații despre evenimentele care au avut loc în această perioadă Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici.
AC	Acest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa AC pe scala de calitate.
Top	Acest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa top pe scala de importanță.

Regatul Unit

Pe timpul ala nu era numita Marea Britanie? --Anittas 24 mai 2008 22:49 (EEST)

De la 1707, Union Acts, adică uniunea cu Scoția, se numea United Kingdom of Great Britain.--Alexandru Demian 26 mai 2008 18:26 (EEST)

Imagini

Am impresia că sunt mult prea multe imagini în articol. În acest caz se poate insera la sfârșitul articolului formatul {{commonscat|Battle of Waterloo|Bătălia de la Waterloo}} (apare în dreapta paginii) care trimite la Commnons, unde toate aceste imagini există. De altfel, acesta este rolul lui Commons. Pe lângă asta, ar fi interesant să avem o hartă a bătăliei tradusă în limba română, care de asemenea se află la Commons. Spor, Sebi ^talk 29 mai 2008 19:50 (EEST)

Încă ceva: am observat că la secțiunea Note apar aceleași referințe de mai multe ori. Să evitați repetarea acestora, se poate folosi sintagma <ref name=XXX>.........................</ref>, unde în locul XXX puneți numele referinței, iar în locul punctelor conținutul acesteia (această operațiune o executați doar o singură dată), după care unde este nevoie de referința cu numele XXX scrieți doar <ref name=XXX/>, și astfel eliminați repetarea referințelor. Dacă mai observ ceva o să scriu tot aici. Sebi ^talk 29 mai 2008 20:10 (EEST)

Ok, mulțumesc pentru sugestii.--Alexandru Demian 29 mai 2008 21:17 (EEST)

Am mutat comentariile adăugate de Utilizator:193.29.77.101, aici pentru a fi accesibile tuturor celor care sunt interesați de discuția de acordare a AC. Vă rog să adăugați comentarii ulterioare tot acolo. Mulțumesc.--Alex Demian (discuție) 19 august 2008 10:46 (EEST)

there we go:

Grouchy nu avea nici o sansa sa ajunga intre Napoleon si Blücher. pentru asta ar fi trebuit sa stie in 16 seara exact ce intentioneaza prusacii, ceea ce atunci nu stiau nici ei inca. iar armata franceza era prea obosita sa continue urmarirea. de fapt arriegarda prusaca a evacuat zona ligny de abia in 17 dimineata. in alta ordine de idei, Bülow in 17 seara era mai departe ca Thielemann de Waterloo. de fapt, Bülow era cel mai departe din toti 4. avand in vedere ca era "proaspat" s-a hotarat totusi ca el sa fie primul care s-o ia din loc cand s-a crapat de ziua in 18, ceea ce a si facut. de asemenea, Napoleon trebuia sa detaseze pe cineva sa urmareasca prusacii. numai ca Grouchy n-ar fi fost suficient de puternic (Bülow avea si el 33.000) iar Napoleon si-a supraestimat victoria. beleaua are ca origine starea execrabila a cavaleriei frantuzesti (o chestie obisnuita dupa 1812) care a descoperit numai pe cei 8000 de prusaci ce o taiasera de pe campul de lupta si se duceau tinta catre Liege, de unde s-a dedus ca intreaga armata prusaca e in stare de degringolada si se retrage in dezordine catre Rin. pe aceasta prezumtie s-a bazat rationamentul lui Napoleon de a-l detasa pe Grouchy plus aparenta inactivitate a lui Grouchy in 17.

oricum Napoleon nu avea de ales. aliatii deveneau mai puternici pe zi ce trece, iar daca Wellington se retragea ar fi fost obligat sa se bata cu el sub zidurile fortaretei Antwerpen. asta pe fondul ca prusacii mai aveau 2 corpuri veterane in prusia (din care unul de garda) iar rusii erau la 1 saptamana de mars de franta. 18 a fost "now or never" pentru Napoleon, cu sau fara Grouchy. din momentul in care Blücher n-a fost decesiv invins, campania se terminase deja pentru Napoleon.

Grouchy bineinteles nu stia exact unde sunt prusacii si nici n-avea de unde, ca-l lasase in pom cavaleria. una din depese, in care scrie ca prusacii se indeapta catre Louvain se baza pe afirmatiile unui localnic, fost soldat in armata franceza, care "observase trupele in trecere". avand in vedere ca drumul trecea prin Wavre, iar localnicul locuia intr-un sat la sud de Wavre, toata lumea a auzit ce a vrut sa auda. in 18 Napoleon il informeaza pe Grouchy ca a aflat de un al treilea corp care a trecut prin Wavre, dupa ce Grouchy raportase 2 cu cateva ore inainte. informatia venea de la un husar prusac capturat cu niste depese pentru Blücher. dar cu toate pe masa, Napoleon stia ca va trebui sa ia in considerare o aparitie a prusacilor pe campul de lupta. de aceea a si detasat cca 9000 de oameni pentru a se proteja din directia asteptata, 9000 care erau blocati de la inceputul bataliei. practic manevra prusaca de a intentiona sa apara la Waterloo, a substras 10.000 din efectivele la dispozitia lui Napoleon, usurandu-i viata lui Wellington. 193.29.77.101 (discuție) 2 septembrie 2008 13:01 (EEST)

În opinia mea, bazată pe sursele citate la bibliografie, Grouchy nu numai că ar fi putut, dar ar fi trebuit să se interpună. Practic asta i-a cerut Napoleon, atunci când l-a detașat. Dar Grouchy a pierdut, între 16 și 17, ore bune (cca. 10 ore), din cauză că nu s-a hotărât cine să pornească primul, a ezitat, nu s-a înțeles cu subordonații și pe urmă nu a aplicat un marș accelerat. Nici subordonații săi nu l-au ajutat prea mult (cel mai experimentat dintre aceștia, Vandamme, îl disprețuia și considera, probabil pe bună dreptate, că ar fi meritat bastonul de mareșal mai mult decât cavaleristul Grouchy, care nici nu comandase vreodată independent). Sintetizez: dacă Grouchy s-ar fi mobilizat de pe 17 dimineața, ar fi putut începe să urmărească îndeaproape armata prusacă (ale cărei ultime detașamente nu au plecat din Sombreffe și din Brye decăt pe 17 dimineața) și să îi împingă în direcția pe care o dorea, sau, să îi blocheze (Rețineți: Grocuhy putea să ia și bătaie de la prusaci, atâta timp cât îi întârzia cu o jumătate de zi, după care ar fi trebuit să se retragă). Armata de sub comanda sa, cert obosită, era condusă de generali excelenți (în primul rând Gérard și Pajol) și avea aproape 100 de tunuri. Ar fi trebuit să îi pună în marș foarte devreme pe 17, chiar dacă oamenii erau obosiți. Parțial de acord cu starea cavaleriei franceze, în principal cu priv la calitatea cailor (oricum francezii nu prea au avut niciodată cai excepționali, dar după Rusia, situația era absolut dezastruasă). Prusacii aveau și ei probleme similare cu caii, tot după 1812, dar era mai puțin grav. Englezii aveau cai excelenți dar cavaleria lor era cel mai prost condusă, dintre cele ale marilor puteri.

Napoleon și-a dat seama că va avea de a face și cu prusacii, abia pe 18 la amiază (sau spre ora 13), când i-a văzut prin ochean. Înainte de această oră, nici unul dintre marii generali prezenți de partea franceză nu au gândit că prusacii pot ajunge.

Despre campanie, sunt parțial de acord: șansa lui Napoleon a venit pe 16; după 16 putea spera doar într-o victorie (tactică, nu una semnificativă strategic) împotriva leopardului englez.

Cei 10,000 de oameni ai lui Lobau: ei au fost indisponibilizați de la ora 12, înainte de asta era ținuți în rezervă. Dar planul lui Napoleon (cel din dimineața zilei de 18) nu includea posibilitatea sosirii prusacilor, deci oamenii aceia nu erau lăsați în rezervă pentru a se ocupa de o eventuală sosire a prusacilor, ci pentru a sparge centrul englezilor. Oricum, acesta era cel mai slab corp și fusese slăbit și mai mult prin detașarea diviziei generalului Teste, care i-a fost dată lui Grouchy.

Ca să închei, acum sunt în vacanță și nu am cu mine decât 2 cărți, dar iată 2 citate concrete din ele, care susțin punctul meu de vedere: Esdaile, profesor universitar la Universitatea din Liverpool: "...curajul nu a fost suficient [pentru francezi], patru factori au împiedicat victoria tactică, care era singurul lucru pe care îl mai puteau realiza. În primul rând, ploile torențiale udaseră atât de mult câmpul de bătălie încât primele atacuri au trebuit să fie amânate până aproape de miezul zilei; în al doilea rând, rezistența oferită de armata lui Wellington a fost mult mai încrâncenată decât s-ar fi putut aștepta; în al treilea, au fost greșeli serioase în modul cum au fost conduse atacurile francezilor; în al patrulea, Grouchy [sic] nu a reușit nici să îl oprească pe Blucher să se alăture lui Wellington, nici să mărșăluiască pentru a-l ajuta pe Napoleon" (pag. 558). Absolut nici un cuvânt despre faptul că ar fi fost imposibil ca Grouchy să realizeze vreunul dintre cele 2 obiective posibile. Adaug un citat din Alain Pigeard (un istoric militar de prim rang, care scrie despre războaiele napoleoniene de vreo 30 de ani): "În această zi funestă, Grouchy, care mărșăluise în direcția Wavre, s-a lăsat păcălit (Fr: dupé) de prusaci - care nu i-au oferit decât corpul lui Thielmann, în timp ce grosul forțelor acestora pivota spre Waterloo. Poartă el responsabilitatea pentru această înfrângere [de la Waterloo], știind că divizionarii săi îi cereau să meargă spre tun?" (pag. 778) Eu personal, nu am văzut niciunde afirmația că Grouchy ar fi avut o misiune imposibilă de îndeplinit. În urmă cu 9 ani, nu reușise oare fantasticul Davout, cu 29,000 de francezi, cu o cavalerie și artilerie minusculă și fără cavalerie grea, să bată măr 60,000 de prusaci, chair sub ochii regelui lor, în timp ce Napoleon se ocupa de o altă armată prusacă la Jena? Recunosc că literatura despre Waterloo este atât de vastă încât nu pot avea pretenția că autorii citați de mine prezintă singurele puncte de vedere logice. Poate că dvs. ați citit alți autori, cu puncte de vedere foarte diferite. Eu cred că ar fi excelent pentru articol dacă ați adăuga informații noi despre cursul bătăliei. Ceea ce vă rog este să vă amintiți că sursele de încredere sunt imperative și orice afirmație adăugată în articol trebuie referențiată. Mă gândesc că ați putea adăuga, acolo unde doriți, fraze de genul: "O altă opinie (aici introduceți referința) este că...". Cam asta e tot, pentru moment, mulțumesc pentru comentarii!--Alex Demian (discuție) 2 septembrie 2008 18:32 (EEST)

prusacii din 1813+ nu mai erau prusacii din 1806. si nici francezii nu mai erau aceeiasi. in 1815 nici o sansa ca 30.000 de francezi sa bata cca 100.000 de prusaci (ca atatia erau dupa ce a aparut si Bülow). dovada ca Grouchy cu 33000 a fost tinut in loc 1 zi de Thielemann cu 18000.

in general io-l citez pe/din:

Digby George Smith, "1813: Leipzig: Napoleon and the Battle of the Nations"

Peter Hofschröer, "1815: The Waterloo Campaign - The German Victory"

Peter Hofschröer, "1815: Quatre Bras and Ligny"

Philip J. Haythornthwaite, "Napoleonic Cavalry: Weapons and Warfare"

btw. Hofschröer da o lista de pierderi ceva diferita de cea din infobox-ul articolului despre Ligny

din ce vazui pana amu, multi autori francezi il scot mielusel pe Napoleon si-i dau vina complet lui Grouchy, desi primul s-a facut vinovat de neglijente, printre altele in privinta scouting-ului.

despre cavalerie, francezii si pe cand aveau access din belsug la cai buni, dadeau dovada de o remarcabila nepasare fata de acestia. asta combinat cu pierderile din Rusia, plus echipament prost (sa nepotrivita etc) obosea caii mult prea devreme. de ex. la Liebertwolkwitz, Leipzig oct. 1813 un coup de grace a lui Murat cu 10.000 de calareti n-a mai functionat. nici prusacii, nici rusii, nici austriecii n-au avut probleme similare la o asemenea scala.

193.29.77.101 (discuție) 3 septembrie 2008 11:18 (EEST)

Da, este adevărat nu mai erau aceeași, în general. Armata Nordului era totuși de foarte bună calitate și era în ordine bună. Prusacii erau mai dispersați și pe vremea aia timingul era totul. Dacă prusacii s-ar fi comasat foarte rapid, Grouchy n-ar fi avut decât opțiunea să reziste câteva ore, până se concentrau puternic prusacii. Oricum, este clar pentru mine că Grouchy nu era omul pentru o asemenea sarcină; Masséna sau Davout, poate Suchet, erau singurii care ar fi putut duce la îndeplinire misiunea. Primul era bolnav și cam bătrân iar pe ultimii a decis să îi folosească în alte posturi.

Sursele dvs. sunt interesante, l-am citit și eu pe Smith și mi-a plăcut. Poate cu excepția momentelor nesărate de sarcasm britanic. Probabil știți că, pe vremea aia, în general, era destul de greu să se știe câți oameni au pierit într-o bătălie. Cu privire la Ligny, Pigeard îl citează pe Henri Houssaye (probabil îl știți), care este un istoric de sfârșit de secol XIX și pe care mai toată lumea îl citează cu privire la cifre și nu numai. Eu zic să scrieți într-o notă de subsol ce date dă sursa dvs. Și eu am preferat să dau cifrele mai multor autori la art. despre Waterloo.

Sunt de acord că Napoleon nu a fost defel mielușel în campania asta: el poartă responsabilitatea până la urmă. Se aștepta să îi dea lui Soult ordinele sumare pe care i le dădea lui Berthier și credea că Soult va ști să le interpreteze la fel de perfect ca prințul de Wagram. Nu era cazul: vezi marșul aiurea al lui Drouet între Ligny și QB sau nereușita de a menține un contact adecvat cu Grouchy începând cu 17. Napoleon este responsabil pentru că nu a realizat aceste lucruri, știind să selecteze oamenii mai bine, conform cu abilitățile lor reale și cu cunoștințele lor din momentul respectiv. Grouchy era un debutant în a conduce armate. La fel cum, Napoleon este responsabil de faptul că nu l-a atacat imediat pe Wellesley în dimineața zilei de 17, când acesta din urmă era încă la QB cu avangarda.

Da, francezii nu prea știau cum să întrețină calul de război, poate cu niște mici excepții (cavaleria de Gardă, carabinierii călare sau brigada infernală a lui Lasalle), de aia tactica cavaleriei lor era să se apropie la trap foarte mult și abia apoi să lanseze șarja, nu să șarjeze de departe ca celelalte națiuni, pentru că caii lor, mai slabi calitativ (și mai prost întreținuți), ar fi obosit pe parcurs. Dar, francezii aveau avantajul faptului că șarjau până la capăt (Fr: charge au bout; En: charge home), avantaj pe care l-a notat și arhiducele Carol. Reușeau în general să se regrupeze mai bine după șarje și să mențină rândurile mai apropiate, ceea ce însemna pierderi mai mici în urma contactului cu inamicul și capacitatea de a organiza mai multe șarje într-un timp dat. Toate acestea pentru că aveau avantajul unor comandanți în general superiori, chiar și la cavalerie (efect parțial al bazei de selecție mai mari, date de populație și mai ales de aplicarea meritocrației ca instrument unic de promovare; pe urmă mai erau și școlile militare superbe, din Paris și altele ). Pe parcursul războaielor napoleoniene, mai ales unitățile lor de elită erau întodeauna excelent conduse (vezi majeur en premier Lepic, Jamin pentru grenadierii călare sau Morland pentru vânători). De pildă, îmi amintesc mărturia unui comandant englez de cavalerie, la Waterloo, care descria cum Grenadierii călare, după ce luptaseră o jumătate de zi, s-au retras calm, la trap, ca la paradă de pe câmpul de bătălie, în mijlocul degringoladei și cu inamicul la o sută de metri distanță. Nimeni nu a îndrăznit să-i atace. Este adevărat că în 1815 căzuseră mai toți marii comandanți ai cavaleriei din linie: marii spadasini și tacticieni Lasalle la Wagram, Montbrun la Moskowa, cuirasierul Hautpoul la Eylau, vechiul soldat Walther de asemenea, ce să mai vorbim de Bessières, care îi luase locul lui Murat la comanda Rezervei de cavalerie din 1813. Mai rămăseseră, dintre marii comandanți doar Kellermann, Piré, Pajol, d'Espagne sau Exelmans. --Alex Demian (discuție) 3 septembrie 2008 14:12 (EEST)

Höfschröer are boala pe Wellington, d-aia are capitole dedicate despre cum n-a avut intentia sa-si tina promisiunea de a aparea cu 20.000 la Ligny sau cum l-a ruinat pe Siborne care indraznise sa faca o diorama a bataliei de la Waterloo cu 40.000 de prusaci prezenti. in rest, omul a facut munca de arhiva serioasa la care nu se prea poate comenta si e unul din autorii de referinta in ceea ce priveste partea prusaca a razboaielor napoleonice, din care nu se publicase mare lucru in engleza. Mai are o carte despre Leipzig, dar deocamdata e out of print si greu de gasit. tre' sa ma uit acasa la listele lui.

faptul ca d'Erlon se plimba intre Quatre Bras si Ligny e o alta chestie care se poate pune in carca lui Napoleon: lipsa unui "general staff" care sa clarifice ierarhia de comanda si sa aduca la cunostinta tuturor care-s obiectivele. Napoleon adesea-si lasea generalii in ceata, ceea ce a dus la un one-man show. daca nu ordona Napoleon, nu se facea. exemplu fiind in 17 oct. 1813 cand cineva cu initiativa vroia sa construiasca niste poduri aditionale pentru evacuarea planificata a armatei, dar superiorul lui direct a refuzat, invocand lipsa unui ordin din partea lui Napoleon.

io nu stiu ca ceilalti sa fi sarjat de departe, cel putin in cazul prusaciilor. acolo regulamentul pentru cavalerie prevedea inca de pe timpul lui Frederik II, ca apropierea se face la trap incepand de la distanta de 1000 de pasi si se trece la galop la 200 de pasi distanta de obiectiv.

distanta a fost marita mai tarziu ce-i drept, ca au fost nemultumiti de efect.

193.29.77.101 (discuție) 3 septembrie 2008 18:20 (EEST)

Trebuie spus că, pentru un gentleman, așa cum se autointitula Wellesley, el a fost cam lapidar atunci când a fost vorba să menționeze aportul prusac în raportul său de după bătălia de la Waterloo. A spus într-adevăr că aceștia au sosit și că i-au urmărit pe francezi, dar nici pomeneală să le acorde 50% din victorie, cum de fapt a fost cazul, În mitologie însă, bătălia a rămas încă un conflict între englezi și francezi și asta a și vrut Wellington. Câți oameni (care nu sunt pasionați ai perioadei) știu că de fapt au luptat mult mai mulți germani (inclusiv prusaci) la Waterloo decât englezi?

Da, cazul d'Erlon tot lui Napoleon i se imputează. El era obișnuit să lucreze într-un anumit mod și nu și-a dat seama că Soult nu va ști să explice clar ordinele sale și să se ocupe din proprie inițiativă de reîncadrarea Corpurilor de armată (Soult ar fi trebuit să îi scrie lui Ney că nu mai beneficiază de Corpul I, care a fost trecut temporar sub comanda personală a Împăratului. Dar Napoleon nu i-a cerut - se pare- în mod specific lui Soult să facă așa ceva, deci Soult nu a făcut-o. El oricum îl ura de moarte pe Ney - la un moment dat s-au scos chiar săbiile și s-a cerut satisfacție. Soult i-a scris direct lui d'Erlon iar aghiotantul nici nu l-a găsit pe d'Erlon în primă fază, pentru că generalul era plecat înaintea trupelor în recunoaștere. Oricum, ordinul lui Napoleon a fost interpretat greșit: d'Erlon nu trebuia să ajungă „sur les hauteurs” ci „à la hauteur” - adică în dreptul unei localități de pe flancul stâng. Așa că s-a poziționat aiurea, speriindu-l de moarte pe Vandamme, care a crezut că s-a trezit cu inamicul în flanc și ca atare a sistat atacul). Pe urmă, d'Erlon s-a retras, ca să se supună ordinului lui Ney. În fine, dacă totul ar fi mers bine la Ligny, am fi avut o victorie stil Jena sau Dresda, cu laminarea completă a prusacilor, care ar fi lăsat vreo 10,000 de prizonieri pe câmpul de bătălie. În fine, speculațiile astea sunt doar așa de dragul discuției. Sunt probleme similare cu cele pe care le semnalați, din 1813, doar că atunci exista Maiorul General Berthier, care nu permitea niște gafe de cartier general de proporția celor din 1815.

La francezi, regulamentul spunea așa: cavaleria se va apropia cât mai mult de inamic, cu escadroanele aliniate, apoi se va desfășura. Eșalonarea se va face pe escadroane, regimente sau brigăzi, pe 2 linii. Odată aliniați, se va declanșa trapul, iar după 150 de pași galopul, moment la care trompetele sună șarja și oamenii din prima linie scot și ridică săbiile, strigând "Înainte". Atunci când cavaleria ajunge printre spațiile de infanterie, vor șarja în coloană de atac. Odată aliniați, se va declanșa trapul, iar după 150 de pași galopul. Sunt 4 comenzi care precedă o șarjă de cavalerie:1. Garde à vous pour charger, 2. Sabre à la main 3. Au trot 4. Marche, pe urmă trap, pe urmă galop, după cum am scris mai sus. Până la urmă, foarte mult depindea de stilul fiecărui comandant. De ex.: regulamentul francez de cavaleriei prevede folosirea de companii en garde-flanc, adică pe flancuri, pentru a le apăra. În ciuda acestui fapt, nu se foloseau întotdeauna. Sau, era recomandat ca comandantul să rămână pe flanc, împreună cu trompetistul, ca să poată coordona. Cu toate acestea, Lasalle de pildă era mai mereu în frunte și cu toate astea, a fost mereu genial. Bessières, recunoscut pentru faptul că „avea ochi buni” (cum a zis Napoleon), era mai preocupat de tactică, dar nu ezita să se pună în fruntea trupelor, cum a făcut, de pildă la Marengo sau la Wagram (când a fost rănit grav, fapt ce aproape că a paralizat atât cavaleria de rezervă, cât și pe ce a gărzii). Nansouty își ținea tot timpul oamenii în spatele infanteriei, ca să nu sufere din cauza mitraliei, ceea ce însemna că acționa mai greu dar își păstra mai bine oamenii și moralul; la Austerlitz l-a bătut destul de rău pe Uvanov, care era un cavalerist de top. Kellermann era foarte bun în a comanda cavalerie mixtă și a își păcăli adversarul, obligându-l să se apropie prea mult de infanteria franceză, supportând tirul devastator, așa a făcut la Austerlitz, de pildă, la prima acțiune de cavalerie de flancul stâng francez; șarja sa de la Marengo a fost una dintre cele mai memorabile. Când era cazul, Lepic le cerea grenadierilor călare să stea „cu barba sus” sub focul mitraliei, pentru a aștepta momentul potrivit. Dintre comandanții francezi, Montbrun s-a remarcat ca fiind un tactician desăvârșit; putea să comande la fel de bine cavalerie grea și ușoară, o singură brigadă sau 5000 de oameni; mulți spun că ar fi devenit mareșal dacă ar fi supraviețuit campaniei din 1812. Ca să închei cu Murat, el era cel mai bun la a declanșa atacurile „à fond” dar nu prea știa să păstreze cavaleria, ci ataca încontinuu, de aia nu trebuia lăsat de capul lui.--Alex Demian (discuție) 3 septembrie 2008 20:51 (EEST)

nici Haythornthwaite nu-l considera "bun" pe Murat si scrie ca unii comandati isi ascundeau cavaleria sa nu poata fi rechizitionata de Murat. m-am uitat, si la austrieci regulamentul specifica apropierea cat mai mult la trap, viteza maxima sa fie atinsa cu vreo 80 pasi inainte de obiectiv. tot Haythornthwaite considera ca cea mai eficienta dispozitie regimentala e "echelon" unde escadroanele din urma pot alege tinte alternative in caz ca s-arata o problema cu rezultatul impactului primului escadron. dar cum toate astea-s dependente de teren, vreme, situatie tactica, e chiar greu de spus "de regula".

tocmai din cauza ca "la modul general" se sustin tot felul de chestii care se dovedesc generalizari grosiere (si io am invatat la scoala ca Waterloo a fost o afacere intre englezi si francezi pana au aparut prusacii, cand "englezi" au fost doar vreo 35% din armata lui Wellington) am devenit fan de literatura de specialitate post anii '90 unde, de cand cu internetul, autorii au posibilitati de access la surse si ajutor ca niciodata inainte.

193.29.77.101 (discuție) 4 septembrie 2008 11:39 (EEST)

Da, Nansouty era recunoscut pentru faptul că își "ascundea" cuirasierii și carabinierii călare...de Murat și nu numai... Apropo, dacă tot vă interesează tactica cavaleriei, eu zic să nu lăsăm totul la nivel de discuție pe o pagină de discuții. Ce-ar fi să scriem un articol: Tactica cavaleriei (războaiele napoleoniene)? Din constrângeri de timp, pot să mă angajez la așa ceva doar după jumătatea lunii. Ce spuneți? Dvs. folosiți autorii dvs, eu pe Pigeard și pe Smith "Great cavalry charges of the napoleonic wars" în principal dar și niște reviste de specialitate pe care le cumpăr, sper să cumpă și dicționarul de referință scris de Jean Tulard. Am putea să scriem un articol foarte bun.--Alex Demian (discuție) 4 septembrie 2008 18:07 (EEST)

facem. si io am treaba pana dupa 20, dar n-or intrat zilele-n sac. sa vad ce mai are si osprey pe tema asta. evtl. putem sa ne uitam si la Leipzig, daca dau de Hofschröer, ca parca n-as ramane numa' la Smith. 193.29.77.101 (discuție) 4 septembrie 2008 18:15 (EEST)

inca ceva, conform lui Hofschröer, Ziethen n-a atacat Plancenoit. el se afla la 7:30 langa La Haye. Cel care l-a intarit pe Bülow a fost Pirch. tot eu sunt, dar cu IP-ul de acasa 84.168.217.181 (discuție) 5 septembrie 2008 00:51 (EEST)

Rezolvat--Alex Demian (discuție) 5 septembrie 2008 21:39 (EEST)

Modificări recente

Recent, am făcut câteva modificări importante ale articolului: am rezumat primele două secțiuni (introductive) și am eliminat secțiunea despre manevrele lui Grouchy. Secțiunile modificate se găsesc acum la articolul despre Cele o sută de zile. Modificările au scopul de a înlesni citirea articolului, care altfel părea cam stufos. --Alex Demian (discuție) 19 februarie 2009 02:17 (EET)