Discuție:Crăciun

"A profana" = a pângări, a înjosi, a necinsti, a spurca. Bănuiesc că pornind de la cuvântul "profan" care înseamnă "laic" (de ex.: "nu amesteca lucruri profane - laice - cu cele sfinte"), ai crezut că "a profana" ar avea sensul de "a laiciza". Numai că, în acest caz, verbul derivat din "profan" are cu totul alt înțeles. De ce sunt cadourile fără sens ? Probabil e vorba de vreo expresie preluată dintr-o sursă fără a i se pricepe semnificația. Astă seară voi împărți și voi primi daruri cu sensul adânc al obiceiurilor creștinești milenare. Sărbători fericite și la mulți ani ! Moby Dick 24 dec 2004, 16:04 (UTC)

Aberații...

Din articol:

Credință și legende Pentru lingviști, cuvântul "Crăciun" este un cuvânt ciudat. Unii susțin că ar proveni din limba latină, și anume din "creatio",

Nu "unii", ci majoritatea! (se poate simplu demonstra asta)

care înseamnă creațiune, naștere. Rămâne însă o pură ipoteză.

Nu știu cât de pură este ipoteza asta, însă pentru moment ce contează este că ea este cea pe care majoritatea specialiștilor o adoptă. Ori asta trebuie să apară în textul enciclopediei, în măsura în care nu reușești să demonstrezi că specialiștii ăștia nu au dreptate.

Alții susțin că e vorba de un cuvânt mult mai vechi, tracic,

"Alții" ăștia sunt care, și câți (procentual)???

dinainte de romanizarea Daciei. În folclor se spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla, însoțită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost. Ajungând la casa unui anume Crăciun, este dusă de soția acestuia în grajd, unde dă naștere lui Iisus. De asemenea, se spune că în noaptea sfântă a nașterii lui Hristos s-au deschis cerurile și Duhul Sfânt a coborât deasupra Fiului lui Dumnezeu, luminând grajdul în care domnea întunericul.

Tu vrei deci să menționăm o poveste populară pe post de explicație concurentă explicației acceptate de lingviști, anume aceea că de-o manieră sau de alta, termenul provine din latină! Și eu îți spun că așa ceva nu se poate. Putem aminti și despre povestea populară, nici o problemă, însă nu ca explicție ci ca credință!

Deci Crăciunul este o sărbătoare sfântă care aduce lumină în sufletele oamenilor.

Într-adevăr, cu acest "deci..." ai tras concluzia "corectă" și "logică"! Ai lămurit astfel pe toată lumea despre câte parale face contribuția dumitale...

Remus Octavian Mocanu 6 decembrie 2007 17:51 (EET)

Modificare

Am scos pasajul de mai jos care se afla în textul ce ține de subtitlul "Credință și legende populare privitoare la originea termenului:", pentru că el nu are nici o indicație, precizare sau explicație, în fine, nu are nici o notă de referință și intră în conflict cu opiniile majorității lingviștilor amintiți ulterior în text, acolo unde se tratează etimologia termenului. Autorul (nu știu cine este) trebuie să producă dovada existenței a măcar unui lingvist renumit care susține ideile exprimate de el mai jos, în acest pasaj:

Rămâne însă o pură ipoteză. Alții susțin că e vorba de un cuvânt mult mai vechi, tracic, dinainte de romanizarea Daciei.

Remus Octavian Mocanu 7 decembrie 2007 18:08

Modificare

Am introdus casetele de avertizare de la sectiunea "Crăciunul în tradiția românească" pentru pasaje gen "Peste tot unde există suflare românească cu simțământ creștin, Crăciunul este una din cele mai importante sărbători religioase, este sărbătoarea Nașterii Domnului, prilej de bucurie, pace și liniște spirituală. Este o zi în care dăruim și primim multă iubire și căldură sufletească. Acest lucru se remarcă în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru Crăciun., precum si pentru faptul ca intreaga sectiune nu are nicio referinta bibliografica si e scrisa intr-o maniera jenanta pentru o enciclopedie. Vinterriket 24 decembrie 2008 20:56

Deși în pagina mea de utilizator nu fac caz de propria mea etnie, subscriu fără rezerve la pasajul de mai sus, care Dumitale ți se pare jenant. MobyDick (discuție) 4 ianuarie 2009 13:26 (EET)

Desi, personal, il consider jenant, poate ar fi fost potrivit sa observati ca ceea ce am scris a fost "scrisa intr-o maniera jenanta pentru o enciclopedie". Intro enciclopedie (fie ea si electronica) nu se scrie la persoana 1 si se evita formulari de genul "suflare românească cu simțământ creștin". Rolul unei enciclopedii este sa transmita informatii intro maniera obiectiva si nu pareri sau idei personale. Revenind la comentariul dumneavoastra: faptul ca subscrieti sau nu la pasajul respectiv (sau la altele scrise itro asemenea maniera) nu il face mai putin jenant. Vinterriket (discuție) 5 ianuarie 2009 15:10

Aveți dreptate. Sunteți invitat să contribuiți dv. cu o versiune mai echilibrată și cu surse. --Turbojet 24 decembrie 2008 21:01 (EET)

Etimologie

Nu am inteles de ce este o posibilă etimologie o veche sărbătoare păgâne a slavilor vestici daca nu se spune in ce consta sarbatoarea La fel si referirea "Daca în limba maghiară Karácsony înseamnă chiar Crăciun" Amintesc, si in romana Crăciun inseamna Crăciun Probabil este ceva preluat din versiunea in engleza care ne spune ce sa credem fara a ne demonstra. Nu stiu daca meglenoromanii au preluat dnin sursele mentionate

In sfarsit, nu vreau sa intervin in articolul de baza , publicat, dar citez mai jos din [[{DER] Dicționarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966]]]] "

Crăciún (crăciúnuri), s.n. – 1. Sărbătoarea creștină a Nașterii Domnului. – 2. Imagine sfîntă care reprezintă Nașterea, și pe care preotul o aduce în casele credincioșilor. – 3. (S.m.) Personaj mitic, moș bun care întruchipează sărbătorile Crăciunului, corespunzînd uneori Regilor magi din tradiția spaniolă. – Mr., meglenoroman. Crățun, Crăciun, Cărțun. Origine foarte discutată. Fonetismul din mr. indică un etimon lat., care trebuie să fie lat. creātiōnem, cu sensul de „copil,” ca în sard. kriathone (Wagner 90), v. sp. criazón, cf. sp. crio. Crăciun trebuie să fi însemnat la început „Pruncul Iisus”, care explică și folosirea acestui cuvînt ca nume de botez și de familie, iar mai tîrziu personificarea sărbătorii.

Etimonul creātiōnem a fost deja propus, dar cu sensul de „creație” sau „naștere”. (A. Densusianu, Hlr., 262; Jagič, Arch. slaw. Phil., XXXIII, 618; Pascu, Beiträge, 8; Pascu, I, 69). Această soluție nu pare posibilă, fiind negarea directă a dogmei creștinești a Întrupării (născut, iar nu făcut), și fiindcă lasă fără obiect personificarea și fără explicație numele de persoană Crăciun. Dificultățile care s-au opus der. din creātiōnem (de Rosetti, BL, XI, 56) sînt pierderea inexplicabilă a lui -e și rezultatul ea › ă, și acesta se reduce la e în poziție atonă, de unde rezultatul de așteptat *Creciune). Cele două argumente sînt insuficiente: pierderea lui -e este normală în acest caz, cf. tăun, păun, bărzăun(e), și pe de altă parte, numele de persoană la care nominativul s-a confundat cu vocativul: Bασίλιος › Vasile, Petrus › Petru și Petre, Γρηγόριος ‹ Grigore, față de ’Iωαννης › Ioan. Pe de altă parte, ideea că hiatul e-a trebuie să se reducă la a este falsă, și se bazează pe false analogii: videbat are în e-a secundar și catella a ajuns la rezultatul ea printr-un mecanism pe care nu îl cunoaștem. Hiatul e-a se reduce normal la ă, cum arată Rosetti, Mélanges, 353, cînd obține de la Diana, *zănă și de aici zînă. Prin urmare, credem că rezultatul creātiōnem ›

Crăciun este fonetic normal și logic, din punct de vedere semantic, dacă se pleacă de la semnificația de „copil”. Celelalte etimoane lat. care s-au propus sînt mai puțin convingătoare: lat. (in)carnatiōnem (Lexiconul de la Buda); lat. crastĭnum (Hasdeu 615); lat. Christi iēiūnium (Schuchardt, Literaturblatt, VII, 154; ZRPh., XV, 93); lat. Christi- cu un al doilea element neclar, cf. alb. Kèrsendeljë › lat. Christi natalia (Meyer 189); lat. călātiōnem „chemare adresată de preot poporului, în prima zi a fiecărei luni” (P. Papahagi, Conv. Lit., XXXVII, 670; Pușcariu 407; Capidan, Dacor., III, 142; T. Papahagi, LL, III, 211-3 și 220; cf. împotrivă Iorga, Revista istorică, XVIII, 220). Același cuvînt apare în mai multe limbi care au fost în contact cu rom.; cf. bg. kračon, kračunek (după Mladenov 256, direct din lat.), sb. Kračun „nume de persoană” (Daničič, V, 429), rut. k(e)rečun, kračun, g(e)rečun, v. rus. koročjun „o anumită epoca a anului, nedeterminată în texte”, rus. koročun „solstițiu de iarnă” și „moarte”. Această răspîndire a cuvîntului i-a făcut pe unii filologi să se gîndească la o posibilă origine sl. (Cihac, II, 79; Philippide, Principii, 17; Domaschke 163; Weigand, BA, III, 98-104; Rosetti, BL, XI, 56; Vasmer 633), bazat pe kratŭkŭ „scurt”, sau pe kračati „a face pași”. Vasmer adaugă că der. din rom. nu este posibilă întrucît apare în v. rus. (cronica de la Novgorod) din 1143. Argumentul nu pare suficient, deoarece se știe că pe vremea aceea rușii veneau în contact cu populațiile danubiene; este însă sigur că rusa nu are alte cuvinte rom. atît de vechi, și că în general are foarte puține. '''Totuși, etimoanele slave propuse nu par posibile''', kratŭkŭ fiindcă der. ar fi imposibilă în această formă (Berneker 604) și kračati pentru că se bazează pe o simplă consonanță, fără legătură semantică vizibilă. Ipoteza lui Rosetti, după care creātiōnem „creație” ar fi trecut în sl. ca termen ecleziastic, nu suprimă dificultățile, căci este imposibil de admis, cum o face autorul, că „la langue de l'église a également employé creatio” în loc de Crăciun pentru rațiunile dogmatice expuse. În sfîrșit, sensul de „moarte violentă” sau „moarte în floarea tinereții”, propriu rus., pare a se explica prin rom. crăciuni, vb. (a vărsa sînge, a ucide), datorită obiceiului de a tăia porcul în ajun de Crăciun, cf. ți-a venit Crăciunul, „ți-a sosit ceasul de pe urmă”. Pentru originea rom. a sl. cf. Jagič, Arch. slaw. Phil., II, 610; Schuchardt, Arch. slaw. Phil., IX, 526; Berneker 604; Capidan, Raporturile, 182. --Blurall (discuție) 23 decembrie 2009 13:21 (EET)

Cred ca acest craciuni = a varsa sange este posibil... Dar trebuie amintite Sol Invctus si alte sarbatori din jurul solstiului, Cel care a stabilit data Nasterii este citat ca fiind de origine Daca, oricum originar din Dacia...Dacii aveau Noul An in perioada Solstitiului de Iarna (Studiu U Brasov)Nu-mi amntesc exact lucrarea Dar, pornind de ai=c, se poate demonstra cel putin posibilitatea CRACIUN vine de la CRESTERE - Se putea vedea cresterea zilei Latin Crescere Dar ar trebui si aici un specialist lingvist

Asa, si eu am propus si inca mai cosider Craciun vine de la Radicalul Crai = Mag (intalt si la slavi cred si la vechi Daci) CRAI CE-I UNUL se poate restrange fonetic la CRAI CE-I UNU = CRAICIUNU CRACIUNU

Dionysius Exiguus (470– 544 AD) nascut Dacia, mai precis Scitia Minor (Dobrogea-Romania) a calculat / stabilit data Craciunului

· As far as the day of Jesus’s birth is concerned, Dionysius adapted the December 25th · It is said that Dionysius adapted this day to christianise a very popular pagan ritual, thus making the Christian celebration easier to be accepted · Such practice was common in the early church as Christianity struggled to supplant the practices of the time. · In ancient times, many pagan festivals were held around December 25th and winter solstice December 22nd · December 25 was the date of Romans' festival of Solis Invicti "the birthday of the unconquered sun" · Sol Invictus was celebrated in a way that is strikingly familiar to us, today by decorating the houses with green branches; meals and parties; the giving and receiving of presents · Researchers of the Getae Dacian calendar from Sarmisegetusa say that Dacian New Year was at Winter Solstice --Blurall (discuție) 23 decembrie 2009 13:21 (EET)

Ați spus mai sus „nu vreau sa intervin in articolul de baza, publicat”. Dacă aveți acces la surse, chiar vă rog să interveniți și să corectați orice inadvertență, specificând totodată și sursele bibliografice pe care le-ați folosit. —Andrei^discuție 23 decembrie 2009 13:25 (EET)

Craciunul

Sărbătoarea Nașterii Domnului (Crăciunul) nu este nicidecum a treia mare sărbătoare a creștinilor, ci a patra! (Mecanicul (discuție) 4 decembrie 2012 10:37 (EET))