Articolul Carbon este un subiect de care se ocupă Proiectul Chimie, o inițiativă de a construi un compendiu cuprinzător și detaliat de informații despre chimie Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici.
ABAcest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa AB pe scala de calitate.
TopAcest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa top pe scala de importanță.

Articolul Carbon este un subiect de care se ocupă Proiectul Elementele, o inițiativă de a construi un compendiu cuprinzător și detaliat de informații despre elementele chimice Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici.
ABAcest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa AB pe scala de calitate.
TopAcest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa top pe scala de importanță.

Discuția 1

modificare

Mi-ar fi utile urmatoarele informații:

  • dacă există compuși în care carbonul are legături ionice si cum ar arăta o asemenea structură;
  • care este explicația faptului că acidul carbonic este un acid slab , în condițiile în care acest produs este instabil? Se disociază în ionul H+ si anionul bicarbonic (HCO3)-. Cu cât numărul de atomi de hidrogen este mai mare , cu atât ar trebui sa fie mai mare concentrația acestora într-o soluție, deci cu atât mai mic ar trebui sa fie pH-ul acelei soluții. Practica spune că , în cazul acidului ales, lucrurile stau exact pe dos;
  • care este explicația faptului că acidul clorhidric este un acid puternic? Dispunerea electronilor pe orbitalii clorului ar pleda pentru o atracție electrică mai slabă pentru electronii de pe ultimul strat. Totuși, clorul iși satisface ultimul orbital pcu electronul împrumutat de la hidrogen, electron care se afla pe un orbital s, deci mai aproape de nucleul pozitiv. Logic ar fi ca forța electrică dintre nucleul hidrogenului și electronul său să fie mai puternică decât intre nucleul clorului si acest electron împrumutat. Cred că ar fi utilă o discuție despre acești orbitali, despre nivelurile lor energetice.

Simt că pe undeva s-a strecurat un sofism în logica mea si nu reușesc să-l identific. Mă poate ajuta cineva? P.S. Recunosc că începutul a fost cam amețitor pentru mine. Cu scuzele de rigoare,semnez

                                                                                --Liana 4 aprilie 2006 04:30 (EEST)Răspunde
Bună ziua!
  • Carbonul nu poate forma legături ionice pentru simplul motiv pentru că este electroneutru. Legăturile ionice se formează între doi ioni (unul negativ al unui nemetal și unul pozitiv al unui metal). Deoarece carbonul este electroneutru, el nu are ioni, deci nu face legături ionice. Deși are configurația 1s22s22p2 (deci 2 orbitali p monoelectronici și unul fără nici un electron), carbonul are 3 stări de hibridizare, prin care electronii de pe orbitalul 2s urcă pe scara nivelelor de energie și formează, în funcție de circumstanțe carboni hibridizați sp1, sp2 sau sp3. Astfel, toți orbitalii ultimului strat, care este format acum din orbitali spx și orbitali p (numărul diferă de la caz la caz), devin monoelectronici, iar toți se leagă (își completează necesarul) covalent de alți atomi de nemetale (cel mai cunoscut este hidrogenul). De exemplu, CH4 (metanul), este format dintr-un carbon hibridizat sp3 și 4 atomi de hidrogen. Carbonul este legat covalent (prin legătură sigma) de 4 hidrogen, astfel că fiecare electron orbital monoelectronic este pus în comun cu un electron de pe un orbital monoelectronic de pe ultimul strat al unui hidrogen (de fapt doar un electron are). De fapt sunt 4 legături covalente, câte una pt fiecare pereche de electroni formată ca mai sus.
  • Există noțiunea de acizi și baze conjugate. Un acid tare are baza conjugată slabă, iar un acid slab are baza conjugată tare. Deoarece (HCO3)- este o bază tare, acidul conjugat (H2CO3) este unul slab!
  • HCl este un acid tare pentru că cedează ușor H+. Acest lucru se întâmplă pentru că clorului îi este mai ușor să accepte acel un electron decât să cedeze 2 electroni de-ai săi. De aceea este nemetal: pentru că îi acceptă și nu îi cedează (caracter electronegativ). Astfel, prin acceptarea acelui electron de la H, el devine Cl-.
Dacă vă interesează sau aveți materiale necesare și doriți să contribuiți, vă puteți crea un cont pe Wikipedia și să vă alăturați proiectului nostru. Puteți scrie oriunde, începând cu domeniul de specialitate al dv. sau cu ceea ce vă place, ce aveți ca pasiune. Mai ales domeniul chimiei are nevoie de ajutor, după cum puteți vedea. --KlaudiuMihaila Mesaj 3 aprilie 2006 22:06 (EEST)Răspunde
Aaa, nu observasem că aveți deja cont. Ca să vă semnați (să se știe cine este interlocutorul) adăugați ~~~~ (4 tilda), care sunt transformate automat în semnătură. Sau aveți în bara de butoane de deasupra ferestrei de editare penultimul buton, care inserează automat cele 4 tilde. --KlaudiuMihaila Mesaj 3 aprilie 2006 22:16 (EEST)Răspunde


Buna ziua!

Încep, așa cum este firesc , prin a spune un foarte frumos mulțumesc. Din nefericire, nu prea multa cunoastere m-a adus pe Wikipedia, ci lipsa acesteia. Mă aflu departe de țară și departe de manualele și cărțile tinereții mele, iar memoria mea începe să-mi joace feste. Iata motivul pentru care aplaud din toata inima apariția acestei enciclopedii, pe care o doresc cât mai stufoasă. Este foarte posibil să pot găsi informații in alte părți și să încerc să le traduc astfel încât să sune românește. Voi încerca să-mi dau și eu un mic obol aici. Mulțumiri. Din nou! --Liana 4 aprilie 2006 04:30 (EEST)Răspunde


Legături ionice

modificare

Din câte știu eu carbonul formează legături ionice în carburi. De ex: carbura de calciu CaC2.

Revin, că m-am uitat în carte: carbonul formeaza în carburile cu metalele alcaline și alcalino-pământoase ionii: C4-, C22-, și C34-. Carburile sunt ionice (cele de car am pomenit), interstițiale și covalente. Metalele tranziționale dau cu C carburi interstițiale, nemetalele dau carburi covalente (B4C, SiC).--Nosceteipsum" 4 aprilie 2006 10:59 (EEST)Răspunde

Dezvoltare articol

modificare

Urmând propunerea lui Zsolt din 2012, propun următoarea structură generală, care să fie valabilă pentru toate elementele chimice:

  • Introducere (rezumat condensat al tuturor sectiunilor)
  • Istoric (fără divizare în subsecțiuni)
  • Structură atomică (și a nucleului). (descrierea generală a nucleului, învelișului electronic, modele atomice, orbitali, poziția în tabelul periodic, prezentate fără subsecțiuni, doar prin boldarea fiecărei grup de caracteristici)
  • Izotopi (ca secțiune independentă, dar imediat după structura atomică, fiindcă existența familiei de izotopi este legată de structura intrinsecă a nucleului elementului
  • Proprietăți (divizat în două subsecțiuni, mai întâi cele fizice apoi cele chimice. Proprietățiile decurg nemijlocit din structura atomică a elementului și a izotopilor săi, e firesc ca această secțiune să urmeze imediat după structură și izotopi)
    • proprietăți fizice
    • proprietăți chimice
  • Compușii elementului (divizat în subsecțiuni pentru fiecare grupă de compuși [de ex.: oxizi, acizi, baze, halogenuri, etc.], fără a deschide secțiuni de nivel 3 cu excepția unor compuși foarte importanți și răspândiți, cum ar fi acidul sulfuric, benzen, diverse săruri cu largă utilizare, etc.)
  • Răspândire ( în natură, litosferă, hidrosferă, atmosferă, alimente, după caz, sectiune de nivel trei numai pentru acele elemente care prezintă o foarte mare abundență în minerale și acestea sunt principalele surse care se exploatează prin minerit)
  • Producere (cu două subsectiuni: în laborator și la scară industrială, și cu secțiuni de nivel trei pentru acele elemente care sunt produși la scară industrială și au o importanță economică majoră cum ar fi metalele, oxigenul, hidrogenul, anumiți halogeni, etc.)
  • Preparare în laborator
  • Producere la scară industrială
  • Utilizare (introducere generală și subsecțiuni pentru domeniile specifice de utilizare, după caz)
    • în tehnică și tehnologie
    • in agricultură
    • în medicină
    • etc.
  • Rolul elementului în biologie
  • Măsuri de protecție chimică (radiochimică), etc.
  • Legături externe
  • Note (referințe)
  • Bibliografie
    • în limba română
    • în limbi străine
    • (cat., iw., etc.)

Acesta este doar o propunere care încearcă să jaloneze o structură specifică pentru elementele chimice, în general. Vă invit așadar să vă exprimați părerile și sugestiile, pornind de la strucura mai sus propusă. Goldenphoenix2007 (discuție) 14 august 2015 07:18 (EEST)Răspunde

Am păstrat acest format în timpul dezvoltării articolului, cu mici excepții. Am schimbat aranjarea numai acolo unde a fost nevoie, de exemplu la Proprietăți (prea multă informație pentru a fi o singură secțiune). -- Alex Nico  (mesaj) 13 august 2017 20:25 (EEST)Răspunde

Un fișier de la Commons folosite pe această pagină a fost propus pentru ștergere

modificare

Următorul fișier de la Wikimedia Commons folosite pe această pagină a fost propus pentru ștergere:

Participați la discuția de ștergere din pagina propunerii. —Community Tech bot (discuție) 20 august 2021 18:08 (EEST)Răspunde

Înapoi la pagina „Carbon”.