Discuție:Etimologia numelui Bacăului
Surse
modificareÎn timpul documentării am insistat să văd și sursele citate de autorii pe care la rândul meu i-am citat aici și am reușit să găsesc mai multe dezinformări:
- ideea că proveniența din maghiarul Bákó ar fi „născocită de preoții catolici”, enunțată de Grigore Grigorovici în „Bacăul din trecut și de azi (culegeri monografice)”, Bacău, 1933 și preluată mult mai târziu de Constantin I. Giurescu în „Târguri sau orașe și cetăți moldovene din secolul al X-lea pînă la mijlocul secolului al XVI-lea”, București, 1967 (până atunci, în „Istoria Românilor” Vol. II era de părerea celorlați – din antroponimul maghiar). Ortensia Racoviță în „Dicționarul geografic al județului Bacău”, Bucuresci, 1895 și colectivul de autori de la „Marele Dicționar Geografic al României” au menționat, cu circa 40 de ani înainte de Grigorovici, că informația a fost culeasă de la oamenii de rând, și nu preoți. De altfel, preoții catolici din Moldova (proveniți din rândul ceangăilor de la sate și educați în școlile teologice intrate sub autoritatea statului, sub demersurile lui Spiru Haret, dar și din rândurile misionarilor italieni) nu aveau niciun interes să vorbească de un asemenea detaliu maghiar când ideea era să distanțeze populația de maghiarime și Imperiul Austro-Ungar / Regatul Maghiar din el / Ungaria interbelică. În același timp, sub o perspectivă morală, aruncarea vinei spre preoții catolici din prima linie a românizării pare cel puțin o acțiune parșivă și lipsită de orice fel de respect.
- originea turanică/turcică, nesusținută de mainstream-ul (academic) actual. Eventual se lasă posibilitatea unei astfel de origini, dar venită pe filieră maghiară. Cu toate acestea, Adrian Jicu (lector la Facultatea de Litere din cadrul UVAB), într-o carte oarecare pentru CV, susține, alături de un text presărat de prejudecăți, teoria turanică, fără a avea o calificare în acest sens. Însă, problema în care se înscrie autorul este mai complicată și ține de un complex de inferioritate adânc înrădăcinat chiar și noilor generații, care preferă oricând un „compromis turanic” în fața unei „sperietori maghiare”.
- originea românească (maramureșeană, bistrițeană?) enunțată tot de un filolog pe un site de știri „nealiniat standardelor”, gazetă a partidului social-democrat, în prezent o gazetă anacronică după scindarea aripii etnonaționaliste în AUR, tot fără a indica surse sau argumente. Pare o teorie obscură, dar poate servește pentru liniștirea anumitor suflete...
În orice caz, am reușit să aduc la lumină studii (recente, vechi și foarte vechi), uitate din varii motive, articolul părând a fi cel mai complet și care urmează anumite standarde, până în prezent.--Kun Kipcsak (discuție) 3 februarie 2023 18:33 (EET)
Discuția de la primăria Bacău și bâc
modificareAm găsit în ziarul Universul, anul 60, nr. 93, 5 aprilie 1943, p. 4, la titlul „Discuții asupra schimbării numelui orașului Bacău” discuțiile adunării de la primăria Bacău în martie 1943, când participanții au venit cu motive diferite pentru a nu se schimba numele. Față de textul găsit de Mihai Ceucă la Arhivele Naționale Bacău și publicat aici, în articolul de ziar se menționează că celebra etimologie din „bâc” = zimbru a lui Nicolae Iorga, pe care nu am putut să o găsesc în vreo publicație din epocă a autorului, defapt aparține unui anume prof. C. Sturzu după cum urmează:
D. prof. C. Sturzu a făcut importante precizări în legătură cu această chestiune, spunând că numai printr’o curioasă și flagrantă eroare, Bacăul, acest vechiu și strămoșesc oraș al Moldovei, a fost considerat până azi că ar fi purtând nume unguresc.
Bacăul și-a luat numele dela paleoslavul bâk=zâmbru, bour, taur. Această tălmăcire a numelui orașului nostru, acum 6 ani când am emis-o, a fost primită și de regretatul profesor Iorga.
Prin urmare, nu Iorga a venit cu această etimologie, ci un cititor al Revistei istorice (cel mai probabil), Iorga fiind fondator al publicației și autor al multor articole, unde publica și părerile celor care îi scriau. În aceeași manieră Iorga a publicat părerea unui învățător despre originea românească a ceangăilor în 1935, dar nu a asociat nimeni părerea respectivului ca fiind și opinia istoricului. Astfel am demontat un alt mit răspândit pe internet, cu originea paleoslavică care probabil a fost propagată prin lucrarea „Municipiul Bacău. Schiță monografică”, Ioan Ichim, Comitetul Municipal Bacău al P.C.R., 1971, în absența unei bibliografii.--Kun Kipcsak (discuție) 11 iunie 2023 22:49 (EEST)