Discuție:Metis

Ultimul comentariu: acum 10 ani de Pafsanias în subiectul Sursa

Sursa modificare

Pafsanias: După Dex (http://dexonline.ro/definitie/metis), termenul latin este sursa termenului în alte limbi, nu "prin". Ești înainte de a treia anulare incorectă. --Alexander Tendler (discuție) 9 noiembrie 2013 23:26 (EET)Răspunde

Exact acest lucru este afirmat și în articol: din latină. Prin se referă la filieră (prin intermediul limbii franceze), pentru că nu a fost moștenit direct - ca de pildă, „a amesteca”, din lat. *ammixticare - ci preluat ca neologism. Modificarea introdusă de dumneavoastră („din latină... și franceză...”) ce sens are? E un metisaj lingvistic? --Pafsanias (discuție) 9 noiembrie 2013 23:39 (EET) P.S. Există și un alt cuvânt înrudit, provenit din același etimon latin, dar preluat prin spaniolă: „mestit”.Răspunde
Sursa este latina, pentru termenul din română și alte limbi. De unde certitudinea că termenul francez a fost filiera? În acest caz, filiera este sursă. Ideea de filiera nu este consacrată de autoritatea lingvistică și de explicațiile din alte limbi. --Alexander Tendler (discuție) 10 noiembrie 2013 00:06 (EET)Răspunde
Certitudinea provine din forma pe care o are cuvântul. Ea e atestată de dicționarele la care faceți trimitere. Nu vă înțeleg întrebarea. Doriți să dezvoltăm lecții de etimologie pe această pagină de discuții? --Pafsanias (discuție) 10 noiembrie 2013 00:21 (EET) P.S. - Cuvântul moștenit direct din latină, fără intermediar, este „mistreț”, dar nu are nicio legătură cu prezenta discuție și participanții la ea.Răspunde
Interpretările tale sunt eronate. La Dex nu scrie ce pretinzi tu dar inventivitatea este drăguță. De ce străbunii vânători creștini din Dacia noastră, patria străbună, nu puteau auzi și adopta termenul latin? Metis există și în mitologie. Poate ne spui ceva tot de pe Dex? --Alexander Tendler (discuție) 10 noiembrie 2013 06:15 (EET)Răspunde
Nu știu ce puteau auzi „străbunii dumneavoastră vânători creștini” (?), dar sunt aproape sigur că nu au putut întâlni cuvântul francez „métis” (deoarece se știe că latinii vorbeau foarte puțin limba franceză și destul de stricat!). Dacă vă referiți, însă, la evoluția cuvântului latin „mixticius” în română (pe care vorbitorii ei l-au învățat de la moșii și strămoșii lor), atunci da, vă pot spune tot ceva de pe DEX:
mistréț (mistreáță), adj. – Ambiguu, promiscuu. Lat. mĭxtῑcius (Candrea, Conv. Lit., XXXIX, 1132; Candrea, Éléments, 16; Candrea-Dens., 1087; Tiktin), cf. sp. mestizo. Se zicea și se mai zice încă despre tot ce aparține în același timp la două rase sau naturi diferite (timp mistreț, timp nedeterminat, între bun și rău); sau despre plante ori despre animale sălbatice care aparțin unei specii cultivate sau domestice (măr mistreț, măr pădureț: porc mistreț, „porc sălbatic” sau „de pădure”). Pentru infixul r, cf. abruz. ammistricari față de rom. amesteca. Ipoteza unui lat. *mixturicius (Pușcariu, Dacor., VII, 478) nu e necesară. Der. din alb. mistrec „pitic” (Șeineanu, Création metaphorique, II, 1905, 92) nu e admisibilă; din contră, alb. trebuie să provină din rom. (Capidan, Dacor., VII, 154). – Der. mistricioniu, adj. (Banat, hibrid); mistrițat, adj. (Olt., hibrid; amestecat).
Sursa: Alexandru Ciorănescu, Dicționarul etimologic român, 1958-1966
Nu mă obosesc să vă explic lema, pentru că bănuiesc că puteți descifra și singur indicațiile etimologice ale unui dicționar și mă tem să nu fac „interpretări eronate”. Cât despre „inventivitatea drăguță”, cred că ea se aplică mai degrabă încercării dumneavoastră de a introduce în discuție numele personajului mitologic Metis, care este un simplu omonim grafic accidental (cu altă pronunție și cu totul altă etimologie). --Pafsanias (discuție) 10 noiembrie 2013 14:37 (EET)Răspunde
Înapoi la pagina „Metis”.